Dragnea la testul "Olguta"

Demisia intarziata si oarecum neasteptata a dlui Stanescu de la Ministerul Dezvoltarii a reprezentat pentru multi un semn al abandonarii planului antiDragnea al "pucistilor" si un nou succes al liderului PSD.

Daca cineva se astepta ca Stanescu sa-l darame pe Dragnea, are motive sa fie dezamagit. Dar eu cred ca explicatiile sunt mai nuantate.

Pe de-o parte, nu stiu cat mai putea rezista Paul Stanescu intr-o functie guvernamentala pentru care pierduse sustinerea partidului. A partidului, nu a lui Liviu Dragnea, ceea ce e altceva. Eu cred ca a rezistat deja foarte mult. Cine se astepta la mult mai mult nu cred ca intelege mentalitatea PSD.

Pesedistii nu sunt niste boemi, ca liberalii. PSD este un partid coborator din PCR, cu o disciplina ferma, cu o cultura institutionala puternica. Intr-un asemenea partid, sfidarea deciziei CEx pica foarte prost, indiferent cat de detestat este liderul suprem, pentru ca incalca niste reguli bine metabolizate.

Tipul acesta de disciplina, de tip bolsevic adesea, a fost un atu al PSD intr-o tara care de-abia invata democratia.

Probabil ca Paul Stanescu a simtit ca intinzand coarda si mai mult isi va pierde aderenta in partid devenind un indezirabil care sta lipit de scaun. Sa nu uitam, totusi, ca Paul Stanescu a fost extrem de sever cu Sorin Grindeanu, cand acesta s-a baricadat in Guvern.

Deci plecarea dlui Stanescu era inevitabila. Dar rezistenta nu a fost degeaba.

In primul rand, a stirbit din invincibilitatea lui Dragnea. Paul Stanescu s-a supus deciziei CEx in cele din urma, dar pe Liviu Dragnea l-a sfidat. In plus, in tot acest scandal a iesit la iveala pentru prima data public o fisura intre Liviu Dragnea si Viorica Dancila, avand in vedere ca premierul a recunoscut ca nu a fost de acord cu inlocuirea dlui Stanescu.

Odata expusa aceasta divergenta, clarificat fiind faptul ca vointa premierului a fost incalcata, insistand impotriva demisiei, dl Stanescu ar fi sfidat-o si pe dna Dancila, care a semnat cererea de revocare, ceea ce nu cred ca dorea. Iar plecarea fizica din Guvern nu inseamna neaparat ca influenta sa asupra dnei Dancila a disparut.

Pentru presedintele Iohannis, demisia lui Paul Stanescu nu cred ca schimba mare lucru, cum nu a schimbat nici demisia lui Lucian Sova. A anuntat cand va lua act de ele si e de remarcat ca Liviu Dragnea a fixat ultimatumul cam tot atunci cand presedintele insusi si-a fixat anuntarea deciziilor.

Daca Paul Stanescu nu demisiona pana atunci, nu cred ca presedintele ar mai fi refuzat o data revocarea. Juridic nu are nicio limita deocamdata, dar la CCR ar fi fost greu de sustinut refuzul repetat de a permite premierului eliminarea unui ministru pe care nu-l mai considera potrivit.

Din punct de vedere juridic, demisia dlui Stanescu are o mare valoare. Nu poti demisiona decat din functia in care esti titular. Deci e clar ca cererea anterioara de revocare a avut un singur efect juridic, acela de a crea precedentul refuzului unei revocari.

Dar propunerea succesorului si refuzarea succesorului au fost doar la nivel de comunicare, atat la Dezvoltare, cat si la Transporturi, unde avem aceeasi situatie. Juridic ele nu au existat.

Si daca nu au existat, inseamna ca la ambele ministere vom fi abia la prima propunere. Deci dna Vasilescu poate fi refuzata de presedinte. Si daca acest refuz va fi insotit de acceptarea dlui Draghici la Transporturi, deci de ocuparea acelui post, dna Vasilescu va ramane in afara Guvernului, ceea ce ar reprezenta pentru domnia sa o lovitura atat de mare incat ar putea-o face un dusman crunt al lui Liviu Dragnea.

Se va lupta dl Dragnea pentru ea la CCR? Va ataca la CCR un eventual refuz? Interesant de vazut.

Dl Dragnea a vrut sa o trimita pe Olguta Vasilescu la Transporturi ca sa-i mai taie din popularitatea pe care o castigase cu Legea pensiilor transformata in sacul lui Mos Craciun. Dna Vasilescu trebuia sa preia Transporturile tocmai cand acest minister pierdea un miliard de lei la rectificare.

Daca, in schimb, dna Vasilescu se va sui pe uriasul buget al Dezvoltarii, va deveni un fel de regina pentru primari, cu o exponentiala crestere de putere. Iar dna Vasilescu nu este un om fidel. Sa nu uitam ca si-a devorat fara rezerve creatorul politic, pe Corneliu Vadim Tudor mai precis.

Nici pe Ecaterina Andronescu nu o voia Liviu Dragnea la Invatamant si se vede de ce. Revenita la butoane, dna Andronescu a inceput sa-si faca imagine: a renuntat cu scuze la manualul unic, a reinviat ideea, dupa mine extrem de toxica, dar foarte populara a bacalaureatului diferentiat si o noua lege a Educatiei.

Tocmai de aceea, daca presedintele o va accepta la Dezvoltare pe dna Vasilescu, eu nu cred ca pentru Liviu Dragnea va fi o prea mare fericire. Cu atat mai mult cu cat si dinspre ALDE vin lovituri, cea mai recenta in privinta amnistiei.

Daca si Opozitia ar sti sa joace jocul acesta in mod inteligent si pragmatic, ca un bloc care uzeaza de toate mijloacele cu putinta, probabil ca situatia lui Liviu Dragnea ar deveni extrem de incomoda.