Opinii: Cum a castigat democratia razboiul cu presa

A revenit problema razboiului cu presa. In coltul bun sta presedintele calare pe democratie, in coltul rau se afla presa ticalosita manuita si manipulata de moguli feroce si haini.

Documentul CSAT, care introduce printre vulnerabilitatile sigurantei nationale "campaniile de presa", concertate asupra institutiilor statului in urma "comenzilor" primite de la patroni, a redat sensul si valoarea unei teze cu care presedintele si Partidul Democrat-Liberal a lucrat in campania electorala de la sfarsitul lui 2009.

Democratia s-a aflat in razboi cu presa. Aceasta teza a fost formulata pentru prima oara de catre consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu, exact inainte de alegerile din noiembrie 2009. Democratia era reprezentata, normal, de catre Traian Basescu, iar presa, evident, de catre moguli, interese antinationale si dusmanii poporului. Cum Traian Basescu a castigat alegerile, in consecinta logica, se deduce ca democratia a invins presa. Aceasta este opinia aceluiasi Sebastian Lazaroiu, exprimata de mai multe ori cat se poate de clar.

Cum am ajuns aici? Dintotdeauna, peste tot in lume, presa este privita si considerata unul dintre aparatorii democratiei, niciodata dusmanul ei, in ciuda tuturor defectelor, exceselor, exagerarilor si anomaliilor de oriunde ar fi ea. Pentru aceasta situatie exista si cateva argumente. Datorita diversitatii opiniilor, liber exprimate in conglomeratul numit presa, oricat de manipulata ar fi ea, institutia jurnalismului actioneaza asupra Puterii ca o forta care restrange, avertizeaza, dezvaluie, deconspira si incearca sa puna limite tendintei oricarei Puteri de a incalca drepturile cetatenilor, Constitutia, libertatile si aspiratiile poporului.

Asadar, oricat de slaba ar fi, oricat de manipulatorie ar ajunge sau de vanduta diferitelor interese economice (mogulizate ori nu), presa de oriunde nu poate ajunge niciodata in situatia de a se transforma, in niciun context, in dusmanul democratiei, pentru simplul motiv ca NU ARE CUM sa se lupte si sa ingradeasca democratia. Nu are mijloacele, nu are puterea si nu are niciun interes pentru acest scop.

Presa poate cel mult sa isi urmareasca obsesiv interesele - care pot fi private, josnice, antinationale si oricum am vrea, numai nu nedemocratice. Presa poate, de asemenea, sa reprezinte persoane dubioase, sa sustina (intr-adevar) campanii murdare, insa nu poate influenta, nici practic, nici teoretic, in niciun fel exercitiul politic de guvernare al Puterii.

Si reprezentantii Puterii, ca si cetatenii simpli, pot opta pentru a nu consuma si a ignora total acea parte a presei pe care o considera dusmanul democratiei. In final, trustul ignorat si parasit de toata lumea nici macar nu se mai poate considera o institutie de presa. El se va stinge treptat si va cadea in uitare, pentru ca in final sa dispara singur. Si, dimpotriva, atat timp cat presa reprezinta inca pe cineva, este vie, traieste si are toate motivele sa existe.

Presa nu poate sa impuna decizii si hotarari niciunui Guvern din lume, presa nu poate influenta deciziile Justitiei, ea nu poate (intr-o lume de bun simt) sa schimbe vointa si actiunile Puterii, chiar daca ea s-ar concentra in totalitate in acest scop. Ori, chiar si in epoca romaneasca a luptei democratiei cu presa, institutiile jurnalistice de la noi nu s-au coalizat toate impotriva lui Traian Basescu. Acesta nu a avut nici o problema sa isi gaseasca propriile medii de unde sa isi transmita mesajele, inclusiv cele de stat.

Revenind acum asupra tezei prezidentiale a democratiei in razboi cu presa, in ce fel si pe baza caror argumente rationale, valide si corecte poate fi sustinata afirmatia? Orice trust de presa exista atat timp cat exista cineva care sa ii cumpere produsul. Iar atat timp cat exista cineva care sa ii urmareasca produsele, sa plateasca pentru ele, asta inseamna ca lucrurile despre care se face acolo vorbire intereseaza acea parte a cetatenilor.

Daca un trust de presa produce lucruri care sunt false in totalitate, manipulatorii, denigratoare, jignitoare si dusmanoase la adresa natiunii, atunci cu siguranta ca acest lucru nu ar ramane netaxat de catre consumatorii acelei prese.

Cum insa Traian Basescu a bagat la gramada in cloaca presei care este dusmanul democratiei toate posturile care nu ii cantau in struna si nu ii preamareau candidatura si faptele primului mandat, este limpede ce fel de razboi a purtat presedintele nostru, ce lupta a castigat si, mai ales, pe cine a invins in final. Democratia a pierdut in acelasi sens in care presa a fost invinsa. Dupa toate razboaiele care inca se poarta, se pare ca adevarata democratie este pe cale sa piarda razboiul, asa cum adevarata presa nu a fost, cel putin deocamdata, invinsa.

Cum in aceste zile a revenit tema lansata de Sebastian Lazaroiu, a razboiului democratiei cu presa, este destul de clar de citit ca razboiul de fapt nu s-a incheiat, presa nu a fost infranta, cel putin nu asa cum si-ar fi dorit aparatorii democratiei, insa democratia are toate sansele sa isi piarda din atributele pe care ar trebui sa le aiba mai ales in aceste timpuri.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...