Cum reactioneaza creierul la dependenta
Fumatorii se supara cand li se spune ca tigara este un drog, iar ei au o dependenta. Chiar au inventat un termen mai moale - drogul social - adica un fel de drog acceptat, legal si mai putin periculos. De ce este insa atat de greu sa te lasi de un asemenea "drog social", de ce are atata putere asupra consumatorilor?
Neurostiintele au descifrat mecanismul. Si ce au gasit cercetatorii ne pune pe ganduri. Dependenta ne influenteaza genele. Nicotina din tigari este un drog. Ea actioneaza in creier asupra a diferite substante neurotransmitatoare, adica acelea prin care neuronii comunica unul cu altul. Cele mai vizate sunt acetilcolina si dopamina. Prin actiunea asupra dopaminei, nicotina produce placere, dar si dependenta. La fiecare tigara fumata, dopamina se descarca in zonele creierului care sunt raspunzatoare de senzatia de placere.
Aceasta descarcare repetata modifica felul in care se exprima genele din neuronii respectivi, iar aceste modificari ale genelor conduc la modificari in structura si functionarea neuronilor. Astfel, ei devin mai puternic conectati unul cu altul si mai sensibili la orice lucru din mediu care a fost asociat cu fumatul - locurile unde fumam, momentele zilei, activitati dupa care fumam, etc. Asta e dependenta.
Dependentele pentru care traim
Este bine sa stim ca acest mecanism biologic al dependentei este universal nu numai pentru toate drogurile, dar si pentru toate lucrurile care ne produc placere - mancare, sex, muzica, parfumuri, masini sau alte bunuri pe care le cumparam.
Si nu numai pentru bunuri, dar si pentru persoane - atasamentele pe care le avem fata de oamenii apropiati sunt forme de dependenta. Obisnuintele, convigerile si credintele pe care le avem sunt forme de dependenta. In general lucrurile pe care tindem sa le repetam, sa le cautam, si carora le simtim lipsa cand nu le mai avem.
Citeste mai mult despre Cum reactioneaza creierul la dependenta pe Think Outside The Box
Articol citit de 3319 ori
Creierul,dependenta si principiul placerii
Exista,in psihologie (si mai ales in psihologia freudiana )studii in care se arata ca exista o tendinta umana fundamentala de a aspira catre placere si a ocoli durerea. Indemnurile principiului placerii ,sunt comparate adesea cu cererile unui copil ,care cauta satisfacere sau recompensa imediata si nu se supun regulilor sociale sau morale. Intre realitate si dependenta de principiul placerii apar conflictele,acesta fiind egoist,legat de sinele personal si nu tine cont nici de realitate si nici de ceilalti sau de o norma sociala sau morala. Prin educatie,prin moralitate, se pot frana aceste porniri legate de impulsuri necontrolate,daunatoare individului,inclusiv consumul de droguri,jocuri de noroc,fumatul,consumul de bauturi alcoolice,sau alte lucruri negative. Dupa o perioada de impotrivire,uneori foarte puternica,dupa depasirea acestui stadiu,se pot controla ulterior aceste pulsiuni, care permit apoi echilibrarea individului,si dirijarea spre valori pozitive.
Creierul,dependenta si principiul placerii
Exista,in psihologie (si mai ales in psihologia freudiana )studii in care se arata ca exista o tendinta umana fundamentala de a aspira catre placere si a ocoli durerea. Indemnurile principiului placerii ,sunt comparate adesea cu cererile unui copil ,care cauta satisfacere sau recompensa imediata si nu se supun regulilor sociale sau morale. Intre realitate si dependenta de principiul placerii apar conflictele,acesta fiind egoist,legat de sinele personal si nu tine cont nici de realitate si nici de ceilalti sau de o norma sociala sau morala. Prin educatie,prin moralitate, se pot frana aceste porniri legate de impulsuri necontrolate,daunatoare individului,inclusiv consumul de droguri,jocuri de noroc,fumatul,consumul de bauturi alcoolice,sau alte lucruri negative. Dupa o perioada de impotrivire,uneori foarte puternica,dupa depasirea acestui stadiu,se pot controla ulterior aceste pulsiuni, care permit apoi echilibrarea individului,si dirijarea spre valori pozitive.