Confruntarea liberala fara miza

Ludovic Orban vrea sa fie presedintele PNL. Ar trebui sa vrea PNL acelasi lucru? Cu alte cuvinte este Orban o solutie pentru liberalii aflati acum intr-unul dintre cele mai proaste momente ale istoriei lor de dupa 1989?

Ludovic Orban si-a inceput ascensiunea politica sub aripa lui Dinu Patriciu, in PNL-AT si apoi PL'93. Nu a iesit cu adevarat niciodata de sub aceasta aripa, o legatura pe care insusi ministrul Transporturilor a definea ca "aproape de prietenie".

Aceasta "aproape prietenie" s-a manifestat inclusiv prin garantari de imprumuturi bancare si susustinere neconditionata in momente cheie, cum a fost cel al accidentului, nici acum pe deplin elucidat, comis de ministrul Transporturilor iarna trecuta.

Ludovic Orban n-a ramas deloc dator. Pe langa avantajele pentru Rompetrol, izvorate din cerneala stiloului sau ministerial, multa vreme Orban a reprezentat cea mai agresiva voce anti-Basescu din PNL. Inainte si dupa ruperea Alinatei D.A., Orban era recunoscut pentru declaratiile de "duminica dupa-amiaza" (perioada cu putine stiri) in care lansa proiectile de o violenta maxima, uneori la limita trivialitatii, catre fostii aliati si Palatul Cotroceni.

De fapt, acestea l-au facut cu adevarat vedeta pe Ludovic Orban, pentru ca nici in mandatul de viceprimar si nici in cel de la ministerul Tranporturilor nu au oferit vreun exemplu de competenta. Dimpotriva. Numarul kilometrilor de autostrada realizati in ministeriatul sau este ridicol, invers proportional insa cu cel al consilierilor ministrului, a caror schema a fost umpluta pana la refuz, inclusiv cu persoane fara studii superioare in domeniu, deci fara calificarea necesara pentru o astfel de functie.

Si totusi, la un moment dat, improbabilul s-a intamplat. Ludovic Orban a purces la o schimbare radicala de imagine, evidenta in timpul campaniei pentru primaria Capitalei. Surprinzator, in raport cu fosta sa cariera politica, el a avut o campanie aplicata si sobra, un program fezabil, complet si serios si a renuntat la declaratiile de maxima agresivitate. N-a avut mare succes poate si pentru ca fostul profil al lui Ludovic Orban nu prea se potrivea cu noua imagine.

Si tot in acea perioada, Orban a parut sa-si redescopere vocatia de dreapta, opunandu-se, cu mare discretie ce-i drept, devierii partidului catre PSD, atitudinea care, daca a fost sincera, trebuie sa-i fi displacut vechiului si puternicului sau prieten. Avertismentul a fost dur: pericilitarea grava a pozitiei de presedinte al PNL Bucuresti pe care era s-o piarda.

Lectia a fost invatata si Ludovic Orban s-a potolit, urmand constiincios linia conducerii partidului, desi presa a continuat sa tot vorbeasca despre grupul sau care ar pune la cale o reapropiere de PD-L. Ca a vrut, ca nu a vrut, cert este ca nu a facut nimic.

Degeaba ii reproseaza acum Ludovic Orban lui Calin Popescu Tariceanu ca a abordat gresit negocierile cu PD-L, ca un grup restrans a confiscat politica partidului in acea perioada, pentru ca din partea lui a nu a fost vizibil niciun gest ferm si curajos care sa dea un semnal clar ca exista un curent liberal ce doreste, cu adevarat, o guvernare de dreapta. Nici nu putea face un astfel de gest cat timp intentiile lui Dinu Patriciu erau cu totul altele.

Ca anvergura politica, Ludovic Orban este totusi un personaj de opereta, fara mare carisma, fara mari proiecte, fara cine stie ce forta. Nu a castigat nicio confruntare electorala uninominala. La locale a parasit competitia din primul tur, la parlamentare nu numai ca nu a obtinut mandatul din prima, dar nici macar nu a castigat colegiul, ajungand in Parlament dupa redistribuire, de pe locul al doilea. Din acest punct de vedere, nici contracandidatii sai anuntati deocamdata, Calin Popescu Tariceanu si Crin Antonescu, nu stau, de altfel, cu nimic mai bine.

Una peste alta, o eventuala victorie a lui Ludovic Orban nu va aduce in fruntea PNL o personalitate puternica si inatacabila care sa dea vigoare unui partid pus in situatia sa faca o opozitie extrem de dificila. Nici in politica partidului nu va exista vreo diferenta, pentru ca ea va fi decisa, de fapt, tot de Dinu Patriciu, in pofida faptului ca Ludovic Orban incearca acum sa mimeze o disociere de acesta.

Dinu Patriciu stie ca cineva trebuie sa plateasca pentru ramanerea partidului in opozitie, asa ca sacrificarea lui Tariceanu ar putea fi necesara cu atat mai mult cu cat imaginea sa este deja foarte uzata. Inlocuitorul nu poate fi insa decat tot un om de mare incredere pentru eminenta cenusie a PNL. De fapt, se vor bate pentru sefia liberala trei petroliberali, ceea ce pentru tatucul lor poate fi chiar amuzant.

Asadar, pentru PNL, Ludovic Orban nu pare o solutie cu nimic mai buna decat Crin Antonescu, Calin Popescu Tariceanu sau oricare alt reprezentant al garzii patriciene care s-ar mai gandi sa-si plateasca polite personale fata de fostul premier.

Singura solutie buna ar fi o figura proaspata, viguroasa, prin excelenta de dreapta, independenta de Dinu Patriciu sau orice alt grup de interese, care sa dea din nou personalitate si vigoare unui partid istoric redus la o palida umbra. Ma tem insa ca aceasta figura, chiar daca ar exista, nu va fi lasata sa apara.

Citește și:

Klaus Iohannis, îngrijorat de creșterea euroscepticismului: ”E de înţeles că unii români îşi pierd puţin răbdarea”

Preşedintele Klaus Iohannis s-a arătat îngrijorat luni, 27 martie, în legătură cu creșterea euroscepticismului din țara noastră. ”Ne îngrijorează. Mă îngrijorează, pot să spun...

Promisiunea președintelui Consiliului European privind aderarea României la Schengen, după întâlnirea de la Cotroceni cu Klaus Iohannis VIDEO

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat luni, 27 martie, după întâlnirea de la Cotroceni cu preşedintele Consiliului European, Charles Michel, că acesta susține eforturile României privind...