Romania moderna si Dragnea din capul ei

Joi, 23 August 2018, ora 17:16
6340 citiri
Romania moderna si Dragnea din capul ei

S-a vorbit mult in Romania despre dragostea de calai a victimelor lor, o simpatie greu explicabila, impartasita de popoarele captive, care-i tolereaza la putere pe fostii lor tortionari sau pe urmasii lor cleptocrati.

Desi dimpreuna cu Guvernul si stapanul sau, Carmen Dan e vinovata pentru jandarmeriada si, totusi, nu demisioneaza, romanii nu-i asediaza Ministerul de Interne insistand sa plece. De ce? Si de ce ii permit altui ministru, zis al Justitiei, sa-i scuipe in fata?

Sa nu mi se spuna ca romanii care au ales in 2016 PSD n-ar vedea in ce situatie a fost adusa tara. Ca n-ar avea habar pe ce picior danseaza delirantul lider infractor al PSD si al Camerei Deputatilor, camarila si slugile lui, ori capeteniile mincinoase ale ostirii lor personale, Jandarmeria. Ca ignora falsificarile, delictele si crimele, pe scurt uriasa viitura de nefacute ale regimului actual.

Sa nu mi se spuna ca sunt multi cei care se simt bine cu irumptia, in societatea romaneasca, a neostalinismului dragniot, tradand si frica de poporul suveran si ura pe el, ori cu toleranta de care se bucura lipsa totala de scrupule a unor guvernanti de un cinism frate cu nazismul. Impotriva caruia Churchill s-ar fi aliat si cu dracul, ca sa-l invinga.

Sindromul Stockholm al votantului PSD

Desi randurile suporterilor PSD s-au subtiat masiv (motiv pentru care Dragnea si ai lui se feresc de anticipate ca necuratul de tamaie), mai exista, totusi, romani care sustin regimul. Mai exista, nu in ultimul rand, si in Teleorman, din care, nota bene, provine nu doar seful de facto al tarii si ministrul sau de Interne, ci primul martir al protestelor impotriva lor, Ilie Gazea, dar si in clasa de mijloc si intre bucuresteni, insi doldora de mefienta si reticenta in fata oricarei opozitii politice, fie si doar virtuale, necum a celei reale. Manipulati? Desigur.

Dar nu doar. Unii au, ce-i drept, motive false, dar rational aparent justificate, de a sustine un lider si un partid politic, care au dovedit cu asupra de masura ca nu sunt la inaltimea misiunii de a conduce o democratie europeana si un stat de drept, cu o imensa nevoie de modernizare.

In pofida bunului simt si a realitatii, ei cred ca promisa marire a salariilor si pensiilor ar fi o autentica ameliorare a vietii lor. Si ca, prin urmare, le-ar justifica optiunea PSDista, chiar si in ultratoxica formula actuala a partidului stat redivivus.

Ideea multora, indusa si batatorita de varii domnii romanesti si straine crapuloase, din Evul Mediu si, nu in ultimul rand, de la fanarioti incoace, ar fi ca "fura ei, dar ne dau si noua".

Coruperea morala a poporului si, in special, a celui foarte balcanizat, la sud si est de Carpati, despre care s-a afirmat ca ar fi "turcit" sau "rusificat", nu e noua defel si nu se reduce la tara dintre Carpati si Dunare.

Banala ar putea sa inceapa sa devina si constiinta faptului ca, in epoci tulburi, de mari convulsii, cum e era globalizarii, oamenii se agata de fictive identitati ca inecatul de un pai.

Ca atare, prefera riscantelor schimbari modernizatoare, care le ofera libertate doar la schimb pentru responsabilitate, un neajuns pentru ei detestabil, sa moara de gat cu politicieni resimtiti ca "de-ai lor", care nu le cer decat stampila si loialitatea, lasandu-i, altminteri, in mizeria lor.

Or, aceasta mizerie, materializata in indiferenta si, adesea, in cruzimea oamenilor chiar fata de ei insisi, fata de mediul, de animalele lor si, evident, cu atat mai mult fata de altii si ale altora e mare.

Samburele ei nu e saracia materiala, ci iresponsabilitatea morala a unor oameni indelung si sadic abuzati, unii, mai intai, in familii, toti, apoi, in colectivitati, in viata satului, a comunei, a judetului, a tarii. Ca victimele unor indelungate luari de ostateci, fie ele teroriste, islamiste sau de alta natura, acesti oameni au dezvoltat ceea ce din anii '70 incoace se numeste "sindromul Stockholm", o dragoste nefireasca, in fond monstruoasa, dar nu mai putin puternica fata de schingiuitorii lor.

S-a scris si in Romania despre acest subiect, abordat, intre altii, in Adevarul, de Stefan Both si de psihologul Mircea Dragu, potrivit caruia "valorile Uniunii Europene sunt acceptate (doar) de o minoritate din Romania".

Problema e ca dragostea de calai a victimelor lor, o simpatie greu explicabila, impartasita si de mare parte din popoarele captive care-i tolereaza la putere pe fostii lor tortionari sau pe urmasii lor cleptocrati, nu priveste doar Romania profunda, needucata.

