A facut ocolul lumii cu scaunul rulant - Povestea unui roman nascut fara sansa, intrat in Guiness Book Interviu

De cand a primit primul scaun cu rotile, in adolescenta, clujeanul Vasile Stoica doar asa s-a deplasat. A facut ocolul lumii cu scaunul sau, intrand si in Cartea Recordurilor. In ciuda handicapului sau, merge singur in calatorii si nu de putine ori s-a aflat la un pas de moarte. Are ce povesti celor ce vor sa-l asculte, iar pentru ceilalti va scrie o carte.

Recent, acesta s-a intors dintr-o calatorie pana la Strasbourg, unde a dus la Parlamentul European si la Curtea Europeana a Drepturilor Omului o scrisoare a persoanelor cu dizabilitati din Romania. Misiune implinita, ca multe altele. Totusi, nu o data a fost tratat ca un cersetor.

Fabuloasa aventura a unui roman in scaun cu rotile - cum va cuceri Capul Nord

Ati calatorit cu scaunul rulant 30 de zile, aproape 2.000 de km, din Lugoj pana la Strasbourg, Parlamentul European. Ce ati dorit sa transmiteti?

Da, intr-adevar am calatorit in fotoliu rulant manual timp de 30 de zile pana la Strasbourg, ajutandu-ma doar de forta bratelor si a mintii. A fost o calatorie scurta, avand in vedere ca este a 10-a calatorie de acest gen, iar cele anterioare au fost realizate pe distante mult mai mari. Cel mai lung turneu a fost de 36.000 km, in jurul lumii, timp de un an.

Prin ultima mea calatorie am vrut sa transmit Europei dorinta noastra, a persoanelor cu dizabilitati din Romania, ca suntem si noi europeni si avem nevoie de aceleasi drepturi ca si restul tarilor din CE. "Europa fara bariere" a fost deviza acestui proiect.

In primul rand, e vorba despre locurile si spatiile publice care nu sunt prea accesibile persoanelor in fotoliu rulant, persoanelor varstnice sau mamelor cu copii in carucior. Apoi e si problema pensiilor si a indemnizatiilor pentru persoanele cu handicap, care sunt foarte mici. Preturile la noi sunt mai mari decat in majoritatea tarilor din Europa, iar daca vrei sa ai un serviciu, ca sa poti supravietui, nu prea ai sanse din motive variate. In primul rand angajatorul, cand vede ca esti persoana cu handicap, te refuza. Pentru mine si multi altii aceste fapte inseamna discriminare.

Din punctul dvs. de vedere, mesajul a ajuns acolo unde trebuie, ati obtinut rezultatul scontat?

Avand in vedere ca am ajuns la Strasbourg, P.E., chiar in perioada vacantei, am o oarecare rezerva in ceea ce priveste rezultatul. Pentru mine e important ca am terminat acest ultramaraton in timp si mi-am imbogatit mintea si sufletul si am demonstrat inca o data ca vointa omului nu cunoaste limite. Totul e sa ai incredere in tine si vei reusi ceea ce ti-ai propus. Astept totusi un raspuns de la P.E.!

Care a fost cel mai dificil moment din calatorie?

In acesta calatorie am avut un moment in care am crezut ca voi muri, dar nu mi-a fost teama. S-a intamplat in Germania. La izvorul Dunarii am ramas dezamagit, deoarece era in renovare. Am plecat mai departe in directia Freiburg, pe un drum frumos, plin de brazi, dar numai in urcare. Astfel, am ajuns pana la 1.100 m altitudine, iar apoi am avut o cobarare foarte brusca pe un drum cu pietris, unde cu tot cu franele puse alunecam ca pe o partie. Am fost nevoit sa ma dau jos din carucior si sa franez si cu mainile si picioare, pe cat a fost posibil, pret de 300 m.

A fost cea mai obositoare zi din aceasta calatorie si dupa ce am ajuns in vale am realizat ca puteam sa mor acolo, fara sa ma gaseasca cineva zile la rand.

Au fost si alte momente in calatoriile mele cand se putea intampla acest lucru. In SUA, undeva prin statul Texas, pe cand faceam calatoria pe Route 66, am fost la un pas de moarte, deoarece un sarpe cu clopotei a sarit de pe marginea drumului si a scuipat veninul pe mana mea si pe rucsac. Mai tarziu am aflat ca puteam sa mor in 30 minute daca eram muscat. Pe acel drum trecea o masina la 2 - 3 ore.

