Democratia din Romania postdecembrista s-a nascut bolnava si bastarda - Interviu (I)

PSD transforma din ce in ce mai vizibil actul guvernarii intr-o afacere privata, profitul fiind impartit de baroni in functie de contributie, spune politologul Raluca Alexandrescu, iar noi, ceilalti, n-ar trebui sa fim atat de uluiti de loviturile aduse de acest partid statului de drept daca privim cu atentie la temelia regimului politic actual din Romania.

"Democratia din Romania postdecembrista s-a nascut bolnava si bastarda", iar momentele fondatoare nu trebuie uitate, tocmai pentru ca "ele sunt fondatoare, si nu neaparat in sens bun", subliniaza intr-un interviu acordat Ziare.com conf.dr. Raluca Alexandrescu, prodecan al Facultatii de Stiinte Politice din Universitatea Bucuresti, intrebandu-se in ce tara cu reflexe democratice s-a mai pomenit ca un consilier al premierului sa fie condamnat la opt ani de inchisoare si el sa nu-si dea demisia, sa nu fie demis, in schimb soarta lui sa fie decisa de Partid, ca inainte de 1989?

In prima parte a interviului acordat Ziare.com, conf.univ. Raluca Alexandrescu vorbeste, printre altele, despre conspiratiile vehiculate in politica romaneasca si comenteaza "senzatia de abandon, de prosop aruncat in mijlocul ringului" cu care presedintele Klaus Iohannis si-a dezamagit sustinatorii la desemnarea premierului Dancila.

Se vorbeste intens despre diverse centre de putere obscure care ar face jocurile in Romania. Unii acuza serviciile secrete, altii fac trimitere la retelele construite de fosta Securitate si ramase in picioare in absenta lustratiei, altii dau vina pe masonerie, altii pe Soros etc. Este aceasta o tactica politica, sa dai vina pe tot felul de inamici fantomatici, convins fiind ca ei nu vor iesi public sa se apere?

Intrebarea dumneavoastra se refera de fapt la doua categorii, in opinia mea, distincte. Prima este cea alimentata de fapte nespuse legate de trecutul nostru recent, de felul cum in decembrie 1989, de pilda, a fost preluata puterea de anumite persoane si nu de altcineva, de nenumaratele metode de escamotare a adevarului in acest moment fondator si in altele asemenea (ianuarie 1990, martie 1990, iunie 1990 si lista poate continua) care au determinat evolutia regimului politic romanesc in perioada postcomunista.

In acest caz, contributia diverselor aripi, fie ale Securitatii comuniste, fie ale unor fosti mari responsabili nemultumiti din Partidul Comunist Roman este inca trecuta sub tacere sau dezvaluita in doze mici, controlate si acestea.

Democratia din Romania postdecembrista s-a nascut bolnava si bastarda, nu i se cunosc nici parintii si, de aceea, nici ADN-ul: si cu ea ne chinuim de 28 de ani.

O a doua categorie este cea a inventiilor ridicole sau rau-intentionate, raspandite fara sa aiba vreun graunte de adevar. Ele sunt colportate fie de persoane cu o stare mentala si competente cognitive pe care ezit sa le calific (insectarul tot mai consistent de dacopati, conspirationisti etc), fie de agenti ai dezinformarii programatice.

In cazul celor din urma, reteta de baza este marca inregistrata tot a Securitatii comuniste, pentru ca nu trebuie uitata contributia in acest sens a fituicii imunde Saptamana conduse inainte de 1989 de Eugen Barbu, cu Corneliu Vadim Tudor pe post de ajutor. Ea a devenit in noul regim politic democratic Romania Mare, de unde se trag, stilistic sau genealogic, mai toate fituicile online sau tiparite de azi de acelasi tip.

Tehnica dezinformarii, a fabricarii de informatii false nu este o inventie a ultimilor 10 sau 30 de ani si nici macar a secolului trecut. Traditia improscarii cu noroi si invective a fost insa consolidata la noi de "scolile" mai sus amintite.

Sunt convinsa ca urmariti mult mai atent decat mine canalele media pe care se scurg si se dezbat cu o neostoita energie toate aceste teorii ale statului paralel, ale conspiratiilor de diverse tipuri si proveniente. Vehiculele mediatice sunt ele insele un indicator pertinent al calitatii asa-ziselor dezvaluiri, precum si al intentiilor celor care infesteaza cu non-subiecte agenda publica, folosindu-se de ele.

