Acum mai bine de 10 ani, un pustan cutreiera redactiile ziarelor din Bucuresti, raportand toate cazurile de braconaj la capra neagra din zona masivului Buila-Vanturarita, in care voia sa infiinteze el, din proprie vointa, un Parc Natural.
Si a reusit. E singurul caz de Parc Natural infiintat pentru ca a vrut un om. Dupa 10 ani, caprele i se inmultesc, ursii stau linistiti si padurea nu se taie.
Florin Stoican, fondatorul asociatiei Kogayon si a Parcului National Buila-Vanturarita din Valcea, a povestit, pentru Ziare.com, toata aventura care a dus la pastrarea in bune conditii a unui colt de natura salbatica.
"Am fost odata la o sedinta oficiala si m-am amuzat copios cand padurarii si paznicii de vanatoare, trasi la raspundere ca nu si-au indeplinit planul de recolta, au dat vina pe Parcul National, zicand ca 'ai dreacu' mistreti, au invatat ca e Parc National si se duc acolo'", spune Florin Stoican.
Sunteti singura initiativa pornita de jos? Mai exista si altele prin tara?
La nivel de Parc National si la nivel de implicare cum a fost la noi, nu. Au mai fost cazuri de ONG-uri care au fost parteneri la un anumit moment dat cu autoritati ale statului, cu agentii de protectia mediului sau cu directii silvice si au initiat impreuna. Dar cred ca e singurul caz de Parc National infiintat pe eforturile unui ONG, adica studiile de fundamentare stiintifica si toate demersurile legale de infiintare, pana la hotararea de guvern.
Cum ati remarcat potentialul zonei?
Simplu, pentru ca sunt de acolo, din Costesti, unul din satele unde a avut loc ultima ciomageala miniereasca, si haladuiam prin zona. Mergand pe acolo de foarte multa vreme cu prieteni, cunostinte, cu colegi de la facultate, vazand in timpul facultatii si ce inseamna arii protejate prin strainatate, si realizand cu totii declinul spre care se indrepta zona noastra din cauza lipsei totale de control, am zis sa incercam sa facem ceva.
Ce inseamna parcul, ca suprafata?
E cel mai mic din tara ca suprafata, are aproape 4.500 de hectare. Sunt Muntii Capatanii, si Buila-Vanturarita e o creasta secundara a lor. Iese in evidenta prin constitutie geologica si geografica. Daca Muntii Capatanii sunt culmi domoale, sisturi cristaline, paduri de molid si gol alpin, cu pajisti unde se pasuneaza, Buila-Vanturarita e pur si simplu un accident tectonic, iese in evidenta prin abruptul versantilor, prin stanci, prin chei, pesteri, alt tip de vegetatie, multe specii care nu sunt in alte parti.
Ce specii de animale aveti?
Cam tot ce exista valoros in Romania, de la urs, lup, ras, pisica salbatica, vulpe, mistret, cocos de munte.
Aveti si un recensamant al exemplarelor?
La anumite, da. Dar cu o anumita marja de eroare.
Ma interesau speciile valoroase, cam cati ursi aveti acolo?
Asta e greu de spus, pentru ca, suprafata parcului fiind mica, practic arealele indivizilor de ursi si lupi se suprapun partial pe parc. Trec de colo colo. Avem totusi niste cifre.
Le puteti comunica?
Nu.
De ce?
Nu vreau. Fiindca la ora actuala, in Romania, vizavi de speciile astea interesante, care au si interes cinegetic, exista o mare controversa si problema. Vanatorii fac niste evaluari, si cam peste tot in tara incearca sa umfle artificial cifrele, ca sa li se dea voie sa impuste mai mult. Din fericire, la noi, in Buila, situatia e inversa si preferam sa mergem pe varianta oficiala care e mai departe de realitate.
Atunci macar cifrele oficiale...
De exemplu, la ursi, pe cele doua fonduri de vanatoare care se suprapun pe parc sunt in total opt sau noua exemplare oficial. Responsabilii de vanatoare sunt si suparati de altfel, am fost odata la o sedinta oficiala si m-am amuzat copios cand padurarii si paznicii de vanatoare, trasi la raspundere ca nu si-au indeplinit planul de recolta, au dat vina pe Parcul National, zicand ca "ai dreacu' mistreti, au invatat ca e parc national si se duc acolo".
Adevarul e ca e o zona de liniste si se vede foarte clar diferenta fata de cum era inainte. Acum 10 ani erau niste capre negre speriate si haituite, si vai de capul lor. Acum, daca te duci iarna, vezi grupuri de 12-15-20 de capre destul de simplu, fara sa alergi dupa ele. Parc National inseamna si excludere totala la vanatoare. Mai exista braconaj, si va exista cat e lumea si pamantul, dar cel putin vanatoare legala nu se mai face si se simte in sanatatea si numarul populatiilor.
Cum s-a intamplat totusi? Stiu ca dumneavoastra ati avut ideea. Care au fost pasii?
De la mine a pornit, intr-adevar, am adunat oameni in jur, si primul pas a fost sa infiintam ONG-ul, Asociatia Kogayon, prin care am facut toate demersurile. Am realizat, citind legislatia, ca e cea mai buna cale. Putea sa porneasca initiativa si de la o persoana fizica, dar era mai greu de luat in seama.
Am infiintat ONG-ul in 2003, am adunat practic tot ce insemna legislatie, informatie despre zona si parc, am completat golurile pentru ca masivul e destul de putin cunoscut si neinteresant pentru multi oameni din Romania, pentru ca e undeva intr-un colt al Olteniei, micut, departe de marile circuite ale bucurestenilor. A trebuit sa completam lacunele de informatie cu cercetari proprii.