Apoi, la Chicago, unde am innoptat la un motel tipic american (unde poti parca in fata camerei), am avut doua evenimente impresionante pe care le vezi doar in filmele americane. Dupa ce mi-am lasat bagajul la motel, am plecat in cautarea unui restaurant, iar dupa ce am luat cina, indreptandu-ma spre motel, pe o strada destul de aglomerata, la un moment dat a trecut cineva pe langa mine in fuga (nu era ceva neobisnuit deoarece americanii fac miscare peste tot) si apoi s-au auzit cateva impuscaturi, iar cel care trecuse alergand pe langa mine a cazut la cativa metri in fata mea, mort.

In aceeasi zi am avut un un "eveniment" la motelul unde am fost cazat. Chiar langa camera mea s-au cazat 3 indivizi si o blonda, care au descarcat din masina mai multe sticle de alcool si cateva lazi de bere. Spre diminieata au inceput sa se cutremure peretii si geamurile. Uitandu-ma pe geam, am vazut in fata camerei mele cum cei 3 indivizi se bat si, la un moment, unul din ei a scos din masina o ranga si l-a lovit pe un altul in cap, care a si murit pe loc. Politia si salvarea a aparut in mai putin de 5 minute.

Am aflat ulterior ca fusesem peste noapte in cel mai periculos cartier al orasului Chicago.

A existat in timpul calatoriei vreun moment pe care l-ati perceput ca fiind unul umilitor sau vreunul in care sa va fi simtit neputincios?

Au fost momente in viata mea in care am fost tratat drept cersetor, chiar daca nu am facut vreodata acest lucru, si m-am simtit umilit. Au fost si momente in care m-am simtit neputincios, din cauza faptului ca nu am cum sa alerg dupa o minge sau ca nu pot urca niste trepte cu picioarele mele, dar am trecut si peste aceasta problema.

Intr-o postare pe Facebook, spuneati ca indata ce ati iesit din Romania ati simtit diferenta. In ce fel, cum sunteti tratat dvs. si restul persoanelor in scaunul rulant aici si cum decurg lucrurile in afara?

M-am bucurat foarte mult cand am iesit din Romania, deoarece toti te respecta in trafic si au rabdare. Nu ca la noi, unde esti claxonat si injurat ca incurci circulatia! Nu as dori sa se inteleaga gresit! Eu iubesc Romania si aici doresc sa traiesc. Am trait aproape 5 ani in California si in fiecare an veneam in tara pentru a petrece una sau doua saptamani cu prietenii si familia.

Sunt foarte suparat pentru faptul ca in Romania persoanele cu handicap sunt tratate discriminatoriu si tocmai asta este unul din motivele pentru care am ramas si voi ramane in aceasta tara... Doresc sa schimb aceasta ideologie, mentalitate a unora vizavi de persoana cu handicap.

Ati calatorit singur? Afirmati pe aceeasi retea sociala ca in calatorie ati fost nevoit sa fiti extrem de atent inclusiv la hoti. Vi s-a intamplat sa vi se fure ceva?

Tot timpul am calatorit singur, cu exceptia unor portiuni din diferitele turnee, in care am fost insotit pe distante scurte fie de catre persoane in fotoliu rulant, biciclisti, atleti sau chiar politie si pompieri. Din pacate, s-a intamplat in turneele mele sa fiu si furat in unele din tarile prin care am trecut si chiar de catre "oameni" din tara noastra, dar prefer sa nu intru in detalii.

Vi s-a intamplat sa ramaneti fara mancare sau sa nu aveti unde innopta? Cum ati procedat?

Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa raman fara apa sau fara mancare si sa nu am unde innopta, dar de fiecare data m-am descurcat. Au fost zile cand am mancat doar fructe gasite in diferiti pomi sau arbusti de pe marginea drumului si au fost nopti dormite prin parcuri sau paduri, dar am inceput sa ma obisnuiesc cu acest mod de viata in calatoriile pe care le fac.

Pentru cei care isi imagineaza ca aceasta calatorie e o distractie pentru mine: nu e chiar asa. Ganditi-va cum e sa incepi o noua zi in alt loc, sa nu stii ce te asteapta pe traseu, sa nu ai nimic concret prestabilit: cazare, mancare, lichide etc.

Trebuie mare atentie in trafic, atentie la hoti, atentie la mancare, atentie la locurile accesibile, fotografii, filmari, vreme si altele. Toate astea trebuie monitorizate doar de mine, deoarece sunt singur pe drum. Sunt deja obisnuit sa fiu singur in turneele mele si ma descurc din ce in ce mai bine.

Oricum, eu fac aceste calatorii fara sa fiu fortat de cineva. Imi place ceea ce fac.

M-am confruntat cu mici probleme de accesibilitate la pensiunile si motelurile in care am stat peste noapte in anumite locatii din Austria si Germania. Culmea e ca in Serbia si Ungaria motelurile sunt mai accesibile.

