Tehnici de prostire în masă

Este o zi obișnuită, ești acasă cu familia și cu ajutorul telecomenzii parcurgi în zeci de minute canalele de știri. Nu percepi niciun pericol, nu sesizezi nicio capcană. Apoi deschizi telefonul, tableta sau calculatorul și urmărești mesajele din social media și lecturezi site-urile de știri. Pe un post tv, invitații și moderatorii susțin unanim o anumită idee. Percepția indusă este că aceasta corespunde realității și este îmbrățișată de o largă pătură socială. Aceleași personaje, un număr relativ mic, se perindă mereu la aceleași televiziuni susținând aceleași idei. Împărțirea oamenilor în buni și răi tot de aici o afli. La fel și știrile, sunt prezentate în lumina unor idei deja existente, nu în lumina unor fapte. Dacă nu ești un cunoscător al manipulării, influențării sau persuasiunii, nimic nu îți bate la ochi, nimeni nu pare a te duce cu preșul. Încet dar sigur, dezinformarea se insinuează insidios asemenea unui gaz care creează dependență respiratorie. În cazul de față, dependența este vizuală și auditivă. Începi să simți permanent nevoia de a vedea acele chipuri și de a auzi acele voci și să crezi fiecare cuvânt rostit de cei de care ai devenit dependent. Distragerea atenției publicului de la evenimentele majore ale momentului se perindă silențios pe unde radio sau de alt tip. Fondul este propice. Calitatea educației este alterată, de generații, reperele sunt costumate mediatic în straie de antimodele, spiritul civic este inhibat în mod preventiv, moralitatea publică este pusă mereu sub umbra îndoielii. Nu este o teorie a conspirației, este un model autohton eficient, simplist, rudimentar, repetitiv.

În ziua următoare procedezi în mod similar. În timp sistemele de valori și referință propagate în mod calculat de te miri ce grup de interese mai mult sau mai puțin legitime, sunt "interiorizate" de tine, ești parte a publicului țintă. Fidelizarea poate fi urmată oricând de radicalizare dacă interesele abililor emițători o vor cere.

Obiectivitatea, imparțialitatea, oglindirea nepartizană a realității lipsește total din meniu. Respectarea deontologiei este un fel de bilet de papagal nepopular, extras, citit și ulterior mototolit în grabă.

Subiectul momentului - dușul în doi realizat după consumul obligatoriu de insecte - acoperă eficient subiecte relevante care trădează micimea, dezinteresul, incultura și nemernicia unor decidenți majori. Erorile de logică și memoria scurtă sunt trecute ușor cu vederea. Se pledează fățiș pentru toleranță socială la inacțiuni vinovate și demersuri neconforme.

Expunerea voită la informații generatoare de îngrijorare este continuă, un fel de Ro-Alert mediatic permanent. Cultivarea fricilor se face organizat în solarii inscripționate cu siglele posturilor de televiziune. Cei mai puțin antrenați în tainele minții cedează cel mai ușor. Publicul fidelizat este captiv. Relaționarea cu informații îndoielnice, procesate pentru a servi unor cauze ilegitime este permanentă (pe site-uri, la televiziuni, pe rețele de socializare). Scopurile urmărite vizează realizarea unor interese economice, politice sau de alt tip. O minciună repetată continuu rămâne tot o minciună, fie ea chiar și pe placul publicului. Într-o țară în care sistemul de educație este un eșec și analfabetismul funcțional în rândul societății românești este majoritar, o minciună repetată des are potențialul de a deveni adevăr incontestabil. Inversarea valorilor tinde să confunde impostura cu vrednicia și superficialitatea cu atitudinea.

Brainwashing-ul aplicat rudimentar, prinde cu ușurință. Titlurile etichete nu mai pot fi dezlipite: "online-ul creează o masă de proști", "părinții permisivi dau naștere unor generații de monștri", "generația actuală este una pierdută", "copiii de azi nu mai știu ce este respectul", "copiii de azi sunt prea sensibili". Condimentate cu puțin naționalism, instituțiile mass-media titrează bezmetic la unison: "străinii ne vor răul, românii ne vor binele", "vor să ne facă sclavi", "UE ne obligă să mâncăm gândaci", "suntem o colonie". Nici titlurile panicarde nu lipsesc în momente mai mult sau mai puțin delicate: "fenomene meteo extreme în toată lumea", "când va veni marea pană de curent", "cât mai avem până la marele cutremur", "vor să ne oblige să...".

