Beizadeaua lui Gino Iorgulescu, un real pericol pentru societate: „A acționat într-o manieră care i-a răpit victimei orice șansă de supraviețuire” MOTIVARE

Mario Iorgulescu a primit pedeapsa de 13 ani și 8 luni de închisoare pentru omor cu intenție indirectă, deoarece era atât de beat și de drogat pe data de 08.09.2019 încât era aproape imposibil să facă un accident cu potențial mortal, notează judecătorii în decizia de condamnare. În plus, judecătorii rețin că beizadeaua lui Gino Iorgulescu „ales să acționeze într-o manieră care i-a răpit victimei orice șansă de supraviețuire, apăsând în continuare pedala de accelerație până la nivelul maxim (100%)”, manifestând „pur și simplu o atitudine indiferentă, nepăsătoare, în raport cu posibilitatea de a răni sau ucide pe alți participanți la trafic”.

Judecătorii Curții de Apel București i-au scăzut lui Mario Iorgulescu pedeapsa de la 15 ani și 8 luni, la 13 ani și 8 luni pentru omor cu intenție indirectă.

Magistrații notează că Mario Iorgulescu a condus beat și drogat pe o distanță de 15 kilometri, cu o viteză care a variat între 140 km/h și 167 km/h, fapt care arată că beizadelei îi era indiferent dacă rănește sau ucide pe cineva.

Detaliul că Mario Iorgulescu a apăsat la maximum pedala de accelerație cu 5 secunde înainte de accident a cântărit „greu” pentru judecători.

Practic, distanța mare, viteza și faptul că se afla sub influența drogurilor și a alcoolului sunt elementele care i-a convins pe judecători că Mario Iorgulescu nu a comis fapte de ucidere din culpă, ci un omor cu intenție indirectă.

La individualizarea pedepsei judecătorii au ținut cont și de faptul că Mario Iorgulescu a fugit din țară, că a dat un interviu în care se lăuda că nu va face nico zi de pușcărie și că avocații lui au tergiversat soluționarea dosarului, „la limita unui abuz de drept”.

Motivare: „A condus 15 kilometri, a trecut cu viteză prin 9 intersecții”

Ziare.com prezintă principelele extrase din ampla motivarea a Curții de Apel București cu privire la vinovăția lui Mario Iorgulescu:

