Cine sunt tinerii care (nu) se integreaza pe piata muncii

In general ne hranim din mituri. Avem o istorie glorioasa, desi n-am cucerit niciodata pe nimeni, avem cei mai talentati fotbalisti, desi n-am mai fost de doua decenii la un Campionat Mondial si avem cele mai bune scoli, dar in acelasi timp si cei mai slab pregatiti tineri.

Citeste toate textele scrise de Hilde Brandl pentru Ziare.com

Cand iesim din povesti vedem ca realitatea e cu totul alta. In plus, pe zi ce trece, realitatea arata din ce in ce mai rau.

Un raport recent realizat de Comisia Europeana arata ca Romania sta din ce in ce mai prost in ceea ce priveste piata calificata a muncii si ca detine o resursa umana uriasa de muncitori necalificati.

O prima cauza este evidenta. In primele valuri de romani care au plecat din Romania pentru a munci pe alte piete europene s-au aflat in special muncitori calificati.

Motiveaza-ti angajatii cu mixul perfect de beneficii extrasalariale! Alege cardul de masa Up Dejun cu cost 0 si ai abonamente medicale Regina Maria de la 3 EUR/angajat. Afla mai multe AICI!

Acestia sunt primii care au plecat, chiar inainte de a adera la Uniunea Europeana, in momentul in care am putut circula fara vize in spatiul european. Numiti pe nedrept "capsunari", acesti romani s-au integrat imediat pe piata muncii din Occident, pentru ca erau specializati intr-un anumit domeniu. Evident, cu ei au plecat si muncitori necalificati, in special catre zone precum constructii sau servicii.

Avem insa o a doua cauza, de aceasta data de sistem, care demonstreaza esecul sistemului educational romanesc. Raportul comandat de Comisie ne arata ca, intre 2005 si 2015, procentul tinerilor cu varste intre 25 si 39 de ani slab calificati a urcat de la 18% la 25%. In acelasi timp, procentul tinerilor inalt calificati a ajuns la 25%, fiind din acest punct de vedere pe penultimul loc in Europa. Discutam in special de tinerii care au terminat liceul dupa anul 2000.

In momentul de fata, exista doar patru state europene care au facut regrese in acest domeniu: Danemarca, Suedia, Estonia si Romania. Probleme de sistem exista insa doar in Estonia si Romania, deoarece Suedia si Danemarca au scazut in clasament in primul rand din cauza acceptarii unui numar urias de imigranti care nu aveau o specializare.

Gradul de specializare si de pregatire a tinerilor de astazi ne poate da o idee despre cum va arata economia Romaniei in viitor, in momentul in care generatia despre care vorbim va fi majoritara pe piata muncii. Raspunsul, din pacate, nu are deloc gradul de a ne multumi. Modul in care arata forta de munca va impune in mod cert limite cresterii economice.

Intr-o economie vesnic in schimbare, in care se cer din ce in ce mai multe specializari, mai ales in domenii hi-tech, cresterea nu mai poate fi realizata cu muncitori necalificati. Un muncitor de la fabrica Dacia Renault face astazi singur ce faceau zece muncitori acum doua decenii, nu pentru ca ar fi un Superman care sta peste program ci, pur si simplu, pentru ca utilizeaza roboti industriali si tehnologie moderna.

O alta problema este ca muncitorii necalificati nu vor putea fi niciodata competitivi pe piata muncii. Vor produce aceleasi produse intr-un timp mult mai mare, produse ce vor fi insa mai scumpe si, in cel mai fericit caz, la aceleasi standarde de calitate.

Efectele se vor simti in lant si pe sistemul de pensii si pe cel de asistenta sociala. Sistemul de pensii va colecta insuficienti bani, pentru ca un muncitor necalificat va castiga cu siguranta mai putin decat unul calificat. In plus, lipsa muncitorilor calificati va insemna un somaj ridicat, deoarece acestora le va fi dificil sa se angajeze pe piata muncii.

Iar acest lucru se vede deja din datele oferite de studiu, de unde aflam ca somajul in randul tinerilor necalificati este cu 20 de procente mai mare decat somajul in randul tinerilor care au o calificare.

Devine deci din ce in ce mai evident ca gradul de educatie influenteaza decisiv productivitatea si implicit cresterea economica.

Angajatorii romani intampina astazi doua tipuri de probleme atunci cand cauta forta de munca. In primul rand, nu gasesc forta calificata si, mai ales, gasesc extrem de greu persoane care sa doreasca sa se califice la locul de munca, acceptand o perioada un salariu mai mic.

O a doua problema este data de faptul ca aproximativ un milion de tineri, din patru milioane si jumatate, nici nu studiaza si nici nu muncesc. Mai mult, acestia nici macar nu isi cauta cu adevarat un loc de munca, conform unui studiu INS recent. Ce inseamna asta? Foarte simplu: acesti tineri locuiesc in continuare cu parintii si reprezinta si in prezent, dar si pe termen lung o povara pentru societate.

Vor fi cu siguranta unii comentatori care vor spune ca fac foarte bine. De ce sa se duca la munca pentru 2.000 de lei? Raspunsul meu e foarte simplu: fiecare dintre acesti tineri va fi platit conform cu propria productivitate.

Care sunt solutiile

Intrebarea reala pe care trebuie sa ne-o punem este daca avem solutii. Raspunsul este da, insa trebuie sa actionam imediat, pentru ca fiecare an care trece ne adanceste si mai mult in actuala situatie.

In primul rand, trebuie sa reinfiintam scolile de arte si meserii desfiintate de doamna Andronescu. Ministrul Educatiei poate invata atat de la partenerii nostri europeni, cat si de la firmele private romanesti care de ani buni sustin financiar "scoli profesionale".

Din pacate, companiile private nu sunt astazi indeajuns de puternice pentru a suplini integral esecul sistemului de educatie national.

In al doilea rand, cred ca este datoria noastra, a tuturor, sa schimbam discursul majoritar din societate, si care spune aproape ca a munci este o rusine. Perioada comunista a aruncat in derizoriu ideea de munca, de onestitate si de reusita personala. Din acea perioada s-a perpetuat ideea ca, oricat ar fi de greu, suntem indeajuns de isteti incat sa "ne descurcam".

Am o veste proasta. Nu mai merge. Daca nu vom reusi sa schimbam lucrurile, ne vom trezi peste un deceniu cu o tara depopulata, saracita si lipsita de orice speranta. Caci atunci cei care vor dori cu adevarat sa munceasca o vor face in alta tara, iar descurcaretii vor ramane aici, storcand la maxim un sistem de asistenta sociala din ce in ce firav.

Hilde Brandl este arhitect si conduce un birou de arhitectura la Bucuresti din 2009. Este implicata in mai multe proiecte de promovare a turismului romanesc.

S-a nascut in Romania, in perioada comunista, de unde a emigrat in Germania alaturi de familia sa. Dupa 1989 s-a intors la Bucuresti unde s-a inscris la Facultatea de Ahitectura "Ion Mincu". Dupa ce a obtinut diploma de arhitect in Germania, a lucrat in mai multe tari, printre care Germania si Venezuela. In Venezuela a participat la miscarile de protest fata de presedintele socialist Hugo Chavez.

In 2016 s-a inscris in Partidul National Liberal, unde militeaza pentru o mai buna guvernare, pentru un stat suplu si pentru un mediu de afaceri competitiv si onest.

Despre ce vrei sa scriem?