Mitingul

N-am fost la mitingul PSD. Dar am vazut ore intregi de inregistrari de acolo, fie cele filmate de televiziuni, fie cele filmate de diferite site-uri.

De altfel, chiar Ziare.com a inclus in live-ul lor video si poze din piata realizate de oameni care au fost acolo. Din pacate, multi dintre cei care ii critica pe cei care au venit in piata nu au inteles ca si acei oameni fac parte din Romania noastra. Nu exista mai multe Romanii, una in care Halep castiga la Roland Garros, alta a olimpicilor internationali la matematica, alta a politicienilor, alta a mitingistilor PSD si asa mai departe.

Da, putem spune fara a gresi ca cel putin un sfert dintre cei care au ajuns in Piata, adica undeva in jur de 25.000, sunt primari, consilieri judeteni sau locali si familiile lor. Ei sunt cei care ocupa astazi o functie in stat datorita apartenentei la Partidul Social Democrat.

Probabil ca inca un sfert sunt membri de partid care la randul lor viseaza sa intre in prima categorie, adica sa obtina un loc de munca sigur, fara prea multe griji, dar cu o remuneratie buna si sigura, care sa vina luna de luna indiferent de performantele pe care le.

Totusi, alaturi de ei au fost zeci de mii de oameni care au facut deliciul celor care au incercat sa demonstreze cat de sarmani sunt protestatarii PSD. Da, mare parte dintre ei habar nu aveau de ce erau acolo. Sunt aproape sigura ca cea mai mare parte dintre ei nu mai venisera niciodata la Bucuresti. Probabil nici nu o vor mai face. Ei sunt amaratii micilor orase de provincie si ai satelor romanesti, amarati ce sunt folositi indecent de politicieni atunci cand vor sa isi umfle muschii la astfel de evenimente.

Realitatea acestor oameni este insa tragica. Se nasc in comunitati sarace, sunt lipsiti de o educatie performanta, spitalele lor sunt jalnice, iar locurile de munca lipsesc aprope cu desavarsire. Da, Romania are astazi un deficit de locuri de munca in marile orase si in anumite regiuni in care au venit investitii private. In realitate, insa, judete intregi pot fi considerate campioane ale saraciei.

Oamenii acestia isi traiesc viata in micul univers local. Acolo nu exista nici presedinte, nici premier si nici guvern. Singurul zeu in viata este primarul care le semneaza ajutorul social. Optiunile limitate ii fac sa viseze limitat. In timp ce bucurestenii isi fac in aceste zile planuri de vacanta - sau poate si le-au facut deja inca din iarna, oamenii acestia nu isi parasesc aproape niciodata localitatea. As spune ca ei traiesc o viata mizera, insa realitatea e alta. Ei nu traiesc, ei supravietuiesc.

Ei sunt, in realitate, adevaratele victime ale statului. Nu cel paralel, ci cel foarte vizibil. Ei sunt cei care au fost in realitate abuzati si uitati exact de politicienii care ii folosesc cinic in astfel de momente. Uitati-va la reportajele facute in ultimii ani in Teleorman si veti avea o imagine dramatica a Romaniei de dincolo de mica noastra bula, o Romaniei a victimelor. Iar calaii au fost exact politicienii precum Dragnea, cei care au ajuns sa controleze comunitati sau judete intregi, dar care niciodata nu s-au gandit la viitor, ci doar la prezent.

Intrebarea pe care refuzam sa ne-o punem este cum s-a ajuns aici si mai ales ce e de facut pentru a aduce si aceste colturi de Romanie in secolul in care traim si noi. Iar realitatea este ca nu prea putem. In acesti ani culegem incompetenta sau chiar rea-vointa guvernelor din ultimele aproape trei decenii. Socialismul caldut, de supravietuire, i-a transformat si i-a tinut pe acesti oameni captivii unui stat care s-a erijat in singurul salvator, desi chiar el este cel care i-a adus in aceasta situatie.

Traditional, sute de mii de oameni din ruralul romanesc sau din micile orase lucrau in industria romaneasca de dinainte de 1989. Treptat, odata cu disparitia colosilor industriali neperformanti, oamenii din aceste zone s-au vazut in imposibilitatea de a gasi un loc de munca.

In judete precum Cluj, Timis, Bihor sau Alba, somajul este aproape de zero datorita investitiilor private. In judete luate captiv de reprezentantii cei mai de seama ai statului, precum Teleoman, Galati, Vaslui s.a. somajul si saracia sunt la cote alarmante. In loc sa construim scoli pentru a-i educa, am preferat sa le desfiintam scolile profesionale. In loc sa le facem drumuri si sa acordam facilitati investitorilor, am preferat sa le spunem povesti cu strainii care vin sa ne transforme in "colonie".

E adevarat, multi au evadat. Tocmai de aceea astazi avem aproape 5 milioane de romani care muncesc in Occident si nu in Romania. Cei care au ramas insa au fost transformati in sclavi moderni ai statului asistential care le ofera fix atat cat sa nu moara de foame. Le ofera fix atat incat sa-i lase sa traiasca fara sa viseze. Nimeni nu le-a spus acestor oameni ca isi pot dezvolta comunitatea si se pot dezvolta pe ei insisi prin munca.

Mitingul PSD a pus practic fata in fata niste politicieni milionari in dolari cu niste sustinatori care abia isi duc viata de pe o zi pe alta. Camasa domnului Dragnea a costat cu siguranta mai mult decat veniturile lunare ale unora din piata. Ceasul domnului Dragnea este probabil mai scump decat toata averea acumulata de acesti oameni in intreaga viata. Cu toate acestea, domnul Dragnea, unul dintre cei mai relevanti politicieni ai statului asistential-mafiot este cel care care i-a chemat pe acesti oameni sa-l apere impotriva procurorilor si sa injure impreuna institutiile statului.

Dar n-a fost sa fie. Uitati-va la reactiile celor din piata cand pe scena se produceau Firea, Olguta, Tariceanu sau Dragnea. Au fost scandari razlete si lipsite de orice pasiune. Oamenii nu venisera acolo pentru a auzi povesti cu statul paralel si glume proaste cu Codruta. Mare parte din cei adusi cu forta nu empatizeaza deloc cu "dramele" lui Dragnea. Ei au venit sa auda cum "se fac" scoli, spitale, drumuri si mai ales au venit sa afle poate cum micul lor univers va fi la un moment dat integrat in Romania pe care au vazut-o la Bucuresti.

Fractura dintre agenda liderilor PSD si agenda propriilor lor votanti este uriasa si s-a vazut cel mai bine sambata seara. Iar cele doua agende nu vor fi niciodata comune. Ba din contra. Cu cat propriii votanti vor fi mai abrutizati, mai saraci si mai disperati, cu atat liderilor PSD le va fi mai bine.

Oamenii acestia pot fi totusi eliberati, iar politicile prin care putem face asta trebuie sa fie opuse politicilor duse de statul roman in ultimele decenii. Altfel vom avea din ce in ce mai multi oameni chemati la proteste si care in loc sa lumineze cerul isi vor lumina pantofii.

Hilde Brandl este arhitect si conduce un birou de arhitectura la Bucuresti din 2009. Este implicata in mai multe proiecte de promovare a turismului romanesc.

S-a nascut in Romania, in perioada comunista, de unde a emigrat in Germania alaturi de familia sa. Dupa 1989 s-a intors la Bucuresti unde s-a inscris la Facultatea de Ahitectura "Ion Mincu". Dupa ce a obtinut diploma de arhitect in Germania, a lucrat in mai multe tari, printre care Germania si Venezuela. In Venezuela a participat la miscarile de protest fata de presedintele socialist Hugo Chavez.

In 2016 s-a inscris in Partidul National Liberal, unde militeaza pentru o mai buna guvernare, pentru un stat suplu si pentru un mediu de afaceri competitiv si onest.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...