Peripetii nu am avut, in afara faptului ca am fost nevoit sa innoptez intr-un parc la Ulm, in Germania, deoarece toate hotelurile erau ocupate la capacitatea maxima din cauza unui festival care era in desfasurare. Am avut si 3 zile cu ploi de vara, vant din fata si zone deluroase sau muntoase, dar am trecut cu bine.

Pana la Donaueschingen drumul a fost foarte frumos, in special de la Ulm in sus. In parcul de langa izvorul Dunarii am auzit doua femei vorbind romaneste si am intrat in vorba cu ele. Erau din Suceava. Se mutasera din Italia dupa 11 ani si locuiau de un an la Donaueschingen. Le-am povestit despre turneu. Au fost mirate ca pot sa fac asa ceva de unul singur. Le-am spus ca e dificil cu cazarile, dar nu s-au oferit sa ma ajute in vreun fel. Mi-au urat "drum bun".

Din punct de vedere al facilitatilor oferite persoanelor cu dizabilitati, care dintre tarile vizitate e cel mai bine dotata?

Pe o scara de la 1 la 10, in privinta accesibilitatii locurilor publice din localitatile prin care am trecut, as da urmatoarele punctaje tarilor din ultima calatorie: Romania 4, Serbia 4, Ungaria 6, Slovacia 5, Austria 8, Germania 9, Franta 9.

Pentru toate tarile prin care am trecut din 1993 pana in prezent as putea sa spun ca din Europa, Suedia, Danemarca, Olanda, Finlanda (partea de sud) sunt cele mai accesibile pentru persoanele in fotoliu rulant. Canada, Australia, Noua Zeelanda si SUA sunt favoritele mele la capitolul acces.

Ati calatorit chiar si pe celebra Route 66. Cum ati fost tratat si cum ati rezuma aceasta calatorie?

Traseul pe Route 66 a fost fabulos pentru mine, deoarece am intalnit oameni care nu credeam ca exista in acele parti ale lumii. Ma refer la statele din centrul SUA, unde oamenii sunt mult mai primitori si mai prietenosi si unde mi-am facut prieteni pe care nu-i voi uita vreodata. Pe coastele SUA oamenii sunt mult mai distanti si chiar daca te saluta si zambesc politicos, nu sunt ei.

Am avut aventuri placute pe durata turneului pe R66 si chiar imi doresc sa refac traseul, dar pe o perioada mai lunga, pentru a cunoaste cat mai multe din istoricul acestui drum.

Ati calatorit in jurul lumii si ati intrat in Cartea Recordurilor. Care simtiti ca e cea mai mare realizare a dvs.?

Multi nu inteleg. Pentru mine cea mai mare realizare e ca am ajuns pana aici, nu recordurile si performantele mele. Eu am vrut de mic copil sa imi demonstrez mie ca pot sa realizez ceva mai mult decat cei care nu au un handicap. Inca incerc sa demonstrez acest lucru prin tot ce fac. Realizarea cea mai mare nu e nicidecum una din performantele mele, e ceea ce fac zi de zi... Sa cred in mine si sa ajut pe altii!

Asa v-ati nascut sau e vorba de un handicap dobandit?

M-am nascut cu handicap. De la varsta de un an pana la sapte ani am stat mai mult prin spitale, timp in care am fost operat de 13 ori la ambele membre inferioare, deoarece m-am nascut cu parapareza spastica accentuata. Din pacate, toate aceste interventii nu au rezolvat prea mult situatia mea medicala. Am ramas sa-mi petrec toata viata intr-un fotoliu rulant.

Faptul ca aveti dizabilitati v-a stimulat sa va dezvoltati in alta directie? Cu ce va ocupati?

Eu sunt "multilateral dezvoltat" (cum era pe vremea lui Ceausescu). De la 6, 7 ani desenam, iar acum e o pasiune, pictez cam de toate, sculptez in lemn, realizez web-siteuri pentru cine are nevoie, repar carucioare, repar computere, dau indicatii (rade)... Deci sunt bun la toate!

Care este singurul lucru pe care l-ati transmite autoritatilor romane si ce sfat ati da unui copil cu aceeasi dizabilitate?

Singurul meu sfat pe care l-as transmite autoritatilor romane e sa respecte legea si sa o puna in aplicare. Exista legea Legea 448 2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care nu se respecta de cand a fost promulgata.

Pentru mine, asta inseamna discriminare!

Sfatul meu pentru copiii cu dizabilitati este sa faca sport cat mai mult si sa aiba incredere in fortele proprii. Doar asa vor reusi in viata!

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...