Michal Susak – unul dintre „băieții deștepți” din energie care a primit 4 ani și 8 luni de închisoare în mega-dosarul privatizărilor strategice – scapă de pușcărie după ce instanțele din Franța și Italia au refuzat să recunoască decizia definitivă de condamnare, pronunțată în absența lui, pe data de 27 ianuarie 2015.
Michal Susak a scăpat „ieftin” atunci, deoarece pe fond primise 4 ani şi 10 luni de închisoare pentru iniţierea unui grup infracţional transnaţional şi 10 ani de închisoare pentru complicitate la spionaj.
Alături de el, spionii Stamen Stanchev și Vadim Benyatov au primit pedepse mult diminuate: 5 ani și 2 luni, respectiv 4 ani și 6 luni. Toți trei au părăsit România, pe rând, înainte de finalizarea procesului.
În prezent, Michal Susak are pe rolul instanțelor din România o contestație la executare, pe care Tribunalul București a respins-o pe data de 4 iulie 2022.
Spionul ceh a făcut apel, pe care Curtea de Apel București îl va dezbate pe data de 30 septembrie 2022 și va pronunța decizia finală.
Ziare.com a consultat motivarea deciziei Tribunalului București, din care reiese cum a reușit Michal Susak să „fenteze” autoritățile române vreme de atâția ani, deși pe numele său a fost emis un mandat european de arestare.
Tot în documentul citat, judecătorul de la Tribunalul București constată cu amărăciune că există unele limitări în ceea ce privește reunoașterea deciziilor penale din România în unele state membre ale Uniunii Europene.
„Principiul recunoaşterii reciproce nu este unul absolut, putând fi limitat în cazul în care procedura de cooperare judiciară vizată are ca obiect o hotărâre judiciară a unui stat membru care ridică probleme din perspectiva respectării drepturilor fundamentale ale omului”, se arată în documentul citat.
În expozitivul documentului se arată, în concret, și care sunt statele membre UE care au fost de părere că lui Michal Susak nu i-au fost respectate drepturile procesuale în România, chiar dacă – în treacăt fie spus – el a fost judecat și condamnat în lipsă deoarece a fugit din țară, iar la proces a avut avocați aleși.
Iată, pe scurt, cum a scăpat Michal Susak de condamnarea din România:
„S-a arătat că autoritățile din Cehia au refuzat recunoașterea hotărârii instanțelor din România prin care a fost condamnat și punerea în executare a deciziei de condamnare și, de asemenea, autoritățile din Italia au refuzat predarea sa pentru executarea pedepsei de 4 ani și 8 luni închisoare în România. (…) Petentul contestator a menționat că în măsura în care atât autoritățile din Cehia cât și cele din Italia au constatat încălcarea drepturilor fundamentale ale sale, precum și încălcarea principiului recunoașterii și încrederii reciproce, motivat de eludarea de către statul român a principiilor esențiale în materia cooperării judiciare, în cauză este incidentă o cauză legală de împiedicare a executării mandatului european de arestare nr. 20 din 28.01.2015 și implicit a deciziei de condamnare”, se arată în motivarea deciziei.
Judecătorul de la Tribunalul București i-a respins lui Michal Susak contestația la executare și a refuzat să anuleze mandatul european de arestare prin următoarele argumente:
„Refuzul autorităților din Cehia, Franța și Italia de recunoaștere a hotărârii de condamnare / predare a petentului condamnat, nu conduce, în mod automat la retragerea formelor de executare emise de către autoritățile române. (…) De altfel, în opinia instanței hotărârile emise de autoritățile din Cehia, Franța și Italia produc efecte doar pe teritoriul acestor state și nu pe teritoriul altor state membre UE, iar, față de datele de la acest moment, statul de condamnare își păstrează dreptul de a pune în executare hotărârile pronunțate pe teritoriul său sau de a cere executarea pe teritoriul altor state membre, împrejurarea invocată că petentul condamnat nu s-a aflat pe teritoriul României și nici nu se va afla, neputând constitui o împrejurare care să justifice retragerea mandatului european de arestare – o împiedicare la executare, acesta fiind motivul pentru care a fost emis mandatul european de arestare”, se arată în decizie.
Pe data de 27 ianuarie 2015, Completul de 5 judecători de la ICCJ a pronunțat decizia definitivă în Dosarul privatizărilor strategice:
Codruț Sereș și Zsolt Nagy au fost acuzați de DIICOT de trădare, pentru că ar fi oferit informații clasificate unor operatori privați în procesele de privatizare a mai multor companii de stat.
Potrivit procurorilor DIICOT, în perioada 30 mai 2005 – 21 noiembrie 2006, Sereș și Nagy au constituit sau aderat la un grup infracțional organizat cu caracter transnațional, din care au făcut parte și Vadim Benyatov, Stamen Stanchev, Dorinel Mihai Mucea și Mihai Radu Donciu, în scopul comiterii unor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
Pentru Michal Susak și Mircea Călin Flore s-a reținut și comiterea infracțiunii de complicitate la spionaj.
În sarcina inculpaților s-au reținut comiterea de activități ilicite cu caracter penal derulate în legătură cu: