Daca cel mai mare animal de pe sol este elefantul, cel mai mare animal din apa este balena, unele specii intrecandu-l in dimensiune si tonaj pe insusi campionul uscatului, elefantul.
Contrar unor asteptari, balenele sunt animale blande si inteligente, care nu ataca oameni, vaneaza rareori alte specii si se hranesc cu microorganismele din ocean: planctonul.
Recordul in marime si greutate
Configuratia sistemului de prelevare si prelucrare a alimentelor (planctonului) de catre animal este nu numai unic in natura, dar si foarte bine pus la punct din punct de vedere functional.
Exista, totusi, si unele specii de balene carnivore, care se hranesc cu pesti de dimensiuni mici, crustacee sau alte elemente din fauna marina.
Balenele sunt singurele mamifere marine cu dimensiuni care pot atinge 26 m (in cazul balenei albastre) si 150.000 kg. Carnea lor este buna la gust, se fragezeste prin prepararea termica, dar greu suportata de sistemul digestiv uman. In plus, cercetari recente ale organizatiilor pentru apararea mediului au dovedit ca este toxica, din cauza continutului ridicat de mercur.
Mai trebuie adaugat si faptul ca, in tonajul aratat mai sus, este inclusa o cantitate, deloc neglijabila, de slanina, care atinge frecvent grosimea de o jumatate de metru.
Toate speciile de balene duc o viata migratoare. Parcurg cu regularitate drumurile intre apele polare, reci si bogate in hrana specifica, si apele tropicale, potrivite pentru cresterea puilor, dar sarace in resurse de alimentare.
O familie ciudata
Viata de familie a balenei isi are particularitatile ei. Femela nu convietuieste cu masculul, de care se desparte la scurt timp dupa fecundare. O particularitate observata de cercetatori: femela, odata fecundata, nu accepta cuplarea cu alti masculi, pe care ii respinge categoric.
Daca, dimpotriva, fecundarea nu a reusit, ea reia jocul fie cu acelasi mascul, fie cu altii, pana la reusita fecundarii.
Cand vine "sorocul", balena se inconjoara de cateva alte femele, care, la randul lor, nascusera cel putin o data, iar acum preiau functia de "moasa", dar si pe cea de "baby sitter", dupa ce puiul s-a nascut. Acest grup formeaza familia balenei, pana la cresterea puiului.
Principalul lor rol este sa tina puiul la suprafata, pentru ca acesta sa poata respira si sa-l indrume spre sursa de lapte a mamei, pentru ca puiul sa se alimenteze. Spre deosebire de puii din atmosfera, puiul balenei nu are destul de dezvoltat instinctul care ar trebui sa-l duca la sursa de lapte.
Este interesant detaliul ca nasterea are loc in zonele calde, lipsite de surse alimentare specifice balenelor. Ca urmare, balena va rabda de foame, dar va furniza lapte, pana cand puiului i se va forma un strat suficient de untura, pentru a rezista in zonele reci, spre care va migra si unde va gasi alimentatia specifica.
Balenele nasc o data la doi sau trei ani, timp in care isi ingrijesc puii si-i vor insoti pe acestia in zonele reci, acolo unde planctonul - alimentatia de baza - se gaseste din belsug. Aici, mama isi va reface stratul de untura, dupa care va migra spre tropice pentru a relua ciclul fecundarii.
Braconajul a fost si este inca nemilos
Balena este singurul mamifer marin care naste pui si ii hraneste cu propriul lapte, cald. Caldura laptelui este asigurata de sistemul propriu de reglare a temperaturii, care, ca si la om, se pastreaza in intervalul 36-37 grade Celsius.
Din cauza braconajului, practicat pe scara larga in trecut, dar nedisparut nici in prezent, cele mai multe specii de balene s-au imputinat ca numar, unele fiind chiar pe cale de disparitie. As mentiona in acest sens specia Vizcaya-Este, din care, in intreaga lume, au ramas cel mult 2.000 de exemplare.
Protectia tuturor speciilor de balene este in atentia organizatiilor mondiale de profil, dar si in legislatia acelor state, in apele carora cresc, se reproduc si migreza speciile de balene.