Opinii: Rahan si presa din Romania

Anul 2009 a fost cel mai negru an al presei scrise, cu 50 de milioane euro, pierderi pe toata partea de print din Romania.

Sursa pentru aceste cifre este Registrul Comertului, luandu-se in calcul cifrele de bilant ale publisherilor, cat si estimari proprii ale site-ului paginademedia.ro. Cele mai mari pierderi le-a inregistrat Adevarul Holding, cu aproximativ 25 milioane de euro, urmat de Media Promovalores, editorul Click!, cu pierderi de aproximativ 17 milioane.

In analiza facuta, de site-ul pomenit mai sus, sunt enumerate doua principale cauze: scaderea pietei de publicitate si falimentul celui mai mare distribuitor de presa scrisa, Rodipet.

Dincolo de cifre, insa, putem gasi si alte motive pentru care presa scrisa a ajuns intr-un moment de dificultate extrema, atat din punct de vedere financiar, cat si al calitatii.

In primul rand, majoritatea cotidienelor au vrut sa tina pasul cu criza, marind continuu pretul publicatiei. In acest moment, pretul unui cotidian de tip quality este 2 lei, iar pentru un tabloid cititorul este nevoit sa scoata din buzunar in jur de 80 de bani.

In contextul in care obiceiurile de consum ale romanilor sunt drastic influentate de veniturile din ce in ce mai mici, este usor de inteles ca romanul nu prea mai este dispus sa investeasca 2 lei intr-un ziar. Auzeam zilele trecute pe cineva ca, decat sa dea doi lei pe un ziar, mai bine cumpara doua paini. Asa se traduce nivelul de trai al romanilor obisnuiti. Intai stomacul si daca mai raman bani dam ceva si creierului.

Foarte multe publicatii au inceput sa ofere "pomeni" cititorilor, pentru a-si vinde produsul. Inserturile de dvd-uri, cd-uri si carti au devenit nelipsite de la tarabele de presa. Pentru a se impune pe piata, tabloidul Click! a mers pe un pret de dumping si pe un format stufos. 32 de pagini la 50 de bani a reprezentat principalul motiv pentru care ziarul a crescut foarte mult, reusind sa depaseasca in scurt timp cel mai citit tabloid, Libertatea.

Pretul de 50 de bani a reprezentat un nivel psihologic, pentru cumparatorul acestui tip de presa, iar cele 32 de pagini au fost un motiv in plus pentru acest tip de public, sa devina fideli cumparatori ai acestui tabloid. Asa se explica si pierderile tablodului Click! pe 2009, pentru ca nu avea, teoretic, cum sa-si amortizeze cheltuieliele de investitii, in acest mod.

Fratele mai mare, ziarul Adevarul, a sarit si el cu "pomeni" catre cititori. Pret mic la ziar, continut stufos, vandut la pachet cu o carte. Atunci, cand oferi publicului asemenea chilipiruri, nu trebuie sa te astepti sa-ti formezi un nucleu fidel de cititori. Foarte multi au dat bani pe ziar, doar pentru a avea cartea.

E drept ca vanzarile au atins cifre impresionante si s-au raportat cifre mari din vanzarea cartilor, dar vedem acum si cu ce pierderi s-au soldat aceste strategii de marketing. Sa te lauzi ca lumea s-a inghesuit sa cumpere desene animate cu Tom si Jerry sau ca au sarit pe tarabagii sa le opreasca si lor cateva exemplare cu Rahan este un mod penibil de a-ti promova ziarul.

Nu mai exista o bariera clara intre ziarele de tip tabloid si cele quality. Tabloidele au coborat la nivelul cel mai de jos al informatiei, depasind frecvent limita decentei si a bunului simt, iar cele de calitate au devenit un fel de melanj, intre presa de scandal si presa de informatie. Este adevarat ca si diversificarea surselor de informare a contribuit la caderea printului. Aici, ca prim competitor, este Internetul, apoi televiziunea si radioul.

Ziarele de sport au adoptat un stil, mulat pe imaginea si personalitatea lui Gigi Becali, Mitica Dragomir si alte personaje de cancan, din fotbalul romanesc. Ziarele de sport au inceput sa semene cu simple foi colorate, in care anumite personaje isi arunca injurii sau se balacaresc ca la usa cortului. Informatia clara care se bazeaza pe surse solide este aproape inexistenta. Toata informatia se bazeaza pe surse de genul "apropiat al clubului, un vecin de la bloc sau surse din anturajul clubului".

Atunci domnul Tolontan care participa si el la aceasta analiza sa nu se mai mire de caderea libera a presei sportive din Romania si sa schimbe ceva in modul in care se fabrica informatia la gazeta sa.

Calitatea si tirajul nu prea i-au interesat pe editori pana acum, dintr-un motiv simplu. Aveau banii asigurati din publicitatea de la stat, bineinteles contra promovarii intereselor acestuia. Piata de publicitate s-a contractat, dar trebuie sa observam ca cel mai mare client al presei scrise, statul, a ajuns la fundul sacului. Iar cei care mai ciugulesc ceva sunt imbracati, deocamdata, in portocaliu.

Ca o completare, nu mai exista nici omul locomotiva, numele de ziarist, redactor-sef sau director care sa traga dupe el publicatia.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...