Sa va dau un exemplu. Eu insami am fost trecuta in randul conspiratorilor "sorosisti" pentru ca aveam trecute in CV, doi ani la rand, burse primite cand imi incepeam cariera didactica, oferite de o organizatie apartinand Fundatiei pentru o Societate deschisa. Erau niste stipendii modice, care puteau fi decontate numai pentru carti si material de predare, dat fiind ca era dedicate sprijinirii tinerilor universitari la inceput de drum.

De multe ori, colportorii unor asemenea stiri false au insa un nivel de pregatire atat de precar, incat nici marile "dezvaluiri" nu le redacteaza corect. In cazul meu, au preluat dintr-un CV in franceza formule pe care nu au stiut sa le traduca si pe care le-au reprodus, cu un efect ridicol involuntar, ca atare in asa-zisele lor relatari. Au preluat unii de la altii apoi, fara sa mai stea sa verifice, asa cum fac din pacate cel putin doua treimi din pretinsii ziaristi de la noi.

Sa nu ma intelegeti gresit: nu ma consider o "victima" (am facut haz atunci cu alti colegi etichetati "sorosisti"), dar dau acest exemplu ca sa va arat mai bine de ce sunt atat de sceptica in cazul explicatiilor de acest tip.

In presa au aparut informatii potrivit carora Liviu Dragnea ar fi puternic pentru ca plateste consilieri israelieni priceputi si cu mare experienta internationala. Sa fie acesta motivul pentru care ii reuseste aproape tot ce isi propune? In teorie, exista asemenea strategii (moderne sau nu) care sa te aduca si sa te mentina la putere indiferent cate reguli ale democratiei ai incalca? Ce rol joaca propaganda?

Vorbind de propaganda si lobby-uri, chiar zilele acestea am vazut o stire privind un acord care ar fi fost semnat pe 1 februarie intre reprezentantii Romarm si oficialii firmei americane Circinus, detinuta de Elliot Broidy, lobbistul care l-a invitat pe Liviu Dragnea in ianuarie 2017 la ceremonia de investire a presedintelui Donald Trump.

Genul acesta de stiri se adauga profilului pe care presedintele Dragnea s-a chinuit destul de mult in trecut sa si-l construiasca, acela de personaj invitat la masa puternicilor lumii. In ce masura un asemenea tip de propaganda il ajuta acum pe presedintele PSD e mai greu de spus. Cert este ca electoratul PSD e pus deseori in fata unor situatii care invita la disonanta cognitiva: pe de o parte, li se transmite mesajul ca strainatatea (in special americanii, dar in general Occidentul) ne vrea raul (in mare masura pentru ca ei sunt invidiosi pe noi), iar pe de alta parte li se indica situatii in care liderii admirabili ai PSD primesc recunoasterea internationala pe care ar merita-o.

Optiunile PSD in materie de comunicare par a se fi modificat insa in ultimul an. Mesajul liderilor si purtatorilor lor de cuvant, oficiali sau nu, s-a radicalizat, s-a ascutit, a depasit deseori un prag al suportabilitatii in materie de vulgaritate, agramatism, minciuna sau pur si simplu de ridicol.

E greu de presupus ca trecerea acestui prag este intotdeauna intamplatoare, ori ca reprezinta pur si simplu rezultatul unor "scapari". Auto-cenzura in spatiul public, mai cu seama in cazul comunicatorilor politici cu expunere mediatica importanta, este in primul rand o marca a respectului pentru reguli - in speta, pentru democratie. Or, abolirea civilitatii, grosolania, mitocania sunt semne care indica nu numai nivelul educatiei, ci si pretuirea pe care personajele in cauza o nutresc pentru cadrul democratic. In cazurile despre care vorbim ea tinde spre zero.

Schimbarile succesive de guverne PSD-ALDE din ultimul an au avut cauze reale sau au fost inventate de strategi pentru ca "baronii" locali sa se roteasca pe la Palatul Victoria si sa obtina, rand pe rand, avantajele mult visate in campanie?

