Presa de odinioara, media de azi - Documentar

Exista certe similitudini si diferente intre cuvantul raspandit public de altadata si cel din zilele prezentului. Setea de informatie, alimentata de curiozitatea omului, singurul animal care se plictiseste, interesele lui de orice natura sau, pur si simplu, alungarea clipelor de non combat au facut din presa un boom cu atestat.

Maniera de abordare a subiectelor propuse macerarii la scara nationala are insa puncte divergente, cand vorbim despre "atunci" si "acum".

Pe vremuri, limbii romane nu-i era in niciun fel permisa agresarea organului sau vital, numit gramatica. Dezacordurile, pleonasmele, virgula plasata ucigas intre subiect si predicat echivalau pentru gazetar cu ultima semnatura pe statul de plata.

Era mai lejer cu cacofoniile. La trei, se primea un 10%. Sunt preferabile apostroful in locul cratimei si a verbului "voiu", decat siluirea limbii materne.

Nuantarea, aluzia, ironia, exceptand satira (pamfletul) si caricatura jurnalistica aveau o doza caustica diluat ingaduitoare. Toate invelite in redingota cuvantului atent mestesugit.

Temele erau dintre cele mai diverse. "Pustiirile cutremurului" din 10 noiembrie 1940 erau viu zugravite in "Universul" lui Stelian Popescu, de indata dupa producerea dezastrului.

Aflam dintr-un numar al "Romaniei Ilustrate", datat decembrie 1936, ca Grigore Gafencu aprecia tigarile "Diplomat". Ion Mihalache fuma 20-25 de tigarete "Regale" cu carton, iar domnii Al. Vaida si Dinu Bratianu erau "bautori" de pipe. In fine, Nicolae Titulescu facea figura aparte, prizand tutun.

Partizanatul politic facea, ca si acum, parte din regula nescrisa a jocului presei. Stau marturie "Romanulu" - editata de C.A. Rosetti - gazeta cu influenta liberala, ca si "Telegraphul", de altfel.

"Trompeta Carpatilor" era un ziar polemist independent, condus cu succes de catre Cezar Bolliac.

"Pressa" avea o orientare conservatoare, devotata Guvernului Lascar Catargiu. De aceeasi cromatica editoriala era si publicatia "Ziua".

Nae Ionescu a infiintat si condus "Cuvantul", publicatie care sustinea doctrina de extrema dreapta.

Totusi, care este linia imaginar distinctiva a presei dintre cele doua perioade? Nu am luat in calcul jurnalismul practicat intre 1944 si 1989 deoarece, in mare masura, a intrunit elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa.

Cum spuneam, indeletnicirea gazetaresca avea un aer de noblete in exprimare, de cumpanire a cuvintelor inlantuite. Lumea era asezata in principii devenite azi vetuste si mult mai concesiva.

Ranchiuna, vanitatea si ura existau si atunci, dar nu la cote exacerbate si fara a constitui un fenomen de amploare, fiind stingherite de bunacuviinta, autocontrol si teama de oprobriu.

Se mai cuvine precizarea ca presa nu era subventionata, rezistand pe piata exclusiv in baza fondurilor patronilor, abonamentelor si vanzarilor la bucata. Drept urmare, falimentele erau frecvente, cu atat mai mult cu cat nu era incetatenit obiceiul publicarii de reclame si anunturi, ca importanta sursa de venituri.

Astazi, datorita mijloacelor de informare infinit mai avansate, din punct de vedere tehnic, atat forma cat si fondul fenomenului media au alte particularitati. In pofida unei deontologii migalos teoretizate, virtutile obligatorii pentru "bun de tipar" sunt ignorate, cazand una dupa alta.

Verbul violent, limbajul de rigola, discursul vindicativ au devenit chei ale succesului garantat. Aceste atribute ale presei malformate provin cu precadere dinspre tuburile catodice.

Unele posturi de televiziune te fac asistent live la injuraturi "beep"-ate, scuipari in obraji, amenintari de suprimare, pahare cu continut azvarlit in figura.

Este propagata incultura in forma agravata. Mutre de gang si fiice ale Evei recrutate de sub felinar se transforma din antimaterie in plasma TV.

Mai daunator decat aceste abcese media este de departe mercenariatul. Scrisul sau vorbitul cu simbrie devine o arma nedreapta. Jurnalistul nu mai edifica obeliscuri de conduita, ci sapa grote PrePay. Induce idei parsive, promoveaza sofismul. Efectul nu are importanta pentru emitent. Cauza primeaza si se exprima in bani.

Eventualele amenzi administrate de arbitrii din mass media sunt categoric insignifiante. Daca mai are vreo semnificatie, iata doua stiri din presa anului 1909:

"Se intenteaza ziarelor 'Lupta' si 'Poporul roman': celui dintiiu 13 procese de presa, iar celui de-al doilea, patru".

Apoi, "Politia face perchezitiuni domiciliare in redactia ziarului 'Tribuna din Arad', pentru gasirea unui manuscris incriminat".

Romania acelui inceput de veac era cel putin la fel de democrata ca si cea de astazi.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...