Sau patura celor abuzati in familie. Sindromul Stockholm e o tulburare afectiva, care-i face pe victimizati sa se teama de potentialii lor izbavitori si sa-i deteste rau, atasandu-se in schimb de tortionarii care, dupa ce i-au capturat, chinuit si amenintat, le distrug fibra morala si tesatura etica, aderenta la valori nepervertite, la notiuni ca adevarul si dreptatea.

Campania "Fara penali in functii publice", o initiativa a USR cu atat mai salutara, cu cat a conectat Romania europeana de cea profunda, balcanica, lamurind partial ambele cu privire la problema cheie a tarii, care este marea coruptie, a scos in evidenta grupuri distincte si divergente ale electoratului. Unul din ele s-a vadit radical PSDist.

Oamenii alcatuindu-l au refuzat sa se alature milionului de romani cu vederi civice europene, care si-au asumat riscul si efortul sustinerii active, prin semnaturi proprii, a campaniei.

Orice tentativa de unificare a Opozitiei se torpileaza

Refuzul lor s-a datorat insa nu lehamitei politice sau fatalismului, ca al membrilor altui grup, mai numeros, ci urii fata de contestatarii puterii lui Dragnea.

Irationalitatea si caracterul sinucigas al acestui sentiment, in conditiile in care ar trebui sa-i fie clar oricarei gandiri, oricat de rudimentare, ca fara o schimbare a puterii politice nu se pot ameliora nici un fel de treburi ale unei cetati indundate de rele, sunt vadite.

Totusi, persistenta, tenacitatea si puterea lui paradoxala raman, in societatea romaneasca, intacte. In mod aparent inexplicabil.

Nu ca n-ar exista oameni politici care sa inteleaga, rational, ca e obligatoriu ca opozitia politica sa se uneasca inclusiv cu disidentii din PSD, pentru a darama raul principal, dragniot. Dar sub impactul demonizarii programatice a vointei de putere a oricarei miscari politice emergente, orice tentativa de unificare a Opozitiei se torpileaza in Romania relativ lesne si durabil.

Exista o indelungata traditie romaneasca (inclusiv interbelica) a acestor demonizari. Astfel, orice propunere de unificare ar avansa, politicienii se vor lovi invariabil de mefienta fata de pofta de putere care ar constitui, din unghiul celorlalti, motorul principal si detestabil al recomandarii lor, judecata invariabil ca fiind mai putin dezirabila decat respingerea celui ce o face. Si care, subconstient, e identificat cu strainul cel prin definitie hain.

Aceasta, desi rational e clar ca pofta de putere e, in fond, benefica cetatii si fireasca pentru orice om politic, neincrederea in el, ca si abuziva lui identificare, fie si inconstienta, ca "strain" si ca "rauvoitor", fiind, deci, la fel de nejustificate rational, ca evidentierea si exagerarea prezumtivelor lui neajunsuri personale in detrimentul impunerii proiectului sau benefic.

Asa se face ca visul umed al PSD s-a intrupat, cu ajutorul unor milenare reflexe paternaliste, in succesul persistent al injuriei supreme a scenei romanesti, care e acuza aiuritoare pentru o democratie, potrivit careia "voi vreti puterea". In speta alternanta ei.

Interiorizand-o masochist si simtindu-se vinovati fara sa fie, doar pentru ca-si doresc, natural, o schimbare oripilanta din unghiul bolnavilor atinsi de sindromul Stockholm, sute de mii de protestatari iesiti in ultimii ani in strada impotriva cleptocratiei au admis deopotriva sa fie lasati, daca se face abstractie de USR, fara glas politic si, ca atare, sa faciliteze enorm misiunea regimului PSDragnea de a se perpetua.

Pe scurt, sindromul Stockholm e departe de a afecta doar satul balcanic si Romania rurala si reactionara.

Facilitat de falsificarea memoriei si de absenta unei terapeutice elite, a unor duhovnici adecvati nevoii de tamaduire a natiunii, acest sindrom mineaza in profunzime si buna parte din Romania moderna, desteapta, informata si educata.

Abia cand cea din urma se va autoelibera de inhibitii nu doar contraproductive, ci maladive, in speta de Dragnea din propriul ei cap, indepartand catusele din psihicul ei, vor ajunge dupa gratii hotii care o fura si-o terorizeaza, ucigandu-i viitorul.

Petre M. Iancu

Citeste si:
George Simion se compară cu liderul maghiar Viktor Orban, într-un interviu dat pentru Euronews
George Simion se compară cu liderul maghiar Viktor Orban, într-un interviu dat pentru Euronews
Euronews îi face un portret lui George Simion, lider al partidului Alianţa pentru Unirea Românilor (AUR), cel care desena zidurile clădirilor cu mesajul "Basarabia e România" în culorile...
Florin Cîțu, despre amânarea ”tăierii” pensiilor speciale ale primarilor: ”Există o reformă a sistemului de pensii, acolo vom lua măsuri pentru toate tipurile de pensii”
Florin Cîțu, despre amânarea ”tăierii” pensiilor speciale ale primarilor: ”Există o reformă a sistemului de pensii, acolo vom lua măsuri pentru toate tipurile de pensii”
Florin Cîţu a declarat, sâmbătă, 16 octombrie, referindu-se la pensiile speciale ale primarilor, că există o reformă a sistemului de pensii cae va viza toate tipurile de pensii, urmând ca...
Comentarii
MacGigi
rank 5
Injineru
rank 5
Dupa limbaj si idei, Albakazapadov e chiar Dancila.