Intrebarea este cred putin retorica, pentru ca a devenit limpede pentru toata lumea care are urechi sa auda si ochi sa vada ca schimbarile de Guvern din ultimele 14 luni sunt rezultatul unei politici de partid si nu al unei evaluari profesioniste a actului guvernarii.

PSD transforma din ce in ce mai vizibil actul guvernarii intr-o afacere privata, al carei profit este impartit in functie de contributie. Si mai spunem ca PSD nu aplica principiul contributivitatii!...

Cum interpretati episodul consultarilor de la Cotroceni incheiate cu desemnarea Vioricai Dancila ca premier? Ar fi putut exista un alt final, daca presddintele negocia cu mai multa pricepere?

Aici parerile sunt foarte impartite. Cred ca spatiul de manevra era limitat din zona Cotroceni, dar mai cred si ca nu a existat un reglaj stilistic adecvat al comunicarii Administratiei Prezidentiale.

Multe nemultumiri fata de prestatia presedintelui s-au legat exact de senzatia de abandon, de prosop aruncat in mijlocul ringului si nu atat de faptul in sine, ca a acceptat al treilea cabinet PSD intr-un an. Multimile de oameni care au iesit in strada in aceasta perioada s-au agatat, intr-un fel, de o proiectie a ideii de presedinte, iar cand aceasta constructie nu a coincis cu ceea ce este natura comunicarii si profilului presedintelui actual, atunci dezamagirea a fost cu mult mai mare.

Cred ca problema ar trebui pusa intr-un registru mai putin afectiv si mai rational. Si in acest registru rational, din perspectiva negocierii, chiar daca spatiul de manevra nu era generos, probabil ca, macar din perspectiva comunicarii (a imaginii, de care presedintele pare atat de preocupat), lucrurile s-ar fi putut ameliora.

Fireste ca investitia emotionala intr-un personaj politic, oricare are fi acesta, provoaca intotdeauna dezamagiri. Azi este "presedintele meu", ii dau like pe Facebook. Maine face ceva ce nu-mi place, ma declar tradat si-mi retrag like-ul. End of story. Si nu ma mai duc la vot. Pare o joaca de copil care nu stie sa-si canalizeze inca emotiile, dar e o reactie destul de comuna. Si culmea e ca nici nu poti sa le-o iei in nume de rau, pana la un punct.

Dar nu poti sa afirmi ca acest tip de atitudine reflecta o cultura politica democratica in sensul real al termenului. De aceea, modelul cetateanului ideal, al individului liber este intotdeauna descris ca dominat de ratiune (cum ii placea de pilda lui John Locke sa creada ca ar putea functiona societatea politica) . Problema e ca individul nu e croit unilateral si ca nu poate sa-si creeze spatii complet separate pentru existenta politica pe de o parte si spatiul pur al emotiilor private, pe de alta.

Bunul cetatean este acela care, din aceasta perspectiva, stie sa-si optimizeze gestiunea celor doua spatii. Iar buna guvernare este aceea care isi propune sa-si educe cetatenii in acest sens. Utopii, fireste...

Ce parere aveti despre prima femeie premier din Romania, Viorica Dancila?

Deocamdata, exista cateva elemente care demonstreaza ca actualul cabinet nu prea stie ce face si, daca stie, e directiva de la Partid.

Voi incepe cu stirea zilei: Darius Valcov e condamnat la opt ani de inchisoare. Isi da demisia? NU. Doamna Viorica Dancila, sefa lui, ii solicita demisia? NU. In schimb, presedintele PSD (Partidul care este in tot si toate, cei de o seama cu mine sau mai in varsta isi amintesc ce insemna asta) se exprima pe cestiune si spune ca Partidul va reflecta. In ce tara cu reflexe democratice s-a mai pomenit o asemenea situatie?

Un alt element este legat de haosul introdus de Legea salarizarii, de Codul fiscal. Ultima gaselnita este sa dea vina pe Departamentele de Resurse umane care nu ar sti sa calculeze dupa noile grile. Dar pe de alta parte, oamenii simpli care indraznesc sa se planga ca li se cere sa aduca bani de acasa sunt apoi intimidati de conducerea institutiilor unde lucreaza. Si exemple sunt din toate partile, nu e locul aici sa le insiram pe toate.

