Ziare.com

O meserie nu trebuie impusa cu forta: Tabloul dezolant al tinerilor care n-au un job pe placul lor

de Corina Neagu, Trainer & HR Consultant
Luni, 01 August 2016, ora 07:43

   

O meserie nu trebuie impusa cu forta: Tabloul dezolant al tinerilor care n-au un job pe placul lor
Corina Neagu
Din discutiile mele cu tinerii sau cu oamenii care, la o anumita varsta, simt nevoia unor provocari personale si profesionale, am tras concluzia ca acestia au regrete, de cele mai multe ori.

Citeste toate textele scrise de Corina Neagu pentru Ziare.com

"- Ce stii sa faci?
- Mai nimic.
- Ce-ti place sa faci?
Vrei sa reduci costurile afacerii cu pana la 50%? Am negociat pentru tine discounturi speciale la produsele si serviciile de care ai nevoie pentru afacerea ta. Obtine oferta AICI!

- Sa joc jocuri pe calculator si sa fac sport - sa joc baschet, fotbal, sa inot.
- Ce ti-ar placea sa faci in viitor?
- Pai asta e problema, ca nu stiu. Nu-mi place sa invat. Nu-mi place sa citesc. Nu ma simt confortabil sa vorbesc despre mine, sa comunic."

Acesta este un dialog purtat cu un adolescent de 15 ani care a picat la liceul la care a vrut sa intre si a fost repartizat la un altul pe care nu si l-a dorit, dar catre care parintii l-au indrumat.

"- Am terminat o specializare care acum nu-mi ajuta la nimic.
- De ce ai ales-o?
- Am crezut ca o sa ma ajute la un moment dat, multi colegi au facut-o.
- Ti-a placut, ai invatat ceva util?
- Atunci asa aveam impresia, acum constat ca am pierdut timpul degeaba.
- Timp de sase ani, cat ai studiat, observ ca nu ai avut nicio experienta practica, niciun internship, voluntariat. Nu crezi ca te-ar fi ajutat?
- Am vrut sa-mi dedic timpul scolii, dar acum imi e foarte greu sa ma angajez cu specializarea mea si pentru ca nu am deloc experienta, iar toti angajatorii vor asta. Acum lucrez intr-un loc care nu-mi place, am un salariu cat de cat bun, iar daca o iau de la inceput, nimeni nu-mi va mai oferi cat am acum. Dar nici nu vreau sa mai stau aici."

Acesta este un dialog purtat cu o tanara de aproape 30 de ani, care timp de mai bine de 10 ani nu a stiut ce a vrut, iar acum isi doreste altceva.

Stam prost la prea multe capitole

Stam prost la capitolul educatie. Stam prost la capitolul orientare in cariera sau consiliere vocationala. In conditiile in care sunt foarte multi copii care abandoneaza scoala, din diverse motive, altii sunt obligati de parinti sa mearga intr-o anumita directie, iar altii sunt lasati complet de izbeliste pana cand parintii constata ca trebuie sa ia o decizie, uneori poate prea tarziu.

In QS World University Ranking (unul dintre clasamentele de referinta), pentru perioada 2015-2016, Universitatea din Bucuresti este plasata in categoria 651-700.

Doar alte trei mari universitati din Romania (Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi, Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj si Universitatea de Vest din Timisoara) mai sunt prezente in clasamentul amintit, ocupand pozitii in categoria 700+.

Aceste statistici spun mult despre functionalitatea sistemului universitar din Romania si despre utilitatea practica a acestuia.

Din pacate, avem un sistem educational care ne vrea pe toti roboti, care nu incurajeaza si nu stimuleaza creativitatea si imaginatia, care ne forteaza sa memoram si ne indeparteaza de ceea ce inseamna proces educational, formare si dezvoltare.

Plutim in deriva

Multi copii si parinti se simt, la un moment dat, debusolati, cand sunt pusi in ipostaza de a lua o decizie asupra carierei. Motivele sunt diverse:

  • - talentele, valentele, abilitatile, vocatia copilului nu au fost identificate, deci nu se stie exact ce poate si ce ar vrea sa faca copilul;
  • - parintii nu stiu, nu vor sau nu se preocupa de acest aspect, stiind clar ca decizia este a lor si copilul trebuie sa o urmeze, chiar daca nu este ceea ce-si doreste;
  • - lipsa de informare, de interes.

Lipsa educatiei, a implicarii, toate pot constitui motive suficiente pentru ca decizia referitoare la parcursul profesional sa fie una gresita sau sa nu existe deloc.

Presiunea aceasta vine si din partea angajatorilor, care au cerinte din ce in ce mai mari de la angajati si criterii de selectie de multe ori rigide, neadaptate pietei.

