Exista multe fenomene meteorologice care pun la incercare specialistii din domeniu. Explicatiile acestora sunt, uneori, negate de putinele date existente. De cele mai multe ori, instrumentele de inregistrare a datelor sunt distruse total, inainte de a fi posibil sa se recupereze informatiile.
Jet stream-ul
Vanturile inexplicabile, pe o vreme cu cer senin, cu temperaturi "blande", vanturi cu viteze de peste 200 km/ora, ii surprind pe toti meteorologii. Pagubele create la sol, pe latimi de cativa km, sunt de necrezut. Acest fenomen, observat frecvent in Europa de nord, Asia si America se datoreaza deviatiei "jet stream-ului" polar.
Jet stream-ul e un curent de aer, la mare altitudine, cu viteze ce pot depasi 200 km/ora.
Pe planeta noastra exista patru jet stream-uri principale, doua in emisfera nordica si doua in emisfera sudica. In emisfera nordica, jet streamul polar se mentine la altitudini intre 7 km si 12 km, fiind aidoma unui "rau de aer". Are viteze medii de 160 km/ora.
Jet stream-ul tropical, din emisfera nordica, se mentine la altitudini mai mari, intre 10 si 17 km, avand viteze mai reduse, la o medie de 100 de km pe ora.
In emisfera sudica, jetul polar se invarte in jurul masei Antarctice cu viteze mai mari de 200 km/ora. Directiile acestor "rauri de aer" sunt de la vest la est, in emisfera nordica, si de la est la vest la sud de ecuator. Aceasta indica o corelatie de baza cu efectele Coriolis, care determina un "viraj la dreapta", in emisfera nordica, datorita rotatiei planetei, deviatie directionala direct proportionala cu altitudinea si cu latitudinea. In emisfera sudica, "virajul" e la stanga.
Jetstream-urile, in mod normal, sunt continue si nu formeaza curbe directionale abrupte, in plan orizontal. Uneori insa, datorita unor elemente, inca neelucidate de stiinte, acesti curenti masivi de aer isi schimba directiile. Cand un astfel de jet stream, de cele mai multe ori polar, descinde spre sol, produce daune similare celor cauzate de uragane sau vartejuri tornadice, fara niciun fel de semn prealabil.
Asa se face ca in anul 1999 o localitate din statul american Washington, a fost complet rasa de pe fata pamantului, in trei minute, in timpul verii, cu un cer senin si o temperatura de peste 20 grade Celsius.
In momentul in care vantul s-a starnit cu furie, temperatura aerului a scazut la - 5 grade Celsius. Presiunea barometrica a crescut si umiditatea din aer a disparut. Instrumentele meteo de la un mic aeroport local s-au dezintegrat, dupa ce au inregistrat o viteza a vantului de 255 km/ora.
Cativa ani mai tarziu, in 2001, un fenomen similar s-a intamplat in British Columbia, in Canada. In 2003, trei cazuri de acelasi fel s-au inregistrat, unul in Suedia si doua in Rusia.
Primele cercetari stiintifice privind jetstreamul polar au fost facute de cercetatorul japonez Oishi Wasaburo, in 1920. Oamenii de stiinta din perioada respectiva l-au luat in deradere si toate datele culese de el au fost ignorate, pana in 1942.
Aviatorul american Willey Post a cules date edificatoare despre jet stream, in 1933, in timpul calatoriei sale in jurul globului.
Astazi, jet stream-ul este folosit in aviatia moderna pentru a se face economie de combustibili, in cazul zborurilor concidentale traiectoriei jet stream-urilor.
Un caz interesant, in 1986, a fost observat de operatorii unui radar militar american. Jetstream-ul a descins asupra unui mic lac din Canada, sifonand o mare parte din apa lacului, impreuna cu pesti si broaste, depunandu-i, la o distanta de vreo 600 de km, asupra unui mic orasel, sub forma unei ploi de pesti si broaste, spre consternarea localnicilor.