Romani in lume: A dat Romania pe India pentru a lucra la Tata

Miercuri, 03 August 2011, ora 12:14
14694 citiri
Romani in lume: A dat Romania pe India pentru a lucra la Tata

In Romania avea un post destul de bine platit, dar parca nu era ceea ce isi dorea de la viata, asa ca si-a spus sa incerce altceva pentru o perioada de timp, departe de casa. Asa a ajuns sa lucreze in India, la una dintre cele mai mari companii din aceasta tara - Tata.

Este vorba despre o romanca de 28 de ani, din Brasov, pe nume Angela Amariei, care s-a hotarat sa-si caute un rost si in alta civilizatie. Ea este prima dintre romanii care au ales sa ne spuna povestile lor in serialul "Romani in lume", pe care Ziare.com il incepe de miercuri.

In compania indiana, Angela ocupa postul de HR Deployment, adica, mai pe romaneste, se ocupa cu motivarea angajatilor, career development, incetarea contractelor, comunicare interna. Experientele impartasite de ea merita citite, daca sunteti interesati sa faceti cunostita cu o lume absolut fascinanta.

Cum ai ajuns sa lucrezi in India si de ce tocmai acolo?

Am inceput sa caut cam de prin ianuarie 2011 prin AIESEC (organizatie internationala neguvernamentala). Organizatia are un program de schimb de experienta internationala: se numeste eXchange. Initial m-am uitat spre tarile din Europa: Belgia, Franta, Spania, UK. Dar, la un moment dat, ceva m-a determinat sa ma uit si inspre alte continente. M-am gandit ca daca tot vreau sa las totul si sa plec un an, poate sa merg intr-un loc total nou, cu mai multe provocari decat puteam gasi in Europa ... "pe asfalt".

Astfel ca in timp ce ma uitam la job-uri in baza de date AIESEC, m-am hotarat sa deschid si descrierile celor din Asia. Si am deschis. Am vazut mai multe job-uri, dar unul anume mi-a placut in mod special. Parea ca are toate ingredientele: in India, in resurse umane, la Tata Consultancy Services. Am aplicat si am primit invitatie pentru un interviu telefonic. Am fost acceptata si astfel a inceput totul. Urma sa lucrez un an la Tata Consultancy Services in India, statul Tamil Nadu, orasul Chennai, incepand cu 29 mai 2011.

Cand a venit vestea acceptarii pentru noul job?

Vestea am primit-o in 19 aprilie 2011 astfel ca a fost o mica aventura sa-mi anunt parintii si prietenii, sa-mi calmez parintii si prietenii, sa renunt la job, sa obtin viza, sa citesc despre India, sa ma pregatesc pentru noua viata.

Initial am fost putin reticenta la oras, ma gandeam ca vin in India si atunci macar sa fi fost un oras cunoscut: Mumbai (Bombai)...Dar totusi nu m-am blocat din cauza asta si am hotarat sa accept chiar daca nu e Mumbai. Acum ma bucur ca nu e Mumbai: e mult mai poluat, mult mai aglomerat (depaseste orice imaginatie) si mai putin sigur. Din cand in cand mai sunt bombe, chiar recent au fost, dupa cum stiti.

Ce poti spune despre postul tau?

Sunt parte din echipa de HR in unul dintre cele 12 sedii din Chennai. In Chennai, Tata are cam 40.000 de angajati. Pozitia mea se numeste HR Deployment: motivarea angajatilor, career development, incetarea contractelor, comunicare interna.

Se compara cu Romania din punct de vedere la castigului salarial?

Salariul mediu in India este de 12.000 de rupii (1 dolar = 45 de rupii). Noi suntem platiti destul de bine, nu stiu daca este ok sa spun suma. Oricum, mult peste salariul mediu. Banii ne sunt suficienti pentru a trai si a calatori, a ne bucura de experienta noastra de aici, din India.

Ca si preturi, in India sunt unele extreme: serviciile de telefonie mobila sunt foarte ieftine (1 rupie/minut), in schimb chiria intr-o zona buna este ca in Romania. Noi platim 470 de dolari pentru un apartament cu 3 camere.

Serviciul...

Aici este total diferit modul de a colabora la serviciu. Inainte de a colabora, colegul trebuie sa te cunoasca, sa stie de unde vii, cum este familia ta, cati frati sau surori ai, ce ai studiat, ce hobby-uri ai, ce vise si ce sperante ai, cine esti tu ca om. Abia apoi iti acorda increderea sa puteti colabora. Cel mai probabil seful tau stie detalii despre viata ta personala, este interesat daca incepi sa-i povestesti ce ai facut in weekend, unde ai mers, ce ai vazut, ce ti s-a intamplat.

Oamenii nu separa viata personala de cea profesionala, functioneaza impreuna. Colegii de serviciu iti devin si prieteni si le place sa povesteasca cu tine detalii despre viata lor personala. Si tu va trebui sa faci la fel. De aceea raspunsul clasic "bine" la intrebarea "ce faci?" poate parea nepoliticos aici. Intotdeauna ar fi potrivit un raspuns mai specific. Stilul de lucru este relaxat, se glumeste mult. Dar bineinteles ca targeturile raman targeturi si nu se admite sa nu le indeplinesti.

Despre Tata

Concernul acesta este foarte divers, produce de la masini (Tata Motors), ceasuri, ceaiuri, ofera solutii financiare, produce otel (Tata Steel), are parte de telecomunicatii (Tata Docomo), solutii informatice (Tata Consultancy Services). Ce nu produce? Tutun si alcool. In rest aproape de toate. Si ce este uimitor: 60% din venit este folosit in scopuri caritabile. Au un program de responsabilitate sociala incredibil.

