Tragedie în viața lui Lucian Mîndruță. Mama jurnalistului a murit: „Din respect pentru mine - și poate și pentru adevăr - nu-l pomeniți pe Dumnezeu”

Lucian Mîndruță a anunțat pe social media moartea mamei sale. Jurnalistul i-a rugat pe urmăritorii săi să nu-l pomenească pe Dumnezeu în mesajele lor de susținere. Mama lui Mândruță urma să împlinească 82 de ani anul acesta.

Lucian Mîndruță a descris, cu un amestec de melancolie și recunoștință, cum mama sa a avut o viață plină de momente de durere, dar și de momente de frumusețe. „Mama și-a ales o zi frumoasă să moară. Cu soare, dar rece. Cum a fost și viața ei.”, a scris jurnalistul. Mama lui Mîndruță a crescut într-o familie cu șase copii, dar viața i-a fost marcată de un eveniment tragic din copilărie. „Într-o noapte, niște oameni în uniforme au intrat în casa și i-au luat tatăl. Apoi fratele. De atunci, cred, a rămas în ea o tristețe grea pe care a purtat-o toată viața.”

O mamă care a învățat să trăiască din amintiri și iubire

Mîndruță continuă să își descrie mama ca fiind o femeie care a învățat să trăiască din amintirile zilelor bune, chiar și atunci când viața i-a adus multe provocări. În ciuda greutăților, familia ei mare a rămas unită, iar mândria față de acest lucru l-a învățat pe jurnalist să aprecieze dragostea și sprijinul familial.

„Mătuși multe, unchi înlocuitori de tată, o verișoară ca o soră și multe alte rude mai departe sau mai aproape…”, povestește Mîndruță despre sprijinul pe care l-a primit din partea familiei extinse, care a reușit să-i ofere o copilărie fericită, chiar și în lipsa unei familii tradiționale complete.

Mesajul integral al lui Lucian Mîndruță

„Mama și-a ales o zi frumoasă să moară.

Cu soare, dar rece. Cum a fost și viața ei.

Soarele i-a fost copilăria, într-o familie cu șase copii, frumoasă până în punctul în care într-o noapte, niște oameni in uniforme au intrat în casa și i-au luat tatăl. Apoi fratele.

De atunci, cred, a rămas în ea o tristețe grea pe care a purtat-o toată viața și pe care mi-a transmis-o și mie. Ca un ecran de pânză subțire și gri prin care și ea și eu am văzut mai mereu, șterse, culorile vieții. Dar tot de atunci i-a rămas amintirea căldurii unei familii - care a trebuit să-i țină loc de una adevărată mai toată viața.

Și eu tot de la ea am învățat să trăiesc din amintirile zilelor bune in multele rele prin care am trecut amândoi.

S-a măritat tânăra - eu am apărut la 24 de ani. Și singurătatea a venit după încă patru ani, când m-a luat în brațe și-am plecat din casa în care mă născusem într-o cămăruță cu chirie la capătul unei case vagon, burgheze, pe lângă Popa Nan. Treaba asta, aveam sa citesc mai târziu în actele de divorț, se numea părăsirea domiciliului conjugal.

Unde nu era fericită, dar hei, cine sa-i dea ei dreptate când vorbea cu o voce mică și se speria de orice?

Am fost un copil dintr-o familie destrămată, dar norocul a făcut ca familia ei mare să rămână întreagă și unită - așa că am fost, într-un fel, un copil norocos. Mătuși multe, unchi înlocuitori de tata, o verișoara ca o soră și multe alte rude mai departe sau mai aproape…

Poate de-aia nu sunt nici azi vreun mare fan al familiei tradiționale. N-am avut parte de ea, dar am găsit ceva și mai bun. Și, peste toate, am găsit-o pe mama.

Știți când?

Acum o săptămână, când credeam că o pierd și i-am spus la ureche, să nu mă audă oamenii din salon, că-i mulțumesc pentru tot ce a făcut pentru mine.

Mi-a zis atunci - căci știa că se duce: “Luciane, să nu fii trist, ăsta e firul firesc al vieți. Ne naștem și trăim, dar trebuie să și murim!”

A murit împăcată? Nu știu.

Poate ca și-ar fi dorit să-și vadă și ceva strănepoți. Dar poate că a murit la timp, înainte să vadă, iarăși și iarăși, nepoții și urmașii celor care i-au luat tatăl noaptea la închisoare, din nou în fruntea țării.

Mâine o ducem înapoi la Bârla, lângă casa în care familia noastră stă de 5-6 generații. Miercuri o înmormântăm în cimitirul în care cele mai vechi cruci ale familiei nici nu se mai pot citi, căci sunt de-acum aproape doua secole. Am vorbit deja cu părintele, să facă loc pentru încă un Bârleanu (așa se numește familia ei) în cimitir. Deja sunt mai mulți în pământ decât la suprafață…

Și-apoi am să mă așez și eu la rând la coada Timpului, cuminte și înțelegător, căci, vorba mamei, asta e drumul firesc al vieții.

Am sărutat-o ieși seara pe obraz, în ATI, când deja nu mai putea simți ceva. Și i-am mai spus ceva la ureche, dar rămâne între mine și ea.

Iar între mine și voi rămâne o rugăminte.

Mama era credincioasă. Dar eu nu am aceleași vederi ca ale ei. Și, între altele, cred că în viața noastră publică și privată, e deja prea mult mistic, prea multă privire în sus, prea multă religie, prea pe piept purtată.

Așa că dacă simțiți nevoia să răspundeți în vreun fel acestei postări, din respect pentru mine - și poate și pentru adevăr - nu-l pomeniți pe Dumnezeu.

N-are ce să ierte la mama”, a scris Mîndruță pe social media.

Misterele din Biblie dezvăluite de savanți. Unde s-a născut Iisus Hristos: în Betleem sau la Nazaret VIDEO

În timp ce oamenii din toată lumea contemplează nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, trebuie să abordăm această întrebare atât cu credință, cât și cu înțelegere istorică....

Doliu la CFR Cluj. Anunțul trist în legătură cu antrenorul Dan Petrescu

Clubul CFR Cluj a anunțat vineri, 14 martie, decesul mamei antrenorului Dan Petrescu, Florica. Aceasta avea 91 de ani și s-a confruntat în ultima perioadă cu mari probleme de sănătate....