Domnului Dragnea i se pare ca, daca a zis "eu vreau!", e ca si facut

Sedinta solemna a Parlamentului pentru marcarea evenimentului de acum un secol, cand Basarabia se unea cu Romania, li s-a parut inca o data politicienilor nostri un prilej sa traga spuza fiecare pe turta sa si sa castige capital politic.

Dl Tariceanu a inventat cateva fraze zgomotoase, in care se refera la "pasiunea pentru democratie", "ilustrii nostri inaintasi", "inspiratia evenimentelor de acum un secol" si altele, indemnandu-ne patetic sa nu gandim ca hotarul de pe Prut l-ar putea sterge "poeziile, cantecele sau declaratiile patriotice". Asa declaratie patriotica, mai rar. Curat bla-bla-bla.

Vizibil mai prudenta decat presedintele Senatului, dna Viorica Dancila se aliniaza viziunii europene, declarand ca Guvernul condus de dumneaei "este ferm angajat sa aduca cat (sic!) mai aproape momentul in care Romania si Republica Moldova vor avea un viitor comun in Uniunea Europeana".

M.S. Margareta, custodele Coroanei romane, nu pierde nici dumneaei ocazia sa puna in joc notiunea actuala de Casa Regala, accentuand faptul ca aportul acesteia a contribuit la integrarea europeana a Republicii Moldova inceputa acum 100 de ani, in Basarabia strabunicilor sai Ferdinand si Maria.

Iar dl Dragnea si-a indreptat sira spinarii teapana, ca un mare comandant de osti, si a rostit o fraza, desigur dinainte pregatita, ca si cum ar fi ceva de mare pret: "Eu vreau sa ne unim cu Moldova".

Ei, bravos! Si daca vrea dl Dragnea, ce? Inseamna ca tremura toti cand aud vrerea jupanului? Ca isi sufleca cineva manecile, sa execute ordinul? Mie cuvintele dlui Dragnea imi sugereaza ca nu prea stie istorie. Adica n-are deloc idee. Daca ar sti-o, istoria i-ar spune ca atunci, in 1918, niciunul din liderii marcanti ai Romaniei nu se grabea sa rosteasa fraza "Eu vreau sa ne unim cu Basarabia". N-ar fi prudent.

Una e sa vrei, alta e sa poti

Unirea n-a pornit pentru ca "a vrut" cineva din capitala tarii, aflata in acele zile de restriste la Iasi, ci pentru ca necesitatea ei a stabilit-o Sfatul Tarii, un fel de Parlament din Chisinau, care hotara soarta Basarabiei, in conditiile cand cuplau si autoritatile romane.

Atunci, in martie 1918, prim-ministrul Romaniei, Alexandru Marghiloman, a fost invitat in capitala Basarabiei, pentru a participa la sedinta Sfatului Tarii, care urma sa hotarasca unirea prin act definitiv si cu acordul prealabil si consultativ al Romaniei.

In timpul dezbaterilor si votului, premierul Marghiloman nu numai ca nu s-a pronuntat cumva in stilul "eu vreau", ci dimpotriva a iesit din sala demonstrativ, parasind cladirea Sfatului Tarii, pentru a nu influenta votul prin prezenta sa. A revenit doar cand hotararea era deja adoptata.

In opinia mea, acest "eu vreau" este foarte periculos. Dl Dragnea a schimbat doi premieri romani, fara alta justificare plauzibila decat aceea ca "vrea". A plantat in posturi de conducere ale tarii persoane din anturajul sau regional - Teleormanul - fireste, numai pentru ca asa a vrut.

As merge mai departe si as spune ca ne-a pus in brate un program de guvernare nesustenabil, atractiv numai prin majorarile salariale si nimic altceva, doar pentru ca asa a vrut. Indraznesc sa cred ca, pentru acest program, si-a facut echipa pentru probleme de salarizare cu un fost primar care nu avea nimic comun cu salarizarea, pentru ca asa a dorit.

Pentru problemele financiare ale programului, s-a cuplat cu un inculpat (astazi, condamnat in prima instanta), tot pentru ca asa a vrut.

Iar acum, dlui Dragnea i se pare ca o problema precum cea a redesenarii hartii Europei poate depinde de faptul ca vrea sau nu vrea dumnealui.

Doua Germanii si doua Romanii

Am crezut ca problema este numai de exprimare. Mi-e teama insa ca e de fond. Cand gandesti, cand cunosti ipoteze si circumstante, cand ai argumente, cand stii sa construiesti un esafodaj logic, il prezinti neapart. Explici: asa am gandit, asa m-am documentat, asa am rationat. Cand nu stii sa gandesti, sa te documentezi, sa rationezi, atunci zici "eu vreau".

Sa-mi fie iertat, dar asta seamana cu manifestarea acelui copil de cativa anisori, caruia nu i s-a dezvoltat inca intreg mecanismul judecatii logice si se margineste sa ceara parintilor: vreau! da-mi!

Unii fac analogia dintre unirea dorita de noi si cea realizata de cele doua Germanii la inceputul anilor '90. Nu seamana una cu alta.