Asa am adunat in jurul meu prima data o echipa de studenti si proaspat absolventi de pe la geologie, geografie, biologie, silvicultura. Fiecare a facut cate o particica din ce ne trebuia in cadrul lucrarilor de licenta, masterat, doctorat. Apoi le-am pus pe toate laolalta si le-am dat formatul cerut de lege pentru intocmirea fundamentarii stiintifice, un format pe care Academia si ministerul ti-l cer pentru a-ti lua propunerea in considerare.
L-am depus la Academia Romana, l-au studiat si i-au dat aviz pozitiv de infiintare ca Parc National, categoria 2IUSN. Apoi au fost alti pasi, mai mult administrativi: sa facem delimitarea, sa facem dezbateri publice cu factorii interesati, cu Directile Silvice si proprietarii privati de paduri din zona. A mers destul de usor pentru, ca de fapt, marea noastra sansa a fost ca nu prea ne-au luat in seama. Cand s-au trezit cu hotararea de guvern, atunci s-au schimbat lucrurile.
Adica?
Au fost probleme complicate pentru ca unii dintre cei care erau cu mana pe resursele naturale ale zonei s-au simtit lezati. Atat ilegalistii, cat si cei care exploatau in legalitate.
Ce interese ati afectat?
In primul rand, in parc nu se vaneaza absolut deloc, si gestionarii de fonduri de vanatoare au fost frustrati de o resursa, apoi, daca vorbim de fauna, braconierii au avut o autoritate in plus de care sa se fereasca si a scazut numarul cazurilor de braconaj de la infiintarea parcului. Apoi, probleme cu forestierii din zona. Parcul inseamna o zonare interna si cam jumatate din teritoriul forestier al parcului e interzis la exploatare.
Cum e in jur ma intereseaza. Se intampla toate lucrurile rele?
Nu toate, dar se vede o diferenta. Daca vorbim de exploatarile forestiere, sunt unele zone in care se vede limita parcului fara sa te uiti dupa vopseaua de pe borne. Se vede dupa padure. Intr-o parte e, intr-o parte nu e. Exista si cazuri din astea, nu suta la suta.
Ati intrat si peste pamanturile oamenilor, infiintand acet parc?
Cam fifty-fifty e imparteala. Jumatate e proprietatea statului, jumatate proprietate privata.
Cum se impaca interesele lor cu ale voastre?
Acuma bine, mai exista si mici probleme. Legea spune clar ca prioritar pentru desemnarea unei arii protejate e interesul stiintific. Daca se dovedeste asta, nu conteaza tipul de proprietate sau alte interese economice sau administrative. Mai exista o lege care obliga statul sa dea compensatii celor afectati de impunerea statutului de protectie, inclusiv pe exploatari forestiere sau pasunat.
Cine se ingrijeste de integritatea parcului?
Statul, dar si noi. In cazul nostru, administratia a fost luata de Romsilva, si noi sunem partenerii lor la administrare.
Aveti incredere in stat?
Nu. Din pacate, nu am incredere in Ministerul Mediului, care ar trebui sa fie principalul aliat al administrarii ariilor protejate.
O sa dau un exemplu teoretic. Aveti 5 ursi. Va bazati pe faptul ca acei ursi raman in viata cat vorbim noi acum?
Nu suntem suta la suta siguri, dar totusi suntem 90% siguri ca ursii aia stau linistiti. Restul de 10% inseamna braconaj si muchia legalitatii. Am avut si intalnire cu toti braconierii. Nu s-a numit chiar asa, "intalnirea administratiei cu braconierii", dar i-am adunat cumva pe toti, si mai direct sau mai cu perdea, le-am spus care sunt regulile si ce ar putea pati daca ii prindem. Sunt si lucruri pe care trebuie sa le respecti daca esti braconier. In Romania se cam cunoaste cine are arma.
Stiti cam ce ursi aveti in zona?
Da.
De-a lungul timpul, v-ati dat seama daca ursul Popescu sau ursul Ionescu a fost braconat?
Nu am avut cazuri de-astea. In schimb am avut cazuri de ursi pe care ii cunoastem prin intermediul braconierilor. Ne-au anuntat copiii dintr-un sat ca intr-un lat pus pentru capra neagra se prinsese un urs. Era o ursoaica de doi ani, pe care am tranchilizat-o, am ingrijit-o si am eliberat-o. Am mai vazut-o dupa aia ca traieste bine si e fericita.
V-ati concentrat numai pe acest parc sau in timp v-ati dat seama ca ati mai vrea sa declarati niste zone drept parcuri nationale?
Am mai facut si prin alte parti. Merg pe principiul de a impartasi tuturor experienta noastra. Am acordat consultanta mai multor organizatii sau oameni. De pilda, o zona care nu e parc natural, e doar Sit Natural 2000, Tarcu.
Acum ma ocup in Bucuresti de Vacaresti, care o sa fie un parc natural in mijlocul capitalei. Dar, daca ar fi dupa mine, nu as face mai multe parcuri naturale, as face unul singur, Muntii Carpati. Suntem singura tara din UE care mai are paduri virgine, aproape 300.000 de hectare.
Ultima intrebare. Daca am un prieten italian care vrea sa-ti dea 8.000 de euro sa-ti vaneze un urs din Buila-Vanturarita, facem gheseftul asta?
Nu. Daca vrea sa-l fotografieze, da.
Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.