Epuizarea profesionala incepe tot mai mult sa fie subiect de dezbatere. Oboseala, iritabilitatea, lipsa motivatiei, depresia sunt simptome ale unui "burnout" de care sufera majoritatea salariatilor, fara sa constientizeze pe deplin acest lucru.
Literalmente, termenul "burnout" (a arde din interior - n.red.) a venit din SUA, anii '70. Este sindromul stresului cronic la locul de munca. "Resursele interne se consuma ca sub efectele flacarilor", afirma dr. Francois Baumann din Paris, intr-un ghid pe tema in discutie.
"Acest incendiu interior rezulta dintr-o expunere la stres continuu", completeaza Lyndi van der Hout, psiholog pe probleme de cariera, potrivit Capital.
Rezultatul? O epuizare fizica si psihica. Nicio meserie nu este exclusa, dar cei mai expusi la risc sunt managerii si toate cadrele din domeniul medical, educational sau social, aflate in relatie directa cu publicul. Persoanele ce sufera de burnout au un punct comun: sunt foarte harnice, uneori perfectioniste, hiper investitoare.
Semne care pot alerta fiinta umana
Corpul trimite mesaje de avertizare: palpitatii, palme transpirate, digestie dificila. Un prim semn mai serios ar fi iritabilitatea. Urmeaza lipsa de concentrare, nervozitatea, agresivitatea, victima sfarsind prin a se retrage in sine. Refuza ajutorul apropiatilor ori al colegilor.
Alte semnale de epuizare sunt: oboseala perpetua, insomnie frecventa, pierderea apetitului sau, dimpotriva, tendinta de a manca excesiv. Se adauga consumul exagerat de stimulente (tutun, alcool, medicamnete). Inevitabil, randamentul se diminueaza, greselile neobisnuite se inmultesc, intalnirile sunt uitate.
Persoanaele stresate ajung sa se depersonalizeze, mergand pana acolo incat cred ca nu mai valoreaza nimic din punct de vedere profesional. Unii manifesta dezinteres total pentru job, altii cad in depresie.
Cum prevenim sindromul stresului cronic
Intrebati-va ce ar putea sa va aduca starea de bine. Un masaj, un sport, un joc chiar, somn mai mult, relaxare, plimbare cu copiii. Alt antidot (presupune munca mai multa cu tine insuti) ar fi sa schimbati modalitatea de a vedea lucrurile. Acceptati ca nu putem fi perfecti.
In paralel, este necesar sa recapatati controlul asupra propriei vieti. Sa stiti sa spuneti nu, sa refuzati lucrari imposibile.
Cum iesim dintr-o astfel de situatie
Cel care sufera trebuie sa accepte sa fie ajutat. Vorbiti cu colegii, ganditi-va ca nu sunteti singur. Discutati cu superiorul ierarhic sau responsabilul de la Resurse umane. Va pot propune un alt job, redefinindu-va misiunea intr-o lumina mai clara, volumul de munca. Reveniti la orare corecte, pentru a va asigura un echilibru.
Se poate face un CV nou, cautandu-va alt loc de munca. Chiar daca nu va satisface, nu este de succes, postura noua va permite valorizarea competentei si mai ales sa nu faceti un pas inapoi. Reflectati la ideea ca iarba nu este mai verde in alta parte.
Multi au in reflex sa mearga la medic, regasindu-se dopati cu antidepresoare si somnifere. Este si aceasta o solutie, dar apelati la ea in ultima instanta.
Vindecarea trece printr-o faza de introspectie mai lunga.
Acceptati-va asa cum sunteti, nu reprosati altora defectele voastre si fiti optimisti. Luati in calcul un laitmotiv astazi la moda: "fericirea se castiga prin lupta impotriva gandirii negative". Usor de zis, mai greu de facut, insa nu imposibil.