• „Inculpatul a parcurs până la locul producerii coliziunii o distanţă de aproximativ 15 km, pe acest traseu s-a intersectat cu 9 treceri pentru pietoni (astfel cum rezultă din reconstituirea traseului acestuia prin intermediul aplicației Google Earth), iar în momentele în care a fost surprins de camerele de supraveghere video a traficului a înregistrat viteze cuprinse între 140 km/h și 164 km/h, astfel cum reiese din raportul de expertiză criminalistică.
• Practic, având în vedere că inculpatul a parcurs această distanță în doar câteva minute, astfel cum rezultă din procesul-verbal de analiză a datelor reținute de furnizorii de servicii de telecomunicații, este evident că acesta nu a redus în mod semnificativ viteza în preajma niciuneia dintre aceste treceri pentru pietoni, circulând pe tot acest traseu cu o viteză mult superioară limitei legale.
• La fel de cert este și faptul că orice încercare de traversare a străzii de către un pieton pe marcajele pietonale cu care s-a intersectat inculpatul pe traseu ar fi fost echivalentă cu accidentarea sa mortală (șansele ca un pieton să supraviețuiască unui impact cu un autovehicul care circulă cu viteza de peste 140 km/h sunt practic nule).
• Împrejurarea că niciun pieton nu a fost lovit nu s-a datorat unor elemente de ordin obiectiv, cum ar fi experiența sau abilitățile de conducător auto ale inculpatului, ci exclusiv hazardului.
• Cu toate că deplasarea inculpatului la volanul autovehiculului a avut loc în jurul orei 03.00 dimineața, când de regulă traficul este relativ redus, șansele ca acesta să evite producerea unui eveniment rutier de natura celui în care a fost implicat erau minime, în special după ce a intrat pe raza municipiului București, localitate în care intersecțiile semaforizate și trecerile pentru pietoni sunt foarte frecvente.
• Or, chiar și în contextul în care traficul era ceva mai redus decât în alte intervale orare, era extrem de puțin probabil ca autovehiculul condus de inculpat să nu acroșeze un alt autovehicul sau un pieton, câtă vreme acesta se deplasa cu o viteză de peste 140 km/h, fără să diminueze viteza nici măcar în preajma marcajelor pietonale, cu atât mai mult cu cât inculpatul se afla sub influența cocainei și a alcoolului.
• Șansele de a evita producerea unui accident mortal erau atât de reduse încât nu se poate susține ideea că inculpatul nu a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
• Astfel, distanța pe care inculpatul trebuia să o parcurgă de la locuința sa (…) până la Clubul Nuba din Parcul Herăstrău este de aproximativ 23 km. Or, era cvasiimposibilă parcurgerea acestei distanțe fără a fi implicat într-un eveniment rutier cu potențial letal pentru alți participanți la trafic, fie ei conducători auto sau pietoni, în timp ce se afla sub influența drogurilor de mare risc și a alcoolului, substanțe care scad în mod semnificativ capacitatea de reacţie a unui conducător auto, într-o stare de surescitare accentuată cauzată de o criză de gelozie, conducând un autovehicul de 700 de cai putere cu o viteză ce a variat între 140 și 164 km/h, în timpul nopții, fără a reduce viteza nici măcar în apropierea marcajelor pietonale sau a intersecției semaforizate în care s-a produs coliziunea, la care se adaugă faptul că după ce a intrat în intersecție pe culoarea roșie a semaforului și după ce a urcat pe scuarul care delimita sensurile de mers și a pătruns pe contrasens inculpatul nu numai că nu a acționat pedala de frână, ci a apăsat la maximum pedala de accelerație.
• Acest ultim element este deosebit de relevant sub aspectul formei de vinovăție a inculpatului (Iorgulescu Gino Mario – n.r.). Dacă acesta, într-adevăr, nu ar fi acceptat posibilitatea uciderii unei persoane în trafic, atunci nu ar fi existat niciun motiv să apese la maximum pedala de accelerație după ce a pătruns pe contrasens, ci, din contră, ar fi acționat pedala de frână pentru a diminua consecințele unei coliziuni cu autoturismul victimei.
• Orbit însă un acces de furie necontrolată generată de discuția telefonică purtată cu martora (n.r. – fosta iubită) cu aproximativ 2 minute înainte de impact, stare accentuată și de puternicul efect stimulant pe care consumul de cocaină și alcool îl are asupra sistemului nervos central, inculpatul nu a mai ținut cont de faptul că nu este singurul participant la trafic, a ignorat total culoarea roșie a semaforului, a pierdut controlul autovehiculului din cauza vitezei excesive, care l-a împiedicat să vadă în timp util scuarul care delimita sensurile de mers, urcându-se cu partea stângă a autovehiculului pe acel scuar și pătrunzând pe contrasens.
• Chiar și în acel moment inculpatul avea posibilitatea să limiteze violența impactului dintre autoturismul său și cel condus de victima (…), prin acționarea pedalei de frână, însă acesta a ales să acționeze într-o manieră care i-a răpit victimei orice șansă de supraviețuire, apăsând în continuare pedala de accelerație până la nivelul maxim (100%), astfel cum rezultă din raportul de analiză a datelor stocate de unitatea de control airbag, intrând în coliziune frontală cu autoturismul (victimei – n.r.).
• Din același raport rezultă că începând cu 5 secunde înainte de coliziune și până în momentul impactului inculpatul a circulat cu viteze cuprinse între 131 și 162 km/h (143 km/h în momentul impactului). Tot în acest interval pedala de accelerație a fost acționată în mod neîntrerupt în proporție de 63% până la 100%, iar pedala de frână nu a fost acționată deloc.
• În atare circumstanțe, nu poate fi acceptată susținerea apărării în sensul că inculpatul s-a bazat pe o serie de temeiuri obiective care l-au determinat să creadă că nu se va produce niciun accident. În realitate, inculpatul nu s-a bazat pe niciun element obiectiv, ci mai degrabă pe faptul că personal nu va păți nimic, întrucât se afla la volanul unui autovehicul extrem de performant, care îi oferea o siguranță sporită.
• Ansamblul de împrejurări în care inculpatul a săvârșit fapta creează convingerea instanței de apel, în acord cu judecătorul fondului, că acesta pur și simplu a manifestat o atitudine indiferentă, nepăsătoare, în raport cu posibilitatea de a răni sau ucide pe alți participanți la trafic, atitudine specifică formei de vinovăție a intenției indirecte, astfel cum aceasta este definită de art. 16 alin. 3 lit. b C.p.
• Tot acest cumul de factori conduce la concluzia certă că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, iar nu cu forma de vinovăție a culpei cu prevedere, cum în mod neîntemeiat a susținut apărarea, motiv pentru care încadrarea juridică reținută în actul de sesizare este corectă.
• Referitor la motivele invocate de către apelantul-inculpat în susținerea cererii de schimbare a încadrării juridice, Curtea reiterează faptul că evenimentul rutier în care acesta a fost implicat s-a produs din vina sa exclusivă, aspectele privind pretinsa culpă a unui alt conducător auto care circula la volanul unui autovehicul de culoare închisă și care a virat dreapta de pe str. (…), semnalizarea necorespunzătoare a scuarului amplasat între sensurile de mers, precum și culpa victimei, fiind deja analizate în secțiunea anterioară, astfel încât nu se mai impune reluarea acelor considerente. Drept urmare, nu a existat nicio împrejurare exterioară comportamentului inculpatului care să se afle în legătură de cauzalitate cu producerea decesului victimei.
• În primul rând, în deplin acord cu instanța de fond, Curtea reține că infracțiunea de omor săvârșită de către inculpatul (Iorgulescu Gino Mario – n.r.) are o gravitate deosebită, având în vedere importanţa valorii sociale lezate și urmarea produsă, fiind vorba de o infracţiune îndreptată împotriva celui mai important drept al omului, dreptul la viaţă, care este un drept esenţial, fundamental, ce constituie condiţia exercitării celorlalte drepturi garantate, infracţiunea constituind prin ea însăşi un pericol concret pentru societate şi nu doar un pericol abstract la adresa relaţiilor sociale protejate de legea penală.
• De asemenea, gravitatea faptei rezultă din modalitatea concretă de săvârșire și împrejurările în care inculpatul a acționat, acesta încălcând un cumul de norme elementare de circulație, acțiunile sale avînd drept rezultat decesul unei persoane. Astfel, inculpatul a condus autoturismul în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice (având o alcoolemie de peste 1,96 g/l) și a cocainei (drog de mare risc cu puternic efect stimulant și euforic), substanțe ce i-au accentuat starea de surescitare în care se afla ca urmare a discuțiilor în contradictoriu avute cu fosta sa iubită (…). Din momentul în care a pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului, inculpatul (Iorgulescu Gino Mario – n.r.) nu a acționat pedala de frână, iar în momentul coliziunii pedala de accelerație era apăsată la maximum (100%).
• Acțiunile inculpatului, concretizate în acest cumul de reguli de circulație încălcate, au produs consecinţe deosebit de grave (decesul unui tânăr de 24 de ani), și relevă un dezinteres total al acestuia faţă de siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, o lipsă de empatie față de persoanele expuse la riscul creat de modul în care a înțeles să conducă autovehiculul pe drumurile publice, inculpatul constituind un real pericol pentru societate care nu poate fi înlăturat decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate într-un cuantum care să-l împiedice să-și reia activitatea infracțională și care, deopotrivă, să asigure îndeplinirea rolului educativ-preventiv al sancțiunii penale.
• Curtea va avea în vedere și conduita procesuală necorespunzătoare a inculpatului (Iorgulescu Gino Mario – n.r.), care după ce a părăsit teritoriul României a refuzat să se prezinte în fața organelor judiciare, față de acesta fiind emis mandat de arestare preventivă în lipsă. Invocând anumite probleme de sănătate, care însă nu erau de natură să-l împiedice să se prezinte în fața instanței, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, inculpatul a adoptat o atitudine de sfidare a organelor judiciare, manifestată inclusiv cu ocazia unui interviu acordat presei în cursul lunii martie a anului curent și prezentat în spațiul public, interviu la care fac referire inclusiv apărătorii inculpatului în cuprinsul motivelor de apel (în care inculpatul afirmă că nu va face nicio zi de pușcărie). Totodată, inculpatul a încercat să îngreuneze desfășurarea procedurilor și s-a sustras judecății, atitudine care relevă o lipsă de asumare a faptelor comise.
• Deopotrivă, Curtea nu poate să nu remarce că modul în care inculpatul a înțeles să-și exercite dreptul la apărare, mai ales pe finalul cercetării judecătorești desfășurate în primă instanță, se situează la limita abuzului de drept procesual, acesta încercând în mod constant tergiversarea soluționării cauzei și formulând împotriva judecătorului fondului, prin intermediul apărătorilor aleși, o plângere penală (ca urmare a faptului că anumite cereri de probe i-au fost respinse), pe care a invocat-o apoi în susținerea ideii că judecătorul cauzei nu ar mai putea fi imparțial, formulând în acest sens și o cerere de recuzare vădit neîntemeiată, care de altfel a și fost respinsă.
• Or, fără a nega în vreun fel dreptul inculpatului de formula astfel de cereri pe parcursul procesului penal în măsura în care consideră că magistratul învestit cu soluționarea cauzei nu este imparțial, instanța de apel reține că în egală măsură exercitarea drepturilor procesuale trebuie să se realizeze în limitele prevăzute de lege și cu bună-credință, iar nu prin deturnarea normelor legale de la scopul pentru care au fost edictate”, se arată în documentul citat.

