Intrati si la noi, pe un breichingniuz?

Am fost invitat prima data la televiziune pe la mijlocul anilor '90.

Lucrurile aveau un ritm lent. Mai intai, m-a sunat un redactor. Ma intreba daca, peste zece zile, as putea participa la inregistrarea unei emisiuni. Mi-a indicat tema. Era interesanta, scrisesem deja despre ea. Gazetarul era deci informat. A vrut sa afle, apoi, daca in urmatoarele zile as putea gasi jumatate de ora pentru a analiza subiectele.

A venit la intalnire, la biroul meu din facultate, cu trei-patru pagini, scrise marunt. Avea structura dialogului, cateva sub-teme si o lista cu intrebari precise.

Am stabilit impreuna care e cea mai buna ordine a ideilor, astfel incat spectatorul sa poata urmari cat mai usor discutia. La inregistrare, am facut un scurt test, dupa care camera a pornit. Am vorbit cu calm si moderatie, cu gandul la cei care urmau sa ne priveasca.

De atunci incoace, lucrurile s-au schimbat dramatic. Invitatiile la TV vin acum, in cel mai bun caz, cu o zi inainte de a intra "pe sticla". In 90% din cazuri, sunt sunat pentru a interveni imediat.

Glasul pe care-l aud in receptor turuie: "domnu' Preda, intrati si la noi, pe un breichingniuz?". Abia daca apuc sa intreb care e noutatea formidabila, care nu se poate lipsi de comentariile mele. Stiu, de fapt, ca mi se va spune fie "Cutare e la DNA", fie "Cutarica l-a atacat pe Cutarescu". Interventiile dureaza un minut-doua. De multe ori, ele sunt intrerupte de urmatorul breaking news.

In alte situatii, sunt cautat ca sa merg la talk show. Intreb, de fiecare data, care-s subiectele. In cvasi-totalitatea cazurilor, raspunsul este: "Pai, ce s-a mai intamplat zilele astea, asa, in general". Daca indraznesc sa-mi declin competenta, reprosul e gata: "Aoleu, nu ma lasati fara invitat, va rog eu!". Sau: "Nu vreti sa veniti la noi in emisiune?". Ori: "Sper ca nu va e frica!".

In fine, cand ajung in studiou, descopar imediat ca nu e loc de discutie. E confruntare. Invitatii citesc de pe niste hartii. Au trac si le e frica sa nu piarda "linia". Sa nu strice cumva "comunicarea", stabilita la partid. Moderatorul e nervos. Gesticuleaza. Pune la punct. E mai partizan decat unii dintre invitati. Fiind vedeta, nu trebuie sa aiba cine stie ce educatie. E chiar un dezavantaj. Azi, impetuozitatea e mai importanta decat orice altceva.

Studioul TV e, de aceea, mai mereu, in prag de razboi civil. Paruiala e evitata cu ajutorul unui "calup" de publicitate. "Trebuie sa fim si noi platiti, nu?", explica moderatorul, cu un suras in coltul gurii. In pauza, el si mare parte din invitati barfesc. Tonul poate deveni chiar amical. Se stiu demult. Fraternizeaza.

Am fost, de cateva ori, uimit sa vad schimbarea totala de registru, imediat ce se ajunge la pauza. O data, un "coleg de platou", ministru in acel moment, m-a intrebat: "Mai, Cristi, mai, tu chiar pui la suflet ce-ti spunem noi, aici? Da-o dracu' de treaba, e politica, nu esti la catedra".

Dupa publicitate, hartuiala reincepe. Orice talk show care se respecta trebuie sa se termine cu glasuri suprapuse si fara vreo concluzie.

Incep sa fiu nostalgic...

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...