21 de moduri in care ne dam cu stangul in dreptul cand cautam un job

Autor: Corina Neagu , Trainer & HR Consultant
Joi, 12 Mai 2016, ora 08:19
8710 citiri

Stim toti deja ca procesul de recrutare este unul anevoios si ca lucrurile, de cele mai multe ori, nu merg asa cum ne dorim, cum ne propunem sau cum ne asteptam. Socoteala de acasa nu prea se potriveste cu cea din targ - zicala e perfect aplicabila in acest context.

Lucrurile se pot schimba de la un moment la altul, procesele de recrutare pot fi intarziate, daca nu chiar anulate, pozitia pentru care am aplicat se poate transforma in alta, anuturile postate nu reflecta intru totul responsabilitatile postului respectiv etc.

Multi candidati insa reusesc sa se descalifice singuri in procesul de recrutare. Cum fac asta?

Nu stiu ce vor, au impresia ca stiu sa faca foarte multe lucruri, dar de fapt realizeaza ca nu stiu sa faca nimic foarte bine, dispera si-si pierd rabdarea, nu au chef sa-si caute un loc de munca sau sa mearga la interviuri, au asteptari nerealiste de la ei sau de la angajatori.

Au fost anuntati, dupa ani de zile in aceeasi companie, ca vor fi concediati si intra in panica si in depresie, fapt care-i dezavantajeaza major, pentru ca sunt dezorientati, nu au un CV pentru ca nu au mai fost de mult timp nevoiti sa-si caute un loc de munca, au cu mult peste 40 de ani si sunt constienti ca le va fi foarte greu sa-si gaseasca un nou serviciu, nu sunt la curent cu cerintele pietei etc.

Cautarea unui loc de munca: Ce faci cand nu stii sa faci nimic

Cum (nu) ne dorim un loc de munca: De ce nu sunt chemat la interviuri? De ce nu am noroc? Si CV-ul?

Nu-si cauta job in functie de ceea ce stiu sa faca foarte bine, bazat pe experienta lor sau pe ceea ce-si doresc sa faca.

Trimit CV-uri la gramada, uneori chiar punand toate adresele de e-mail in CC, nu in BCC, pentru orice pozitie, fara a citi cu atentie anuntul de recrutare si a vedea in ce masura acesta corespunde experientei, abilitatilor si competentelor detinute in acel moment.

Trimit CV-ul de pe adrese de e-mail cu diverse conotatii exceptand cea profesionala, de exemplu: mitzulica84@gmail.com, suzy2003@yahoo.com, papusina@gmail.com etc.

Nu investesc timp, nu se documenteaza si nu apeleaza la ajutor pentru a-si construi un CV sau un profil de LinkedIn reprezentative, care sa-i sustina in procesul de cautare a unui loc de munca.

Trimit CV-ul doar ca sa testeze reactia angajatorului si piata, fara a avea un obiectiv clar in a se angaja.

Trimit CV-ul, sunt programati la interviu si nu se prezinta, dar nici nu anunta ca nu ajung, iar cand sunt sunati, ori nu raspund, ori raspund si spun ca nu mai sunt interesati sau ca nu au avut timp sa anunte. Sau gasesc alte scuze, lucru ce-i pune in mod evident intr-o lumina proasta, scazandu-le sau eliminandu-le sansele de a mai fi chemati la un interviu in cadrul companiei respective. Ca sa nu mai vorbim de imaginea lipsita de profesionalism pe care singuri si-o contureaza.

Sunt superficiali, nu se pregatesc pentru interviu, din niciun punct de vedere. Nu cauta informatii despre companie, despre recrutor, nu-si noteaza intrebari pentru angajator, nu-si pun pe hartie cateva idei principale pe care sa le abordeze in interviu, nu stiu sa se prezinte, nu se imbraca adecvat momentului ("Imbraca-te pentru jobul pe care-l doresti, nu pentru cel pe care-l ai").

Nu reusesc sa-si controleze emotiile sau disperarea, raspund agresiv intrebarilor ca si cum toti angajatorii din lume sunt vinovati de negasirea jobului ideal.

Mint in CV, in profilul de LinkedIn sau la interviu. Ganditi-va foarte bine cand faceti aceasta greseala, minciuna are picioare scurte, lumea e din ce in ce mai mica, zvonurile circula si s-ar putea sa va coste intreaga cariera.

