Teoriile general acceptate sustin ca nimic nu ia sfarsit niciodata. Dupa ce murim, corpul ni se descompune si substanta lui intra in pamant si in aer, permitand, in acest ciclu, crearea continua a vietii.
Continuam sa traim prin ceea ce vine dupa noi. Insa va fi aceasta regula valabila intotdeauna? Poate exista un punct in viitor in care nu va mai exista momentul "dupa"? Sunt intrebari expuse intr-o analiza prezentata de George Musser in numarul din luna septembrie al revistei Scientific American.
Din nefericire pentru noi, fizica moderna afirma ca raspunsul este da. Timpul insusi s-ar putea sfarsi. Toate vor inceta si nu va mai exista o reinnoire sau recuperare a ceva. Sfarsitul timpului va fi sfarsitul tuturor lucrurilor si al existentei.
Teoria generala a relativitatii, enuntata de Einstein, ne ofera intelegerea in sens modern a gravitatiei. Inainte de teoria sa, toti fizicienii si filozofii credeau ca timpul avea un ritm propriu, constant, dupa care functioneaza si cosmosul, fara a varia sau se opri vreodata din ritmicitatea lui.
Einstein a aratat ca Universul este un ansamblu poliritmic, dezordonat. Timpul poate incetini, se poate prelungi sau poate fi distorsionat. Cand simtim legea gravitatiei, atunci nu asistam decat la o improvizatie ritmica a timpului.
Obiectele aflate in cadere sunt atrase catre locurile in care timpul trece mai lent. Timpul nu afecteaza doar ceea ce indeplineste materia, ci el raspunde la actiunile materiei.
Cand lucrurile scapa de sub control, timpul ar putea sa se sfarseasca, asemenea fumului care rataceste in aer si se pierde, fara a se mai intoarce niciodata in tigara din care a iesit.