Timp de 235 de ani, scheletul unui gigant de 2,31 de metri a vegheat membre deformate, organe afectate de cancer si alte astfel de ciudatenii medicale intr-un muzeu londonez. Iata ca a venit vremea ca acesta sa ajunga in sfarsit pe fundul Canalului Manecii.
De altfel, aceasta a si fost dorinta de pe patul de moarte a lui Charles Byrne, barbatul neobisnuit de inalt ale carui oase au fost pastrate, arata Science Alert.
Charles Byrne, care suferea de gigantism, s-a nascut in 1761, in Irlanda. La sfarsitul adolescentei era deja celebru si bogat. A parasit satul irlandez adormit unde se nascuse pentru show-uri zgomotoase in Londra.
Insa inca de pe vremea cat traia, chirurgul John Hunter avea un tel. Visa ca, dupa moarte, ramasitele lui Byrne sa ajunga pe mana sa, pentru a fi studiate.
Iar momentul mortii lui Byrne a venit. La 1 iunie 1783, la numai 22 de ani, gigantul a murit dupa mai multe luni in care starea sanatatii i s-a deteriorat gradual.
Byrne lasase instructiuni ca, dupa moarte, ramasitele sale sa fie aruncate in mare intr-un cosciug in care sa se afle pietre. Asa, credea el, urma sa scape nedisecat. Prietenii sai cei mai buni au reusit sa gaseasca un sicriu pe masura sa si au pornit spre tarmul marii. Numai ca undeva pe drum s-a intamplat ceva.
Cumva, corpul a disparut din sicriu, fiind inlocuit doar cu pietre. Cert este ca chirurgul John Hunter a reusit sa puna mana pe ramasitele gigantului, iar oasele acestuia au stat captive pana acum in muzeu. Comunitatea stiintifica s-a gandit insa sa-i faca dreptate giganului si sa-l ajute sa ajunga pe fundul marii, asa cum si-a dorit.
Citeste si Cel mai inalt om din lume are 2,45 metri
A.P.