Cand pacla de poluare de deasupra Bucurestilor s-a mai risipit si atmosfera a devenit cat de cat respirabila, s-a putut vedea destul de limpede ca statul roman e cam esuat.
Martie a inceput cu una dintre cele mai toxice nopti ale Bucurestilor. Nivelul de poluare a aerului din Capitala a fost depasit, in noaptea de 1 spre 2 martie, cu peste 1.000%. Situatia a degenerat seara, in jurul orei 19:00, iar punctul maxim a fost atins in jurul orei 3:00, dimineata.
Facebook-ul romanesc vuia, la primele ore ale zilei, de ingrijorare, iar Serviciul de Telecomunicatii Speciale a primit cel putin 20 de apeluri in care oamenii se plangeau de aer irespirabil, de fum, de mirosuri greoaie sau incendii.
Ministrul Mediului a recunoscut ca a aflat despre situatia din Bucuresti de pe Facebook, in jurul orei 4 dimineata. Se intorcea spre Capitala, a spus Costel Alexe in conferinta de presa pe care a organizat-o spre sfarsitul diminetii.
Intrebat, in cursul serii, ce au respirat bucurestenii in ultimele 24 de ore, ministrul Mediului nu a putut spune ce a poluat plamanii a doua milioane si jumatate de oameni. Nici macar un singur angajat al cortegiului de institutii care raspund de calitatea aerului din Bucuresti nu a lasat niste substante care pot imbolnavi si chiar ucide sa ii tulbure ultimele ore ale sfarsitului de saptamana si nici somnul din noaptea de duminica. Nicio proba din acel aer poluat ca niciodata nu a ajuns la un cromatograf.
O cohorta de angajati ar fi trebuit sa scormoneasca bezmetici orasul de-a lungul si de-a latul lui, flancati de toti politistii si jandarmii aflati la acea ora in tura si asistati de Serviciul Roman de Informatii.
In plus, primarii bucuresteni ar fi trebuit sa fie in prima linie - daca nu de grija cetatenilor, macar de frica alegerilor.
A fost, insa, asa o liniste in tot orasul... Nimeni, in nicio institutie, nu a considerat ca are vreo responsabilitate. Niciun sef, niciun subaltern. Nici la primarie, nici la Garda de Mediu, nici la Politia Locala, nici la SRI, nici portarul de la Agentia de Mediu. Nimeni. Nimeni nu a inteles gravitatea momentului, nimeni nu a remarcat dimensiunile pericolului.
Nu e in tura mea, nu-mi bat capul, nu ma risc sa am initiativa.
Situatiile de urgenta nu apar in fisa niciunui post? Nu exista proceduri? Ce fel de oameni sunt angajatii acestor institutii publice, platiti sa se asigure ca nimic din zona lor de activitate nu ameninta linistea si siguranta cetateanului contribuabil? Au leafa prea mica si nu sunt motivati?
Ministrul Mediului marturiseste senin ca a aflat de pe Facebook despre cat de otravitor era, luni dimineata la ora 4, aerul din Bucuresti.
Si, cu toate acestea zise, pana luni seara, nimeni dintre toti acei indolenti subordonati ai ministrului care au ratat cu mare gratie provocarea profesionala a vietii lor nu a fost dat afara.
Apropo de proceduri. Ministrul Mediului s-a plans ca niciun apel primit la 112 nu a ajuns la Garda de Mediu. Cei de la 112 au redirectionat apelurile catre Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta. In Romania nu stie dreapta ce face stanga. Si nu exista proceduri. Apar, dar doar dupa ce un rau s-a intamplat.
Sa ne amintim de Colectiv, sa ne amintim de Alexandra. Si sa ne temem, pentru ca in tara asta, daca nu te salvezi singur, in stat nu e cazul sa iti pui vreo speranta.
Cat despre administratia locala, de "gospodarii cetatii", singura problema reala a primarilor a fost ca le sunt rastalmacite cuvintele despre cel mai recent caz de coruptie din partid. Undeva spre seara, viceprimarul general al Capitalei, Aurelian Badulescu, s-a cerut la televiziuni, agasat ca se tot aprinde becul rosu cand se vorbeste despre primarii.
A aparut precum vecinii nesuferiti care stricau in copilarie joaca de dupa amiaza. A avut un singur mesaj de transmis: ia mai terminati odata cu vaicareala in public, mergeti la scara ministrului Mediului, noi suntem primaria, n-avem noi treaba cu orasul, ne deranjati!
Cristian Stefanescu