In momentul decesului, organele vitale ale corpului nostru inceteaza sa functioneze, corpul nu raspunde la nicio senzatie si ramane inert.
Cu toate acestea, exista organe, fara caracter vital, a caror functie este fixata intr-un cadru local si care inca mai functioneaza un numar de ore, sau chiar zile, prezentand evolutii, asa cum s-a observat din vremuri vechi.
Unghiile si parul
Problema este mai mult tehnica decat de viata, remarca Infoniac. Organismul nu produce mai multa unghie si mai mult par, dar cele deja produse evolueaza dupa moarte cateva ore, uneori chiar cateva zile, determinand o lungire a firului de par si a unghiei.
Fenomenul a fost observat inca din Evul Mediu de catre calugari, care confirmau ca unghiile si parul celor decedati "inca mai traiesc". Concluzia lor: "a fost un om bun".
Creierul
Moartea se instaleaza in momentul cand inima inceteaza sa mai bata, iar sangele nu mai iriga creierul. Medicul constata oprirea inimii si declara decesul, chiar daca, din punct de vedere tehnic, creierul mai poate functiona - si chiar mai functioneaza, la o capacitate foarte redusa.
Sunt cazuri cand creierul, luptand pentru oxigenul care-i lipseste, a provocat repornirea inimii, dar asta nu poate dura decat cateva clipe, in afara de situatia cand un medic specialist stie sa intervina corespunzator.
Efortul nu este insa de mare folos, intrucat revenirea la viata dureaza putin si, de regula, pacientul nu mai redevine constient.
Pielea
Chiar daca sangele nu mai alimenteaza organele vitale, stratul superficial al pielii se mai poate alimenta cu ser din zonele vecine, printr-un fenomen denumit osmoza. Alimentata prin fenomenul osmozei, epiderma mai poate "functiona" un numar de ore, in care timp mor celule vechi si apar altele noi, ca la un om viu. Nici asta nu dureaza mult.
Miscari musculare
Literatura relateaza cazuri de groaza, cand "a miscat mortul". Uneori, sistemul nervos periferic trimite mesajele sale mai curand spre maduva spinarii decat spre creier. La primirea unui asemenea semnal, maduva il transmite sistemului muscular, care se manifesta prin contractii sau chiar spasme.
Fenomenul este rar si nu se poate observa decat la putina vreme dupa declararea decesului. Dar faptul ca exista a provocat multa legenda in jur.
Vocea
Pe tema aceasta s-a vorbit mult, sustinandu-se ca decedatul a vorbit, a gemut sau a oftat. Adevarul este ca nimic din toate acestea nu se poate petrece, intrucat, odata cu decesul, inceteaza activitatea plamanilor, care nu mai "sufla" in cordele vocale.
In schimb, la bolnavii de plamani, sunt instalate microorganisme (bacterii) care devin deosebit de active dupa deces, provocand emanatii de gaze.
Gazele, tansmise in exterior printre coardele vocale, pot produce vibrarea acestora si emiterea unor sunete infricosatoare. Sunetele nu sunt nici gemete, nici suspine, nici vorbe. Sunt simple sunete.
Nasterea
Ideea nasterilor postume a creat multe legende, mai ales in Evul Mediu, cand zvonuri despre femei decedate care au reusit totusi, aveau mare raspandire.
Cercetari recente au dovedit ca totul este un mit, intrucat fatul se alimenteaza in timpul sarcinii de la mama.
La decesul acesteia, moare si copilul. Singurul adevar in aceasta macabra poveste este faptul ca au fost cazuri, foarte rare, cand mama, murind, a expulzat fatul, decedat inaintea ei.