In cultura asiatica firmele nu pot rezista, nu sunt sustinute daca nu dau inapoi societatii o buna parte din venitul lor. Am impresia ca firma asta "creste" poporul indian. Si intr-adevar educatia pe care o ofera, trainingurile si conditiile de lucru sunt foarte bune. Sunt bune si pentru Europa, inchipuie-ti pentru India. Uneori am impresia ca la poarta sediului firmei incepe o alta lume, foarte diferita de haosul, praful si zgomotul de afara.

Timpul

Timpul indian este foarte diferit, mult mai flexibil. Daca un indian iti spune ca primesti ceva in 2 zile, fii pregatit sa devina 2 saptamani. Inca n-am descoperit de ce exact. Romanii mi se par acum extrem de punctuali si parolisti. Uneori sunt extrem de placut surprinsa daca stabilesc o intalnire cu cineva si persoana chiar apare in ziua cu pricina. Ca de ora intalnirii nu mai este cazul sa vorbim. Cu siguranta va fi cel putin 2 ore mai tarziu.

Cultura, viata oamenii...cotidianul indian

Vremea

In primul rand a trebuit sa ma adaptez la clima de aici, 40 de grade constant si umiditate de 90%. Noroc ca mie imi place caldura, dar chiar si pentru mine a fost putin cam mult la inceput. Acum m-am obisnuit pot sa spun, dar inca am zile in care fac 3 dusuri si simt ca nu am facut niciunul.

Traficul

O alta aventura este traficul. Este un adevarat spectacol ce poate servi ca inspiratie pentru orice comedie. Se merge pe sens, pe contrasens, se depaseste prin stanga, prin dreapta, pe trotuar, cred ca ar fi in stare sa mearga si pe parapet daca masinile s-ar putea catara. Si se foloseste ca instrument principal de semnalizare claxonul. Dar modul lor de a claxona este diferit: scurt. Si este mai mult o forma de salut - "vezi ca trec si eu" - nu o izbucnire nervoasa, cum este la noi.

Daca stau sa ma gandesc, nu cred ca aici semnalizeaza cineva. Cu toate astea, se pare ca toata lumea supravietuieste acestui inedit spectacol stradal, sincera sa fiu eu deja m-am obisnuit. Ce altceva pot face? Cu timpul te obisnuiesti cu asta. Acum mi se intampla de multe ori sa merg pe strada, pe mijlocul strazii printre masini si mototciclete ca si cum m-as plimba prin parc, la fel de linistita si ganditoare.

Oamenii

Oamenii de aici sunt incredibili. Daca mergi pe strada si ai o privire pierduta, ca si cum nu stii unde te afli, in 10 secunde 15 indieni sar sa te ajute, te intreaba ce cauti si isi dau toata silinta sa se asigure ca vei gasi. Isi lasa treaba lor si vin cu tine sa intrebe pentru tine, mi s-a intamplat de cateva ori sa-mi plateasca ricsa sau biletul de autobuz si apoi sa dispara, pur si simplu le place foarte mult sa te ajute.

De multe ori am constatat asta: nu am mai intalnit nicaieri oameni la fel de saritori. Si un alt aspect uimitor este ca zambesc tot timpul, pana si cel mai sarac om care doarme in strada are un zambet larg. Ii vezi pe vanzatorii de fructe desculti si canta cu toata inima. Am impresia ca orice meserie au sa bucura si sunt multumiti de ea si o fac cu placere. Gasesc un motiv sa zambeasca din orice.

Ii vezi cum urca din mers in autobuz, cum coboara din mers, cum merg pe scara autobuzului, in aglomeratie, dar tot timpul toata lumea zambeste. Si asta iti creeaza o stare incredibila, o stare de bine si veselie chiar daca sunt multe aspecte departe de ce avem noi.

Mancarea

Mancarea este foarte picanta, pana si un simplu ou fiert daca pregatesc pun pe el piper si ghimbir. Au foarte multe condimente, deci le folosesc pe tot ce gatesc: orez, carne, paste de fructe stoarse, ce le beau cu foarte mult zahar. Totul este foarte dulce sau foarte picant. Sucurile de fructe sunt foarte dulci, pun foarte mult zahar in ele. M-am obisnuit cu mancarurile lor si probabil cand ma intorc mancarea mi se va parea fara gust la noi.

Ce mai este interesant, avem cantina la serviciu si chiar daca as comanda in fiecare zi acelasi fel de mancare nu arata la fel si nu are aceleasi componente. Uneori e mai pictant, alteori mai putin picant, uneori mai multa carne, alteori mai putina, sosurile nu sunt niciodata aceleasi pentru acelasi fel de mancare. Cred ca depinde cumva de dispozitia bucatarului, de ce ingrediente a avut si multi alti factori greu de ghicit.

Citeste si:
Nicuşor Dan: "Bucureştenii vor plăti 164 de lei pentru căldură, aşa cum plătesc şi azi" Care e condiția anunțată de primar pentru menținerea prețului gigacaloriei
Nicuşor Dan: "Bucureştenii vor plăti 164 de lei pentru căldură, aşa cum plătesc şi azi" Care e condiția anunțată de primar pentru menținerea prețului gigacaloriei
Primarul Capitalei, Nicuşor Dan a declarat, vineri, 3 decembrie, după o discuţie cu ministrul Finanţelor Publice, care a avut loc la Palatul Victoria, că bucureştenii vor plăti în...
Noua generație de politicieni români de top
Noua generație de politicieni români de top
La nivelul individual, noua generație de politicieni români de top (premieri și candidați la președinție, ori doar șefi de partide politice semnificative) se caracterizează prin...