Cum a ajuns internationalul de Istanbul sa treaca deviat prin gara Videle

Trei trenuri internationale leaga Bucurestii de zonele turistice de peste Dunare, respectiv destinatiile Istanbul, Sofia si Salonic. Toate trec prin Giurgiu si patrund in Bulgaria peste podul construit peste Dunare cu cateva decenii in urma.

Bucuresti-Giurgiu este cea mai veche linie de cale ferata construita in tara noastra, chiar la inceputul domniei principelui Carol, viitorul rege Carol I. Contractata in anul 1866 cu compania engleza "John Trevor Barclay & John Staniforth", constructia intregii cai a durat trei ani, fiind data in exploatare la 31 octombrie 1869.

A fost realizata in acest timp intreaga linie ferata de peste 60 km, podul peste Arges de la Gradistea, gara Bucuresti-Filaret (Gara de Nord s-a construit ulterior, pentru alte directii), gara Giurgiu, toate garile de pe traseu, pe scurt tot ce trebuie pentru ca, din momentul inaugurarii, sa poata circula calatorii si marfurile.

Cum spuneam, totul a durat trei ani, cu tehnica de la sfarsitul secolului al XIX-lea, asa cum era ea. Nu stiu cat ar putea sa dureze cu tehnica de astazi, dar o intuitie imi spune ca, in trei ani, abia am elabora studiul de fezabilitate si, in cel mai fericit caz, am pregati documentatiile pentru licitatie.

Dar scriu aceste randuri nu ca sa ma lamentez cu privire la lentoarea harniciei noastre de astazi, ci amintindu-mi de podul peste Arges de la Gradistea, cel construit sub domnitorul Carol I in cadrul duratei generale a lucrarii de trei ani si distrus in timpul inundatiilor din 2005.

Cum de s-a prabusit de la inundatii piciorul de piatra al podului, de care nu s-a atins nicio inundatie timp de aproape un secol si jumatate, asta e greu de spus. Unii dau vina pe niste sapaturi efectuate neprofesionist la piciorul podului, pentru extragerea de nisip, altii spun ca asta-i viata podurilor: podul lui Traian de la Drobeta Turnu Severin nu-l vedem si pe el tot prabusit, dupa doua mii de ani?

Observ insa ca, din 2005 pana acum, au trecut 13 ani, adica de aproape cinci ori mai mult decat i-a trebuit companiei "John Trevor Barclay & John Staniforth", in secolul al XIX-lea, sa construiasca de la zero nu numai podul, dar si intreaga cale ferata, cu gari si tot ce mai trebuie.

Nimeni nu stie cat va dura de acum incolo refacerea podului, asa ca singura solutie "gasita" de caile ferate a fost devierea traseului. Din Bucuresti, trenul de Giurgiu porneste spre Craiova, pana la statia Videle. De aici, este redirijat pe o alta linie, Videle-Giurgiu.

Pentru cine nu intelege tainele acestei ciudate geografii, pot sa explic ca distanta s-a dublat, iar traseul este ca si cum ai merge din Piata Victoriei la Universitate trecand prin Obor. Cu acest sport se ocupa toate trenurile care se indreapta spre Giurgiu, inclusiv cele internationale si estivale.

Nu-mi este clara faza actuala privind refacerea podului. Programul de guvernare, cel pe care numai dl Dragnea il stie "din scoarta in scoarta", prevede la pagina 171 urmatoarea masura laconica: "Reabilitarea podului de la Gradistea si imbunatatirea parametrilor tehnici Buc. Nord - Giurgiu Nord - Frontiera (84 mil euro, FEN+BS) Termen 2019-2022".

Ca sa vedeti ce prevede programul: in 2017 si 2018 nimic, iar "restul" esalonat intre 2019 si 2022, adica un an mai mult decat constructia intregii linii, cu pod cu tot, in secolul al XIX-lea.

Bravos, domnu' Dragnea, halal program de guvernare. Zic halal pentru ca guvernarea partidului PSDragnea ia sfarsit in decembrie 2020, iar executia pe care o prevede pentru anii 2021 si 2022 este ca un fel de 25 lovituri de bici, aprobate la fundul altuia.

Nu ma intreb de ce n-a inceput lucrarea in 2017 (se putea termina in 2018, ceva mai repede decat lucrau stramosii nostri pe vremea domnitorului Carol): nu sunt bani. Simplu. Asta-i viata noastra, nu avem bani pentru un pod, fara de care deviem trenurile de Giurgiu prin Videle, dar avem pentru un referendum cu care partidul face genoflexiuni, ca sa-l vedem ca exista.

Nu ma intreb daca este vina expertilor care n-au gasit solutia sau a politicienilor care n-au gasit bani, dupa ce si-au luat ei partea leului. Dar m-a cuprins curiozitatea sa caut numele prim ministrilor pe care i-a avut Romania in anii constructiei caii ferate Bucuresti-Giurgiu, inclusiv podul de la Gradistea: Ion Ghica, Lascar Catargiu, Constantin Kiritzescu, Stefan Golescu, Nicolae Golescu.

N-au facut ei podul, dar stiau sa conduca, sa organizeze, sa stabileasca si sa hotarasca. Insa, cel mai important, nici astazi, dupa atata vreme, nu suna necunoscut la urechea noastra vreunul din aceste nume, intrate in istorie. Sunt curios daca cineva din generatiile viitoare isi va mai aduce aminte de Viorica Dancila, Mihai Tudose, Grindeanu si de insusi Liviu Dragnea.

Caci asta e viata, raman in istorie doar numele celor care au facut ceva. Cei care n-au facut nimic dispar si nu mai aude nimeni de ei, in veci.

Citește și:

Răspunsul lui Bogdan Aurescu pentru Moscova: ”Limba moldovenească este o construcție artificială creată de Uniunea Sovietică”

Ministrul Afacerilor Externe a declarat luni, 20 martie, că limba moldovenească nu există, fiind doar o construcție artificială creată de Uniunea Sovietică. ”Această așa-numită limbă...

Ministrul Muncii, despre creșterea vârstei de pensionare: ”Nu trebuie să punem carul înaintea boilor”

Ministrul Muncii, Marius Budăi, a declarat luni, 20 martie, că nu susține sub nicio formă majorarea vârstei de pensionare peste 65 de ani. Ministrul a subliniat că autorităţile din...