Bugetul si marile rafuieli dambovitene, toate cu aroma de Videle

Bugetul s-a aprobat in Guvern. E bine sau rau? Conform doamnei Dancila, este un succes. Conform domnului Teodorovici, este o victorie. Conform primarilor marilor municipii, pare sa fie un esec, iar conform primarului general al Capitalei, este inceputul dezastrului.

Dezastru sau nu, duhneste direct din buget mirosul de rafuiala. Daca guvernul s-ar fi gandit serios la ideea ca mutarea unor fonduri de la marile municipii la comune ar fi spre folosul patriei, atunci nu tineau asta la secret, ca s-o puna netam-nesam pe masa in februarie.

Dimpotriva, ar fi preintampinat scandalul si cearta cu primarii, punandu-i din timp in tema, chemandu-i la discutii amiabile, poate negociind pe principuiul "mai da rumane - mai lasa jupane", pana se ajungea la invoiala.

"Impacati-va voi, dupa ce v-am invrajbit eu"

Dar nu asta s-a dorit. S-a dorit exact ce s-a obtinut, adica rasplatirea votantilor din comune si orase cu banii de la marile municipii, fara drept de apel si in baza principiului "pentru ca putem". Iar culmea cinismului a fost recomandarea facuta miercuri de Dragnea primarului general al Capitalei:

"Trebuie sa se duca la o intalnire toti primarii de sectoare si doamna primar general maine la Ministerul de Finante (...) . Iar cum se impart banii intre Primaria Capitalei si primarii de sectoare trebuie sa decida ei sapte".

Sapte, adica sase sectoare plus primarul general. Dar cum sa decida ceva ce este deja aproape decis prin draft? Cum sa renunte cei sase la ceva ce li s-a promis si aproape li s-a dat, luandu-se de la cel de al saptelea? Cinismul sta nu numai in faptul ca nastrusnica idee a domnului Dragnea cere imposibilul, ci si prin aceea ca ii arunca in arena leilor pe cei sapte edili, a caror relatie este deja una foarte tensionata.

Rezultatul este exact cel de tipul populist: de la respectiva sedinta, au plecat sase primari relativ multumiti pentru ca si-au pastrat ceea ce li se daduse si unul nemultumit, pentru ca i s-au taiat 25% din fonduri (conform estimarii doamnei Firea), fara s-o scuteasca cineva de facturile primariei generale, indeosebi pe linie de termoficare, energie, apa, transport in comun si multe altele, cu care sectoarele n-au nicio treaba.

Neconflictuala doamna Viorica Dancila nu este deloc neconflictuala

Parca vad cum isi savureaza domnul Dragnea scorul pe sub mustata: sase contra unul inseamna 83% succes. Ura, muuuult mai tare ca la alegeri! Scorul este si mai mare, fara indoiala, in cazul comunelor, incomparabil mai numerose si cu mai multi primari, decat marile municipii. Traiasca alegerile, care se apropie!

Mie mi se pare specific unui politician de scandal precum domnul Dragnea sa-i sacrifice pe cei putini, transformandu-i in adversari, pentru a castiga simpatia altora numai pentru ca sunt multi. Nu e altceva decat mostra clasica de proletcultism. Nu numai cinic, dar si perfid.

Si - culmea - acest mare conflict la nivel national se petrece in curtea "neconflictualei" doamne Viorica Dancila, cea care ar fi avut prilejul sa patroneze in propria ograda consensul, acel deziderat al sau, despre care se plange pana la Bruxelles ca nu-l gaseste la Bucuresti.

Nu, stimata doamna Viorica, dumneavoastra nu trebuie sa gasiti undeva vreun consens gata creat de altii, la Bruxelles sau Bucuresti. Un adevarat prim ministru trebuie sa fie capabil a-si stapani el insusi conflictele din societate si a sti sa le preintampine sau sa le aplaneze prin propriile abilitati.

De la un adevarat prim ministru, asteptam sa fie versatil, diplomat ca Metternich atunci cand nevoia o cere, neclintit ca Bismark, ori de cate ori este cazul, si inteligent ca Nicolae Titulescu, cand se afla la masa tratativelor.

Ce Metternich? Care Titulescu? Cineva care isi demareaza discursul declarand "n-am venit aici sa dau socoteala", dovedeste din capul locului ca n-are niciuna din aceste calitati.

Iar conflictele bucurestene, provocate in mare masura din dorinta de rafuiala a unora sau a altora impotriva celor neagreati, adesea chiar subalterni ai premierului, dovedesc nu numai ca neconflictualitatea este un apanaj ce nu-i apartine, ci chiar dimpotriva.

Contrar declaratiilor sale, doamna Lia-Olguta Vasilescu nu si-a terminat treaba la Ministerul Muncii. Mai avea destule de facut

Caci cum altfel decat conflict putem numi stilul in care doamna premier isi permite sa-l tachineze pe presedintele tarii cu propunerile ministeriale facute parca anume ca sa-i fie incacceptabile? O datorie as zice de onoare, neinscrisa in Constituie, dar cunoscuta dupa toate regulile bunelor maniere si bunei comportari in societate, presupune purtarea unui dialog inainte de a se lua hotarari importante, respectiv inainte de a fi prezentata oficial propunerea capabila sa ridice probleme.

Doamna Viorica Dancila stia foarte bine opinia domnului Iohannis despre Lia Olguta Vasilescu. Era normal sa se fi gandit daca nu cumva aceasta optica este impartasita si de multi oameni de rand, poate mai ales dintre non-bugetarii care au constatat cum sunt discriminati ei in societate prin faptul ca salariile au fost marite doar pentru colegii bugetari (cam 20% din total), iar pentru dansii nu.