Hai sa ne gandim obiectiv: ce erau cele doua Germanii acum trei deceni? Vestul se prezenta ca una dintre cele mai evoluate tari ale Europei, cu o infrastructura moderna, impanzita de autostrazi, cu o retea aeriana de invidiat, aeroporturi de mare trafic, cu bursa de la Frankfurt rivalizand-o pe cea de la Londra, cu cea mai stabila moneda a Europei (DM), care ulterior a servit ca etalon la lansarea euro, cu o industrie aproape fara rival si un comert exterior pe masura, cu o balanta valutara excedentara, cu cea mai ridicata productivitate din Europa.

O asemenea putere economica a avut forta sa sustina refacerea economiei din Germania de Est si aducerea ei la nivelul standardelor europene.

Ma intreb: avem noi oare resursele sa sustinem ridicarea standardelor Republicii Moldova, nu zic la nivel european, dar macar la nivelul unde suntem noi acum?

Acesta este un aspect, dar mai exista altul, atat de delicat, incat imi vine chiar greu sa-l exprim. La inceputul anilor '90, Germania de Vest avea in frunte un lider de mare marca, unul care a ramas in istorie ca o personalitate de seama a secolului al XX-lea: Helmut Kohl.

Cancelarul german declara oficial ca n-ar dori reunificarea, ca sa nu deschida o neasteptata cutie a Pandorei, dar nici nu li s-a opus celor care militau pentru unificare.

Actionand discret, el s-a dovedit in cele din urma adevaratul artizan al "unirii". Si tot el a descoperit in fosta Germanie de Est o personalitate de mare anvergura, pe doamna Angela Merkel, destinata sa ajunga lider al intregii tari. Si a ajuns.

Noi pe ce personalitate contam? Pe Liviu Dragnea? Hai, ca-i nostim! Pe Tariceanu? Hai, ca ma apuca rasul! Iar altul nu-i, intrucat cei doi au stiut sa tina departe de ei orice personalitate care, prin capacitatea si priceperea sa, prezenta un pericol pentru propriile lor fotolii.

As putea da exemple multe, dar cred ca ar fi destul sa amintesc inlaturarea brutala a lui Victor Ponta, dupa ce acesta l-a inlaturat tot brutal pe Mircea Geoana si inlaturarea, cel putin neloiala, a colegului Daniel Constantin.

La asta nu se gandeste nimeni: unire cu Transnistria sau fara?

Si, daca tot vorbim de unire, nu pot evita al treilea aspect. Cele doua state germane erau cat se poate de omogene din punct de vedere etnico-social. Romania este de asemenea un stat national si unitar, dar Republica Moldova se bazeaza pe alta structura.

Mai intai, regiunea transnistreana are un statut confuz. Se declara stat independent, nerecunoscut de nicio tara europeana (cu exceptia Rusiei, care insa este euro-asiatica) si se afla in permanent conflict diplomatic cu autoritatile de la Chisinau.

Nu-mi pot inchipui ca Transnistria ar accepta unirea, dar si acceptarea ar inseamna preluarea de catre Bucuresti a unui cal troian rusesc. Nici macar dl Dragnea nu cred ca ar vrea asa ceva.

O unire fara Transnistria ar insemna stirbirea teritoriului Republicii Moldova, o unire cu Transnistria prezinta pericolul calului troian, asa ca exista cel putin doua probleme care trebuie solutionate, inainte de a gandi sentimental la unire.

Dar mai exista in Republica Moldova inca o problema structurala, care o diferentiaza de statul roman: regiunea autonoma Gagauzia, intitulata oficial "Unitatea Teritoriala Autonoma Gagauzia", o entitate de 1.832 kmp si o populatie de 134.535 locuitori, cu capitala la Comrat (20 de mii de locuitori).

Evident, Romania, stat unitar, nu poate prelua regiuni autonome in sanul sau. Asta insa nu inseamna ca unirea n-ar fi posibila. Inseamna numai ca demnitarii nostri nu gandesc pana la capat cand declama cu emfaza "Eu vreau sa ne unim cu Moldova".

Pur si simplu, nu suntem inca pregatiti. Pe de o parte, ne lipseste un Helmut Kohl, iar pe de alta parte, ne prisoseste un Liviu Dragnea.

Răspunsul lui Piedone pentru Ciolacu: ”Mă duc, pe cuvântul meu, în prăpastie”. Primarul Sectorului 5 acuză un blat la București

Cristian Popescu Piedone a exclus o retragere din cursa pentru Primăria Capitalei, după o solicitare făcută în acest sens de președintele PSD. Marcel Ciolacu i-a sugerat lui Piedone să își...

Gabriela Firea, acuzată că joacă ”la două capete”. Candidat AUR: ”Nu se decide dacă îşi doreşte să fie primar sau europarlamentar”

Mihai Enache, candidatul AUR la Primăria Capitalei, îi cere Gabrielei Firea să oprească jocul politic "la două capete" şi să se retragă de pe lista PSD - PNL pentru alegerile...