Au un CV mult prea lung si mult prea detaliat. Ultimul exemplu este al unui CV de 25 de pagini, care se poate numi carte. L-am citit, cu greu, dar putea fi facut in maxim trei, iar toate detaliile respective trecute in profilul de LinkedIn, unde in general se uita majoritatea recrutorilor, mai ales cand vorbim de pozitii cheie.

Nu pun accent pe factorul diferentiator, pe ceea ce-i poate propulsa in fata celorlalti candidati, pe detaliile care de multe ori le pot aduce jobul. Corect, nu stii ce stiu sau ce fac ceilalti, dar stii ce faci tu foarte bine astfel incat sa aduci valoare companiei respective si trebuie sa convingi cu acest argument.

Se demotiveaza usor. Da, sunt oameni care nu mai rezista, psihic, la actualul loc de munca si ar face orice, chiar cu riscul de a da din lac in put, sa-si gaseasca altceva. Disperarea insa transpare foarte usor in modul in care cauta un loc de munca, in cum se prezinta la interviu, in atitudine etc. In plus, in timpul procesului de recrutare, cand ai ca obiectiv principal gasirea unui job, nu-ti poti permite sa ramai fara entuziasm. Fiecare interviu trebuie sa fie luat ca pe o experienta de sine statatoare, care aduce un plus si te pregateste mai bine pentru interviurile care vor urma. Greu, stiu, dar sansa ca al 100-lea interviu sa fie cu succes depinde in majoritatea cazurilor de doza ta de entuziasm.

Jongleaza cu ofertele. Stiu ca sunt atat de buni si de cautati incat pluseaza. Oricat de bine pregatit ai fi si oricat de buna ti-ar fi reputatia, stabilitatea si echilibrul sunt atuuri de care toti trebuie sa tinem cont, indiferent de domeniul in care lucram. Din pacate, nu avem o piata foarte matura din acest punct de vedere, iar pentru unii oameni motivatia principala ramane, in continuare, salariul la final de luna.

Si in lipsa altor beneficii, in mod evident, dar si in lipsa unui salariu minim decent la nivel national, si din cauza presiunii financiare din partea creditorilor, copiilor in intretinere, starii de sanatate etc. Motivele sunt multe si nimeni nu poate fi judecat pentru motivatiile personale, doar ca de multe ori bariera este depasita de oameni care fac din asta o practica curenta, schimbandu-si des locul de munca si ducandu-se acolo unde sunt mai bine platiti (a se citi mult mai bine platiti).

Nu accepta realitatea, schimbarea, faptul ca trebuie sa se puna la curent cu noile tehnologii, sa invete lucruri noi, chiar sa se reorienteze profesional. Cum poti sa-i ceri unui om care 10, 15, 20 de ani a facut acelasi lucru sa schimbe, brusc, macazul? Simplu: nu te schimbi, risti sa ramai pe drumuri. Nu te auto-educi, nu investesti in tine, ca individ, nu devii constient de evolutia lucrurilor si oamenilor din jurul tau, suporti consecintele. Nefaste, din pacate.

Nu accepta faptul ca inca se fac discriminari - de varsta, de sex, de orientare sexuala, dizabilitati fizice, studii etc. Adica nu se pregatesc psihic pentru astfel de situatii.

Ei bine, credeti-ma pe cuvant, se fac discriminari si un barbat de peste 40 de ani isi va gasi mult mai usor un loc de munca, iar statisticile o confirma, comparativ cu o femeie la aceeasi varsta. Conform CNCD (Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii) femeile sunt discriminate la locul de munca (58%), intr-un rol de conducere (58%), in calitate de om politic (54%) si in gospodarie (50%). 34% considera ca exista discriminari intre barbati si femei in Romania.

Dar pe langa faptul ca multi recrutori nu dau niciun feedback, in general, aratati-mi mie unul care sa va spuna ca nu ati fost recrutata pentru ca sunteti femeie, dolofana, si aveti peste 40 de ani sau pentru ca sunteti de o anumita etnie. Sau pentru ca sunteti transpirat si mirositi urat (pana la urma e chestie de igiena, bun simt si respect pentru tine, ca om, sa te duci la patru ace la interviu). Sau pentru ca mirositi de la o posta a tigari.

