Lupta nu este cu Liviu Dragnea, ci cu Partidul-Stat, care dureaza de 70 de ani. Care e solutia Interviu

Regimul Dragnea i-ar putea supravietui lui Liviu Dragnea pentru ca reprezinta partidul-stat care dureaza de aproape 70 de ani, in variate forme, iar lupta impotriva lui este una dificila, Opozitia trebuind sa se solidarizeze in jurul unui numitor comun si sa ofere electoratului anti-PSD o sansa de a alege, spune Ioan Stanomir.

"Regimul Dragnea nu este un accident istoric (...) Regimul Dragnea este regimul partidului-stat, al stagnarii, al marasmului si al parazitarii resurselor bugetare.

Un asemenea regim dureaza nu prin forta unui conducator, ci prin rezistenta structurii de adancime care il sustine, institutional si antropologic", a scris, zilele trecute, prof.dr. Ioan Stanomir pe platforma Marginalia.

"Pentru a supravietui ca forma de exploatare a statului si a societatii, regimul Dragnea este obligat sa il elimine, politic, pe Liviu Dragnea insusi. (...) Regimul Dragnea are nevoie, spre a putea dura, de redobandirea unei aparente inselatoare de normalitate: deriva lui Liviu Dragnea a atins un grad de insuportabilitate care ameninta sa atace temeliile monopolului fesenist insusi (...) Luptele fratricide din PSD nu fac decat sa reconfirme captivitatea unei natiuni si a unui stat", a continuat Ioan Stanomir intr-un al doilea articol publicat pe platforma de idei si comentarii Marginalia.

L-am invitat pe Ioan Stanomir sa ne vorbeasca si despre solutii, despre ce putem face pentru a dezmembra "regimul Dragnea" in toata profunzimea lui si a salva, astfel, natiunea din "captivitate".

Ioan Stanomir: Sa vedem oamenii remarcabili pe care ii avem in mijlocul nostru

"Lupta noastra nu este cu Liviu Dragnea, dupa cum nu a fost cu Victor Ponta, lupta noastra este cu Partidul-Stat, cel care in forme variate dureaza de aproape 70 de ani, din momentul in care Petru Groza a instituit primul tip de dictatura comunista in aceasta tara. Este o lupta dificila si pentru aceasta lupta unii si-au dat viata.

Noua nu ni se cere decat sa fim corecti, pragmatici si rationali. Nu ni se cere, precum lui Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, Ion Mihalache, Constantin Titel Petrescu sau atator altora, sa ne dam ani din viata si viata insasi in inchisori. Nu ni se cere decat sa fim normali in acceptiunea clinica a termenului. Sa nu mai pactizam cu raul. Sa cautam aliante cu cei care pot fi aliati, nu cu cei care sunt devotati doar Partidului-Stat fesenist si intereselor sale.

Este o lupta de durata, care presupune schimbarea statului. Pentru aceasta este nevoie de pasi treptati, uneori de pasi nespectaculosi, de compromisuri uneori dificile, cu persoane si personalitati, cu grupari din cadrul PSD. Orice fractura in cadrul PSD este o sansa de a slabi caracterul monolitic al acestei puteri.

Politica este, spre deosebire de ce cred unii, nu o arta a visului, ci o arta a realitatilor.

Cred ca nu exista solutii decat pe termen mediu si lung, iar aceste solutii nu se leaga de persoana trecatoare a unui om, ci de capacitatea noastra de a aduce schimbari de profunzime la nivelul statului.

Spun acest lucru gandindu-ma la perioada presedintiei lui Traian Basescu, care a fost capabil (printre putinii si cu toate limitele sale) sa tina piept PSD. Dar daca ne uitam la capacitatea efectiva a presedintiei lui Traian Basescu de a fi schimbat statul, vedem limitele acestui efort. Probabil ca nasterea unei justitii independente si condamnarea comunismului sunt printre elementele cele mai importante ale acestei mosteniri.

Dar cred ca trebuie sa facem un pas mai departe si sa incetam sa ne mai gandim la oameni providentiali, ci sa vedem oamenii remarcabili pe care ii avem in mijlocul nostru, care, de exemplu, sustin efortul din Justitie. Nu sunt obisnuit sa complimentez si sa elogiez, dar cred ca oameni si personalitati precum presedinta Inaltei Curti si procurorul general reprezinta exact genul de repere in jurul carora trebuie sa ne adunam.

Iar Opozitia ar trebui sa inteleaga ca este nevoie de un efort de clarificare si un efort de solidarizare, pentru ca, atunci cand a fost invins, PSD a fost invins la urne, prin combinatia intre un instinct al unitatii si o claritate a Opozitiei. Ambele lipsesc in acest moment si, daca ma uit la faptul ca, de exemplu, in PNL Crin Antonescu este evocat ca potential europarlamentar, acest tip de atitudine cred ca spune totul despre opacitatea politicienilor din Opozitie in raport de propriul lor electorat.

Daca vrem sa resuscitam USL, nu mai este nevoie decat sa intoarcem timpul inapoi. Putem sa il aducem pe Crin Antonescu, il asezam alaturi de Victor Ponta si, vorba lui Mihai Eminescu: Astfel dorinta-i gata. Nu mai este nevoie de altceva.

Opozitia ar trebui sa gaseasca acel numitor comun care sa le permita votantilor o sansa de a alege. Cred ca trebuie sa fim foarte atenti la temele care ne divid si care pot provoca rupturi in cadrul electoratului anti-PSD.

Uitati-va numai la ravagiile pe care le provoaca dezbaterea privind actualul referendum si la acuzele teribile care se arunca, de o parte si de alta, in interiorul aceluiasi electorat - anti-PSD. Este un caz clasic de scindare a unui electorat, iar aceasta scindare nu poate folosi decat PSD.

Sigur, trecutul nu se poate repeta, dar cred ca experienta CDR si aliantei DA ne pot servi ca reper de orientare. In momentul in care punem deoparte lucrurile care ne dezbina si cautam un mic numitor comun, daca avem capacitatea de a atrage din tabara cealalta (pesedista) personalitati care au o ramasita de rationalitate si de decenta, cred ca se poate face ceva.

Dar este nevoie de mult discernamant si de multa rabdare. Politica nu se face pe Facebook, nu se face in studiourile de televiziune. Politica se face cu oameni, ascultandu-i, convingandu-i si convingandu-te pe tine ca un politician nu trebuie sa fie un monoman (persoana stapanita de o idee fixa - n.red.), politicienii trebuie sa aiba principii, dar ei trebuie sa aiba si suplete.

Ganditi-va la marii politicieni ai lumii moderne, de la Adenauer, la De Gaulle, la Churchill sau Roosevelt, ca sa dau exemple din ambele spectre, si stanga, si dreapta. Pragmatismul nu exclude principialitatea. Cred ca aceasta lectie trebuie inteleasa pentru ca daca vom trai in 'bula' noastra, nu vom intelege ca pentru a schimba statul e nevoie sa castigam alegerile.

Daca vom castiga alegerile si vom construi coalitii inteligente, putem schimba statul. Altfel, vom ramane pe vecie prizonierii acestei formule politice".