L-ati mentionat pe Darius Valcov. De ce in alte tari politicienii suspectati de comiterea unor infractiuni sau de plagiat demisioneaza imediat, iar in Romania nu, dimpotriva, unii politicieni au ajuns sa se laude spunand ca daca nu ai dosar nu esti important?

Ca sa citez un clasic in viata (membru al acestui grup auto-intitulat partid), raspunsul e "pentru ca pot".

PSD are, de altfel, o lunga traditie in spate in sensul reinventarii si rebotezarii realitatii dupa cum are partidul nevoie: dupa ce a declarat ritos in decembrie 1989 ca nu va participa niciodata la alegeri, FSN s-a auto-proclamat partid politic la o luna dupa si a anuntat ca pregateste liste de candidati.

Ma intorc cu exemple de la inceputul regimului postcomunist romanesc din doua motive: primul, pentru ca vad cum se pierde memoria acelor momente fondatoare si al doilea, pentru ca ele sunt fondatoare, si nu neaparat in sens bun.

Sunt elemente care stau la temelia regimului politic actual si cunoasterea lor ne ajuta sa nu ne mai uluiasca atat de mult fiecare lovitura adusa democratiei si statului de drept de catre PSD si aliatii sai. Cand te uiti mai atent la felul cum a pornit-o la drum atunci, ai revelatia coerentei proiectului. Iata coerenta PSD...

Sunteti de acord cu cei care afirma ca avem o Constitutie slaba, prost construita, in care au fost lasate intentionat portite pentru cunoscatori, care sa permita excese de putere?

Constitutia din 1991, cu amendamentele ulterioare, a fost gandita dupa imperativele momentului respectiv, in interpretarea guvernarii de atunci. Presedinte la acea data era Ion Iliescu, care avea de atunci o problema cu numararea mandatelor deja efectuate de presedinte. Regimul politic trebuia consolidat, dar calibrat in acelasi timp la echilibrul de forte al momentului si la proiectiile despre viitor asa cum le concepea acelasi regim.

Asadar a fost o Constitutie hibrida, cu incongruente interne, cu definiri constitutionale prea vagi in anumite directii, ambigue in altele (principalul defect in acest sens fiind locul Presedintelui in executiv).

In general, Constitutia lasa loc prea mare interpretarilor intr-un punct vital al definirii regimului democratic: echilibrul si controlul reciproc al puterilor.

In teorie, cum se poate inchega un partid nou, modern, care sa aiba si succes? Dupa ce Noua Republica si M10 au esuat, ce sanse dati USR? Credeti ca ii lipseste in special liderul, personalitatea in jurul careia sa stranga randurile membrii de partid si simpatizantii?

Un partid democratic trebuie sa porneasca de la definirea doctrinara, cu siguranta, dar mai cu seama de la definirea valorilor comune. Si, in functie de ele, sa-si defineasca prioritatile si agenda, construita obligatoriu in raport cu prioritatile agendei publice.

Cred ca elementul de coerenta cu agenda publica este crucial pentru succesul unui partid nou in Romania astazi, tocmai pentru ca izolarea si antagonizarea cetateanului in raport cu partidele vin si din incapacitatea acestora de a se adresa direct problemelor reale, nu create artificial sau importate din cercurile baronilor.

Nu stiu daca USR va reusi sa bifeze toate aceste cerinte, dar deocamdata este singura constructie care a reusit sa intre in Parlament si care face eforturi sa creasca si sa se configureze.

Exista cateva dead-line-uri presante si importante in jurul carora nu vad inca o mobilizare din partea nimanui, e vorba in primul rand de alegerile europene din 2019.

Daca Opozitia parlamentara si/sau extraparlamentara nu abandoneaza jocurile de glezna si orgoliile perdante, s-ar putea sa avem in viitorul Parlament European mult mai multi reprezentanti de calibrul Vioricai Dancila decat ii putem duce, noi si deputatii din Parlamentul European.

Cititi in partea a doua a interviului acordat de Raluca Alexandrescu despre victoria obtinuta de PSD la finalul guvernarii Ciolos, apropierea Romaniei de Rusia, protestele #rezist si obiectivul in jurul caruia ar trebui sa se coaguleze Opozitia.