România a fost adesea promovată ca un hub emergent pentru tehnologie și inovație în Europa de Est, însă realitatea economică arată o tendință îngrijorătoare: tot mai multe start-upuri aleg să își mute operațiunile în afara țării. Raportului „Priorități pentru Comisia Europeană. Competitivitate și Bunăstare Economică” publicat în februarie de Institutul European pentru Studii Economice (IES), un think-tank independent dedicat analizei politicilor economice europene.
Studiul realizat de economiști din partea ASE București și Universitatea Babeș Bolyai din Cluj, alături de o sumă de cercetători de profil din alte instituții academice europene, atrage atenția, printre alte teme relevante pentru realitatea economică a țării, și asupra factorilor care frânează dezvoltarea ecosistemului antreprenorial românesc și îi determină pe afaceriști să caute piețe mai prietenoase.
„România are nevoie de reforme curajoase și de o viziune economică pe termen lung. Nu putem construi competitivitate prin taxe mari, birocrație excesivă și reglementări care sufocă inovația. Este momentul să sprijinim antreprenoriatul, investițiile și integrarea reală în Piața Unică”, a declarat în comunicatul de presă asociat documentului menționat Diana Năsulea, Manager de Programe la Institute for Economic Studies – Europe, cercetător asociat la Institut de Recherches Economiques et Fiscales și unul din autorii raportului IES.
România rămâne una dintre țările din Uniunea Europeană în care înființarea și operarea unei afaceri implică un colosal de obligații birocratice, descurajând antreprenorii locali și deschizând calea pentru migrarea start-upurilor către piețe mai flexibile. În medie, un antreprenor român trebuie să parcurgă 11 proceduri distincte pentru a înființa o companie, comparativ cu 5 în Estonia sau 4 în Danemarca, arată economiștii IES Europe. Rigiditatea administrativă a României nu doar că încetinește procesele, dar crește simultan costurile operaționale pentru start-upuri, care trebuie să aloce resurse considerabile conformării cu reglementările în schimbare.
„România are una dintre cele mai greoaie birocrații din Uniunea Europeană în ceea ce privește înregistrarea și operarea unei afaceri. În ciuda unor reforme punctuale, întreprinzătorii sunt obligați să completeze numeroase formulare, să depună documente la multiple instituții și să respecte reglementări adesea redundante. În aceste condiții, mulți antreprenori aleg să-și mute companiile în state unde mediul de afaceri este mai prietenos și mai flexibil”, arată Raportul IES.
Problema nu se limitează, practic, doar la înregistrarea companiilor, afectând și procesele de raportare și conformare fiscală, care aduc cu sine un volum disproporționat de muncă birocratică. Potrivit raportului, „în România, timpul mediu necesar pentru a îndeplini obligațiile fiscale și administrative anuale este de peste 200 de ore, comparativ cu o medie de 130 de ore în UE”.
Un alt obstacol major identificat de economiști cu precădere în mediul de afaceri românesc este nivelul ridicat al taxelor pe muncă și pe venit, care îngreunează scalarea start-upurilor și le reduc competitivitatea piață. Aceștia au dat exemplul unor țări europene precum Estonia sau Irlanda, care oferă regimuri fiscale favorabile pentru companiile din sectorul tehnologic și start-upuri, în timp ce România aplică o taxare ridicată a veniturilor din muncă, care afectează capacitatea companiilor de a atrage și reține talente.
„Nivelul impozitării muncii pentru start-upuri în România este peste media europeană, ceea ce limitează capacitatea acestora de a atrage talente și de a reinvesti în creștere. În loc să adopte măsuri care să stimuleze dezvoltarea inovației, România menține un sistem de taxare care pune o presiune suplimentară pe companiile aflate la început de drum”, arată economiștii.
Impozitarea profitului reinvestit este iarăși factor care îngreunează dezvoltarea firmelor la început de drum. Fiindcă România nu oferă suficiente stimulente fiscale pentru reinvestirea profiturilor în dezvoltarea afacerii, tot mai multe companii românești aleg să își mute sediul în țări care oferă condiții fiscale mai avantajoase, precum Olanda sau Marea Britanie.
Raportul argumentează și că fondurile de capital de risc sunt semnificativ mai puține decât în alte economii europene, iar finanțarea publică pentru inovație este limitată, situație crâncenă care face ca multe start-upuri să se confrunte cu dificultăți majore în obținerea capitalului necesar pentru dezvoltare și scalare.
Mai exact, România se situează printre ultimele țări din UE în ceea ce privește finanțarea prin capital de risc. În timp ce în state precum Germania sau Franța există programe solide de sprijin pentru antreprenori, ecosistemul românesc de finanțare este fragmentat și nu oferă un suport consistent pentru dezvoltarea start-upurilor.
În multe economii dezvoltate, guvernele oferă facilități fiscale pentru investitorii care alocă capital startup-urilor, însă în România acest tip de sprijin este limitat sau inexistent. Ziare.com a mai citat în trecut problemele ridicate de economiști și mediul de afaceri cu privire la singurul program guvernamental complex de finanțare pentru start-upuri, Startup Nation. Însuși creatorul programului, Florin Jianu, declara anul trecut pentru Ziare.com că „programul ar fi avut un potențial mult mai mare, potențial care nu este atins în acest moment prin sincopele anilor precedenți și prin dezinteresul autorităților”.
În Uniunea Europeană, țările care au reușit să creeze un mediu prielnic pentru start-upuri au implementat politici fiscale favorabile, au redus birocrația și au dezvoltat sisteme eficiente de finanțare. Un exemplu este Estonia, spun economiștii IES, unde procesul de înregistrare a unei afaceri durează doar câteva ore, iar taxele pentru companiile din sectorul tehnologic sunt reduse semnificativ.
Cu toate acestea, este important să amintim și că, în contrapunct cu SUA, de pildă, problema competitivității este una generalizată la nivelul Uniunii Europene. Economiștii au menționat că este esențial să se îmbunătățească simultan și profitabilitatea companiilor europene pentru a mobiliza capitalul și a se asigura că acesta este investit în UE. În prezent, marja medie de profit a companiilor europene este cu 5,5% mai mică decât cea a omologilor lor din SUA și cu aproximativ 4% mai mică dacă excludem industria software. Presupunând că această disparitate nu poate fi atribuită doar unor practici mai bune de management în companiile din SUA, înseamnă că se datorează condițiilor-cadru economice și de reglementare.
Problema este că, într-un mediu european chiar și așa mai slab competitiv față de giganții americani de peste Atlantic, România continuă să rămână chiar și în urma vecinilor din blocul comunitar, cu un sistem rigid, birocratic și nefavorabil pentru antreprenoriat, în ansamblul său. Raportul a insistat ferm asupra faptului că țara noastră riscă să rămână în urmă într-o economie globală în care inovația și tehnologia sunt motoarele principale ale creșterii economice (UE, în prezent, aflându-se în sânul unor eforturi majore de restabilire a urcușului economic pentru a se plasa pe un plan de egalitate cu piețele americane).