Cum a tergiversat procesul „beizadeaua” lui Gino Iorgulescu

Avocații lui Mario Iorgulescu n-au reușit să-i convingă pe judecători să-i suspende procesul de omor pe motive medicale, deoarece instanța a intuit că beizadeaua lui Gino Iorgulescu nu suferă de nicio boală care să facă imposibilă deplasarea lui din Italia în România, așa cum Ziare.com a consemnat aici.

Pe data de 10 iulie 2023, avocații lui Mario Iorgulescu au formulat două cereri, ambele respinse de magistrații de la Curtea de Apel București.

Una dintre cereri se referea la suspendarea cauzei, pe motiv că Mario Iorgulescu ar fi atât de grav bolnav în Italia încât întoarcerea lui în țară pentru proces ar fi imposibilă

În realitate, diagnosticul lui Mario Iorgulescu este de natură psihiatrică: tulburare de personalitate şi tulburare posttraumatică de stres.

Judecătorii au concluzionat că acesta nu este un motiv plauzibil pentru ca avocații să susțină că Mario Iorgulescu nu poate fi adus în țară, ci - sublinierea judecătorilor - „mai degrabă să evite punerea în executare a mandatului de arestare”.

A doua cerere se referea la efectuare a unei noi expertize medico-legale privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, respectiv privind posibilitatea aflării sale sub influenţa substanţelor psihoactive în momentul producerii accidentului.

Tutorele lui Mario, președintele FRF Gino Iorgulescu, a transmis presei că va acționa în judecată pe oricine mai afirmă că fiul său era beat sau drogat, deoarece avocații au găsit un tertip pentru a anula expertiza medico-legală, respectiv faptul că Spitalul Elias n-ar avea „acreditare” pentru a recolta probe biologice în acest sens.

Mario Iorgulescu - fiul președintelui Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF) Gino Iorgulescu - a fost condamnat pe fond vineri, 10 februarie, la o pedeapsă de 15 ani și 8 luni de închisoare pentru accidentul mortal pe care l-a comis în septembrie 2019, în timp ce conducea beat și drogat.

Cât a tras „pe nas” și „la măsea” Mario Iorgulescu înainte de accident

Fiul lui Gino Iorgulescu a fost găsit vinovat, în primă instanță, pentru omor și conducere sub influența alcoolului și a altor substanțe, infracțiuni a căror pedepse au fost contopite cu o mai veche condamnare pentru lipsire de libertate, reluând astfel o pedeapsă de 15 ani și 8 luni de închisoare.

În septembrie 2019, Mario Iorgulescu a produs un grav accident auto, după ce a consumat cocaină şi alcool. Imediat după producerea accidentului, Iorgulescu Jr. a fugit în Italia, unde spune că ar fi internat la o clinică.

Procurorii notează că, la data de 8 septembrie 2019, pe fondul unei crize de gelozie şi într-o stare de furie, având o alcoolemie de 1,96 g/l şi fiind sub influenţa cocainei, intenţionând să se deplaseze din satul Gulia, comuna Tărtăşeşti, spre un club din Parcul Herăstrău, Mario Iorgulescu a condus un autoturism marca Aston Martin model DBS, cu o viteză ce depăşea cu mult viteza legală de 50 km/h în localitate, şi a pătruns pe culoarea roşie a semaforului cu viteza de 145 km/h în intersecţia dintre Şoseaua Chitilei şi Strada Teodor Neagoe.

Potrivit anchetatorilor, Mario Iorgulescu a accelerat până la 162 de km/h, în momentul în care a trecut de un alt vehicul care circula cu viteză redusă pe banda I, după care a urcat maşina cu partea stângă pe un scuar, apăsând la maximum pedala la un vehicul echipat cu un motor ce dezvoltă 700 de cai putere, şi a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune frontală, la viteza de 143 km/h, cu un autoturism marca Audi, condus de un bărbat, care a decedat pe loc.

Din momentul în care a pătruns în intersecţie pe culoarea roşie a semaforului, Mario Iorgulescu nu a acţionat frâna, iar în momentul coliziunii pedala de acceleraţie era apăsată la maximum, explică procurorii.

Accidentul de lângă parcul Pantelimon. Tânărul care a lăsat un minor la volan, inculpat de procurori pentru ucidere din culpă

Tânărul care i-a încredinţat autoturismul minorului care a provocat accidentul din parcarea de lângă Parcul Pantelimon din Bucureşti, în urma căruia un băieţel de 9 ani a murit, iar sora...

Jurnalista Emilia Șercan, despre magistratul care a închis dosarul „kompromat” din „subiectivism”: „Unde credeți că este acum? A promovat la Parchetul General”

Dosarul de „kompromat” închis de procuroarea Nicoleta Rotaru, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (PCAB), în octombrie 2023, a fost redeschis, recent, după ce o...