Stiu, nu Guvernul gestioneaza salariile in mediul privat, dar gestioneaza masurile capabile sa le creeze investitorilor conditiile ca ei sa fie interesati in majorarea salariilor. Cum sa le majoreze, cand tot anul trecut au stat cu sufletul la gura, sa afle ce taxe noi ii mai asteapta, iar acum, in plin februarie, ei inca nu si-au putut face planul de afaceri, decat pe bajbaite, nestiind exact ce obligatii au de platit catre stat?

In opinia mea, este o grava carenta atat a ministrului Muncii, cat si a premierului faptul ca a lasat de izbeliste marea majoritate a salariatilor tarii, laudandu-se pana la Bruxelles cu majorarile aplicate discriminatoriu unei minoritati.

Doamna Olguta si-a facut treaba numai partial. I-a satisfacut pe bugetari si i-a lasat cu buzele umflate pe ceilalti. Chiar daca presedintele nu s-a exprimat in mod special cu privire la stilul indiferent cum s-a comportat ministrul Muncii in raport cu un mare segment de salariati, faptul este perceput si chiar taxat de opinia publica.

Iar seful Executivului, care patroneaza asemenea stare de lucruri, nu-si poate sustine calificativele excelente acordate doamnei Lia Olguta Vasilescu, decat provocand o intrebare fireasca: ce se ascunde aici? Necunoastere? Nepricepere? Musamalizare?

Rafuiala, ca spectacol oferit de doamna prim ministru

Daca doamna prim ministru, sesizand cat de sensibila este problema, s-ar fi prezentat la Cotroceni pentru a si-o sustine avant la lettre, ar fi dovedit nu numai tact si intelepciune, ci si simt pragmatic: cu argumentele prezentate sincer pe masa, mi se pare imposibil sa nu fi rezultat o concluzie comuna.

Poate are domnia sa argumente zdrobitoare in favoarea doamnei Olguta, argumente pe care noi nu le cunoastem. OK, domnul Iohannis nu mi se pare inflexibil. Dimpotriva, de trei ori consecutiv a cedat de la el si i-a mai dat coalitiei inca o sansa. De ce nu i-ar da una si doamnei Vasilescu?

As zice insa ca nu asta doreste neconflictuala doamna Viorica. Dupa felul cum actioneaza, rezulta ca doreste scandal. Adica, rafuiala. Adica ceva de genul: eu ii scriu, dansul imi raspunde, eu ma plang la televizor, eu ma duc cu jalba-n protap la CCR, eu reclam la Bruxelles, eu pun cate o stramba pe aceasta tema ori de cate ori am ocazia, il pun la priza pe subalternul Tudorel si jubilez daca presedintele n-are incotro si semneaza impotriva vointei sale.

Rafuiala si spectacol - cam in asta pare sa se concretizeze faptele de premier ale neconflictualei doamne Viorica. Daca intr-adevar n-ar fi fost conflcituala, daca nu era papusata de la distanta, daca era lasata sa judece cu propria sa minte, poate si-ar fi zis: pentru a nu juca interesele tarii ca la pacanele, pentru a nu-i umbri imaginea la ConsUE, merita lasat la umbra interesul doamnei Olguta, care n-a rezolvat nimic cu privire la salarizarea in mediul privat. N-o sanctionam pentru ca este credincioasa PSD, dar ii facem un loc caldut la partid. N-ar fi singura.

Pentru interesul tarii si pentru prestigiul ei european, putea sa propuna o alta persoana in Guvern si mai ales sa incheie sindromul de rafuiala, pe marginea caruia pesedisti notorii intra si ei in jocul rafuielilor cu presedintele, fiecare de la tribuna sa: Catalin Radulescu zis "Mitraliera", Codrin Stefanescu zis "Trompeta", juristul Nicolicea zis "Inginerul" si Florin Iordache zis "Alta Intrebare".

Observ sclipiri de fericire in privirile fiecaruia dintre ei, atunci cand reusesc sa pronunte intr-un fel sau in altul propriile vederi antiprezidentiale.

Ca sa se razbune pe Gabriela Firea, Liviu Dragnea ii pedepseste pe bucuresteni

Revenind la buget, nu mi se pare ca s-ar fi rezolvat conflictul prin aporbarea la Guvern. Adica, rafuiala continua. Daca n-ar fi continuat, am fi aflat pana acum noutati de la nemultumitii marilor municipii si in primul rand de la doamna Gabriela Firea, primarul general al metropolei care gazduieste peste 10% din populatia intregii tari.

Ma intreb, cine si-a luat responsabilitatea de a taia 25% din fondurile pretinse de primaria generala, fara a avea la baza un audit, un studiu, o cercetare elaborata de experti, de cei mai buni specialisti ai tarii in domeniile economice, financiare sau de urbanism? Poti sa te joci cu banii tarii ad libitum, numai pentru ca asa i-a nazarit lui Valcov, pentru ca nu s-a opus Teodorovici, a aceptat Dragnea si nici nevinovata Dancila n-a fost impotriva?

Mi se pare inadmisibil ca bugetul tarii sa-l hotarasca din pix niste simpli politicieni, hotarand babeste in functie numai de setea lor de rafuiala, una pe care doamna Firea o defineste pe buna dreptate astfel: "decizia politica a domnului Dragnea de a pedepsi Primaria Capitalei pentru a se razbuna pe mine".