Viata insa bate filmul, cum deja ne-am obisnuit. Ca si cum oamenii care vin la interviu nu sunt oameni normali, ei trebuie sa joace frumos un rol pana obtin ceea ce vor.

Nu-si cunosc si nu-si accepta punctele slabe. Cati facem de-a lungul timpului exercitii de autocunoastere si cati suntem capabili sa admitem ca pe langa multiplele puncte forte mai avem si aspecte de imbunatatit, uneori chiar semnificative, de natura sa produca un impact major asupra dezvoltarii noastre personale si profesionale?

Nu constientizeaza ca un CV le poate aduce un interviu, nu neaparat si un job. Si ca trebuie sa se pregateasca pentru mai multe etape pana la obtinerea jobului, multiple interviuri, teste etc.

Nu constientizeaza ca este vorba despre o singura pozitie pentru care exista sute de CV-uri, dintre care doar cateva ajung pe lista de interviuri, mai putine pe lista scurta si doar o persoana, in final, este aleasa.

Gasesc mereu scuze de genul: "oricum postul era dat", "totul e pe pile", "nu le-a placut de fata mea", "m-am pierdut", "recrutorul era varza" si altele de acest gen. Nu neg ca pot fi reale, dar haideti sa trecem peste multiplele scuze si prejudecati si sa ne straduim sa dam tot ce avem mai bun si sa ajungem acolo unde ne propunem.

Nu apeleaza la ajutor. De orice natura: prieteni, cunostinte, psihologi, coach.... orice ajutor, orice indrumare, oricat de mica este un plus fata de nimic. Cred ca vine un moment in viata, iar cautarea unui loc de munca poate fi unul dintre ele, cand orgoliul trebuie lasat deoparte.

Considera ca mereu vina de a nu fi chemati la interviu sau de a nu fi angajati le apartine doar angajatorilor. Dar nu se uita deloc daca ei au facut absolut tot ce le statea in putere pentru a-si gasi un nou loc de munca, inainte de a pasa mingea in alt teren.

O recomandare

Acest articol nu a fost scris pentru a-i descuraja pe cei care-si cauta un loc de munca, ci pentru a-i incuraja sa o faca in mod inteligent, organizat, cu obiectivul clar de a reusi.

Poate iesi din prima, poate nu, dar renuntarea nu este o optiune, recalibrarea, ajustarea, schimbarea de strategie insa sunt.

Ca recomandare principala, de care atat recrutorii, cat si candidatii trebuie sa tinem cont: sa nu ne (mai) batem joc unii de altii - angajatorii sa nu mai pretinda ca recruteaza, intinzand plase candidatilor, iar candidatii sa nu mai pretinda ca-si cauta un job, cand de fapt nu-si doresc cu adevarat unul. Iar atunci cand ne vom pozitiona egal, corect, responsabil, civilizat in procesul de recrutare, toti vom avea de castigat. Caci nu ar exista mii de articole pe aceasta tema daca nu ar exista si ceva realitati in spate.

Corina Neagu este fondator al DARE Development Advice & REsources, Trainer si HR Consultant.



Citeste si:
Dacian Cioloș critică cooptarea lui Marian Neacșu la secretariatul general al Guvernului: „Liniștea peneliștilor se plătește cu funcții pentru penali”
Dacian Cioloș critică cooptarea lui Marian Neacșu la secretariatul general al Guvernului: „Liniștea peneliștilor se plătește cu funcții pentru penali”
Președintele USR Dacian Cioloș a transmis vineri, 3 decembrie, un mesaj în care critică numirea lui Marian Neacșu, condamnat în trecut la șase luni de închisoare, în postul de secretar...
Nicuşor Dan: "Bucureştenii vor plăti 164 de lei pentru căldură, aşa cum plătesc şi azi" Care e condiția anunțată de primar pentru menținerea prețului gigacaloriei
Nicuşor Dan: "Bucureştenii vor plăti 164 de lei pentru căldură, aşa cum plătesc şi azi" Care e condiția anunțată de primar pentru menținerea prețului gigacaloriei
Primarul Capitalei, Nicuşor Dan a declarat, vineri, 3 decembrie, după o discuţie cu ministrul Finanţelor Publice, care a avut loc la Palatul Victoria, că bucureştenii vor plăti în...