Câteva întrebări de control sunt obligatorii. Care este interesul celui care lansează/promovează știrea? Care este credibilitatea lui? Ce fel de partizanat nutrește? Cum se face că cele mai infecte figuri sunt cele mai prezente figuri? Cum se face că masele de manevră provin preponderent din rândul celor mai puțin instruiți sau din rândul celor mai vulnerabili?

Ce contramăsură putem lua împotriva "fake news-ului"? Singurul mod de contracarare a dezinformării este identificarea, recunoașterea și demascarea ei. Problema majoră este că în România abilitatea de sesizare a știrilor false este scăzută. "Am văzut la televizor" sau "am citit pe internet" sunt argumente încă imbatabile. Să nu facem abstracție nici de faptul că rata de analfabetism funcțional se apropie vertiginos de 50%.

Crearea artificială a unor subiecte de presă în momente critice, stânjenitoare sau de criză, este o altă tehnică de manipulare socială cu efecte imediate. Să ne reamintim vremurile în care în România nu era nimic mai important decât cazul Elodia sau mai recentul caz Dincă.

Tema teroriștilor din 1989 s-a dovedit a fi o diversiune după câteva decenii, la momentul lansării a fost mai mult decât credibilă.

Alterarea datelor, acreditarea zvonului ca fapt veridic, folosirea jumătăților de adevăr, justificarea fugii de răspundere, negarea repetitivă a evidențelor, găsirea de soluții la probleme artificiale, discursul aparent convingător bazat pe emoție indusă și valori primare aflate la baza piramidei lui Maslow, încercările de generare a unor "psihoze" sociale, identificarea unor dușmani imaginari și a unor pericole scornite, toate acestea gravitează zi de zi în jurul nostru. Nu apar din senin, le revarsă în mod abil specialiștii domeniului. În mod constant suntem supuși bombardamentului pseudo-informațional respectiv poluării informaționale. Este o necesitate stringentă folosirea pentru uz personal și pentru diseminare exclusiv a datelor verificate, validate de surse credibile.

În lipsa alternativelor, sursele necredibile de informații rămân surse principale de informare, mai ales în rândul telespectatorilor fără acces la surse alternative verificabile. Ce exploatează toate aceste tehnici? Vulnerabilități sociale sau personale, carențe, necazuri, inechități, precarități, drame, naivități!

Cu prudență, circumspecție și un efort minimal de verificare din surse credibile a informațiilor cu care intrăm în contact, putem reuși să inactivăm o parte semnificativă a acestui murmur pseudo-informațional. Spre surprinderea multora, unele posturi de televiziune pot fi scoase din grila de programe la fel cum și interacțiunea virtuală poate fi limitată. Expunerea la bombardamentul informațional este o alegere nu o sentință. Să ne informăm sub rezerva verificării ulterioare nu este un semn de slăbiciune, din contră. Perpetuarea lipsei de acțiune și implicare va duce la o erodare și mai accentuată a valorilor democratice, va accentua prejudecățile, va facilita dezinformarea pe scară largă și va adânci clivajele din societate.

Lipsa de rezistență la prostirea în masă este tarele societății actuale. Notorietatea dată de apariții televizate sau distribuiri masive în mediul virtual nu înlătură lipsa de substanță. Idealul civic nu are voie să fie reprezentat de cetățeanul care nu trece informația prin filtrul propriei gândiri și care o preia ca pe o comandă de urmat "în orb". Pe fondul aparent al prăbușirii IQ-ului colectiv, este nevoie de un efort al elitelor pentru modificarea acestui model existent de societate.

Este o zi obișnuită, ești acasă cu familia și cu ajutorul telecomenzii parcurgi în zeci de minute canalele de știri. Apoi deschizi telefonul, tableta sau calculatorul și urmărești mesajele din social media și de pe site-urile de știri.

Link pagină autor aici

Zeno Sustac este doctor in filosofie, conflictolog, mediator, avocat, parinte, membru in Consiliul de Mediere din anul 2009, expert european in domeniul medierii, scriitor in domeniul Rezolvarii Alternative a Disputelor, coordonator & fondator al grupului "Parintii Elevilor din Romania".

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...