Inca exista mitul conform caruia, daca nu ai o facultate, esti un ratat, desi realitatea ne demonstreaza zilnic ca Romania are nevoie de muncitori necalificati, de specialisti cu meserie care se invata in scoala profesionala, de cativa ani inexistenta, de ingineri, sudori, zidari si alte categorii din ce in ce mai greu de gasit, pentru ca tinerii nu mai sunt orientati catre acestea.

Conteaza ceea ce facem

Am spus de fiecare data cand am fost intrebata ca ar trebui sa facem ceea ce ne aduce valoare si ca oameni, nu doar profesional. Ar trebui sa ne indreptam catre meserii care ne plac, ne inspira, pentru care avem inclinatii si abilitati. Dar ca sa alegem trebuie sa ne cunoastem si de mici sa ne cultivam talentul intr-o anumita directie.

Talentul insotit de munca si sustinut de-a lungul timpului nu poate aduce decat beneficii. Nu toti suntem facuti sa fim doctori sau piloti sau IT-isti, unii sunt de mici antreprenori, visand sa nu munceasca niciodata intr-o corporatie, altii sunt matematicieni etc.

Conteaza ce modele ai in viata

Rolul parintilor in ecuatia copil/familie/scoala/societate este esential. Cred si voi crede intotdeauna ca educatie sau meserie nu se face cu forta.

Multi oameni cu care vorbesc imi spun ca, daca ar fi stiut ei la 15-16 ani ce stiu acum sau daca ar fi fost cineva langa ei sa-i indrume, nu mai faceau ce fac acum.

Si totusi sunt atat de putini parinti si profesori care descopera potentialul si talentul in copii si le indruma pasii in acea directie incat cred ca si peste 10 ani, poate chiar mai mult, vom avea aceeasi problema.

Doua dintre motivele pentru care se intampla asta sunt pozitia de putere si eterna scuza a lipsei de timp. Unii parinti considera ca stiu ei mai bine ce e potrivit pentru copiii lor. Se adevereste in majoritatea cazurilor ca nu este asa.

In loc de concluzie

Si cum sa le spuna parintilor sai tanarul ajuns pe bancile unei facultati pe care o uraste ca el, de fapt, isi doreste sa fie designer? Sau muzician? Cand bazele comunicarii se pun de mic copil, cand rabdarea de a asculta, de a intelege, de a evalua, de a lua decizii impreuna trebuie sa-si spuna cuvantul la varste fragede.

Corina Neagu este fondator al DARE Development Advice & REsources, Trainer si HR Consultant.

Despre ce vrei sa scriem?
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 10046 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
3 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Sfat gratis

Tinerii de azi ar face mai bine să invețe bine o limbă străină si sa emigreze rapid din acest stat semipolitist ,in faliment cu fără nici o perspectivă de redresare,sunt tineri dinamici cunosc bine limba tarii in care emigrează deja asta echivalează cu un inceput de carieră,in rest povesti,intr adevăr in sistemul capitalist de azi cea mai buna soluție este să fi intreprinzător adică să fi propriul tau stăpan,e mai greu dar merita sută sută,sunt multe țări in occident unde chiar e foarte ok să deschizi propria ta afacere

 

este o eroare....realitatea este ca aproape toti din Romania ...

.....indiferent de virsta,fac joburi sau sint pe functii aiurea...pasiunea,placerea este un lux exorbitant...antimeritocratia este o regula beton...problema strigenta care se pune la nivelul masei largi este aceea de a avea o piine...a avea ce sa maninci...Romania a devenit o natie de boschetari si prezumtiv-boschetar....nu exista nici un sistem care sa protejeze cetateanul de rind de boschetarism...oricind poti ajunge un boschetar fara voie...sint un numar semnificativ de familii cu batrini si copii care traiesc cu 50 euro pe luna....sint milioane de romani care au fost fortati sa-si caute locuri de munca pentru supravetuire la '1000 km',fara sa se mai discute problema placutului....realitatea din Romania este crunta,tineretul intra intr-un concasor ....

 

Gandire

Si ca un paradox la angajare acesti tineri au prioritate in fata celor mai in varsta dar experimentati. La noi inca functioneaza marea prostie ca ala tanarul munceste mai mult decat ala trecut de 45 de ani si pe bani mai putini. Aceste firme de resurse umane inca considera ca este mai bine sa angajezi 3 tineri cu salariul de 12 milioane pe luna, fara experienta, pe principiul ca invata el, capata experienta la locul de munca, decat sa angajeze unul cu experienta pe 30 de milioane. Si pe astia tinerii ii tot dau afara si angajeaza altii pentru ca nu sunt in stare sa faca nimic, doar bani pierduti de patroni. Si totusi nu se invata minte.

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor