Costul unitar al muncii, crestere dubla fata de bulgari si tripla fata de Europa Centrala

Evolutia unui indicator-cheie pentru economie, costul unitar al muncii, a cunoscut in Romania o traiectorie tot mai ingrijoratoare pentru preturile de productie si pentru competitivitatea pe piata unica europeana.

De la doar +0,6% in 2015, indicatorul a luat-o pur si simplu razna, adica a ajuns in 2018 la 33,6% (date provizorii oferite Eurostat).

Pentru referinta si elocvent pentru faptul ca am iesit in decor cu cresterile salariale raportate la avansul consemnat de productivitatea muncii (cam asta ar fi, simplificat, semnificatia modificarilor in costul unitar al muncii) va prezentam si cifrele oficiale pentru colegele de bloc socialist care au aderat la UE.

Se va argumenta ca aveam salarii mici, ca partea care revine salariatilor in PIB era relativ redusa in raport cu uzantele europene etc.. Dar aceste argumente sunt valabile, intr-o masura mai mare sau mai mica si pentru celelalte state incluse in tabelul de mai jos, unde politicile economice duse in ultimii ani au fost mult mai retinute in politica de venituri.

Or, noi nu numai ca ne-am pozitionat pe primul loc, dar ne-am propulsat pe calea majorarilor din sectorul bugetar si a salariului minim, la un nivel aproape dublu fata de colega de val de aderare Bulgaria si triplu fata de tarile din Europa Centrala cu regim de curs similar (tarile baltice baltice, situate inaintea acestui grup, au trecut deja la moneda unica).

Organizatia OECD, care grupeaza statele cu economii dezvoltate la nivel mondial, atrage atentia ca o crestere a ULC (costul unitar al muncii abreviat in lb. engleza), desi are semnificatia unei recompense crescute a factorului munca din valoarea nou creata, vine impreuna cu riscuri la adresa competitivitatii economiei prin costurile implicate, daca nu se gasesc masuri de eficientizare a proceselor de productie, care sa compenseze cresterea costului muncii.

Daca ne uitam la ultimii ani, situatia din Romania apare ca absolut bizara, chiar si pentru un nespecialist. Trendul fulminant pe care am pornit nu va putea fi mentinut, in pofida unor anumite asteptari, deja consolidate in constiinta publica.

Majorari cu doua cifre timp de trei ani consecutivi (+33,6% pe trei ani inseamna o crestere medie de circa 10,1%) sunt in afara posibilitatilor de a mentine deficitele, inflatia si cursul de schimb in matca lor, oricata maiestrie financiara ar avea cineva.

Altminteri, daca s-ar fi descoperit o cale de a creste sustenabil veniturile de doua ori mai repede ca PIB-ul, intr-un sistem gen +17,6% avans cumulat pe trei ani (2016 - 2018) iar munca sa fie recompensata cu o majorare de 33,6% pe aceiasi trei ani, premiul Nobel pentru economie ar fi fost ca si atribuit. In esenta, deficitele bugetare si externe au alimentat, de fapt, iluzia unei prosperitati venita la pachet cu facturi viitoare.

Citeste mai multe despre Costul unitar al muncii, crestere dubla fata de bulgari si tripla fata de Europa Centrala pe site-ul Curs de Guvernare.

Google oferă acces gratuit la unele dintre cele mai avansate instrumente de editare foto

Google a anunțat că va oferi acces gratuit la unele dintre cele mai avansate instrumente de editare foto din Google Photos, care anterior erau disponibile doar contra cost. Începând cu luna...

A fost inventat softul care ghicește dacă un angajat e gata să-și dea demisia. Cum ar putea utiliza patronii rezultatele

Patronii îngrijoraţi de fluctuaţia angajaţilor sau care îşi pun întrebări despre perioada de timp în care o persoană recrutată va rămâne la noul ei loc de muncă ar putea conta, în...