O veste proasta pentru Mihai Razvan Ungureanu (Opinii)

S-au scremut muntii si a iesit un soricel. Cam asa imi suna marele anunt facut de Mihai Razvan Ungureanu saptamana aceasta, la ora de maxima audienta, in privinta viitorului sau politic.

"Este limpede ca este nevoie de o regrupare a dreptei in jurul catorva principii pe care le poate evident exprima si o platforma comuna. Deocamdata, eu pornesc o initiativa. Gandul meu este ca, la un moment dat, sa pot oferi celor care sunt interesati de coagularea dreptei, indiferent de formula partinica, intr-un bloc de dreapta care sa poata sparge aparentul esec in care se afla azi aceasta jumatate de spectru electoral o initiativa in care sa se regaseasca si cei care nu au pana acum expresie.

Vorbim de un ONG, o asociatie care s-ar putea sa se numeasca Initiativa Civica de Centru-Dreapta. Si care nu are cum sa fie partid, pentru ca nimeni nu se gandeste in termenii organizarii partinice, si care evident trebuie sa fie complementara si sa colaboreze cu tot ce inseamna forta politica validata, partinica, in centru-dreapta".

Eu nu zic ca nu suna bine, cu atat mai mult cu cat dl. Ungureanu este un maestru al cuvantului, un stapan al nuantelor, un incontestabil intelectual in cel mai complet sens al cuvantului. Dar imi pare rau ca trebuie sa-si dau o veste rea. Politica se face cu partide, nu cu ONG-uri.

Cu ONG-ul stai de-o parte si comentezi, faci lobby, dai consultanta sau orice altceva. Dar nu legiferezi si nu guvernezi, nici macar motiune de cenzura nu depui. Adica nu esti un chibit cu pretentii al politicii.

MRU spune ca vrea sa mobilizeze majoritatea tacuta si nereprezentata. Este un obiectiv corect si indeplinirea lui ii poate aduce o stralucita victorie. Dar cu ONG-ul nu o va mobiliza in vecii vecilor. De altfel avem deja cel putin doua astfel de asociatii de batut apa in piua dreptei, Institutul pentru Studii Liberale al lui Valeriu Stoica si Fundatia Crestin Democrata a lui Teodor Banconschi. N-am aflat sa fi mobilizat pe cineva.

Si care ar fi fortele politice pe care domnia sa vrea sa le coaguleze? PDL, PNL, adica partide uzate, compromise, pline de figuri nefrecventabile carora sa le aplice un machiaj mai proaspat si sa le puna palaria noua ong-ista?

Daca dl. Ungureanu doreste cu adevarat sa mobilizeze electoratul absent, daca vrea sa conduca reforma politicii romanesti, daca vrea sa aseze o autentica borna zero pentru viitorul Romaniei, nu are nevoie sa inventeze apa calda si cu atat mai putin sa se transforme in paravan pentru indezirabilii consacrati. Nu are de facut decat politica asa cum se face ea, cu un partid.

Cea mai corecta formula si cea care i-ar maximiza sansele ar fi sa-si creeze propriul partid. Sa bata tara in lung si in lat, sa creeze organzatie cu organizatie, sa creasca, daca are o oferta consistenta, incet si sigur. Acesta e drumul. Nu trebuie sa-l inventeze, ci doar sa porneasca pe el.

E drept e un drum lung, el nu se termina in niciun caz pana la alegerile din toamna, dar votul uninomnal, fara prag, l-ar avantaja si ar da posibilitatea noii formatiuni sa castige cateva redute importante, puncte de plecare pentru efortul din opozitie pana la urmatoarele alegeri.

Asadar, drumul prespune multa rabdare, dar si mult efort, consecventa, tenacitate si un mare respect pentru principii. Departe de mine gandul ca ideile, filosofia, principiile, dezbatera ideologica nu sunt necesare in politica. Nimic mai gresit. Dar alegerile nu se castiga la mese rotunde facand teorie, ci in piata publica explicand cum ideile si principiile se traduc in solutii concrete pentru cei chemati sa le voteze.

Este MRU dispus sa porneasca pe acest drum greu? Este apt de un asemenea efort? Daca socoteste ca da, ar trebui sa abandoneze ideea aceasta calduta si moale a ONG-ului numai bun de machiat nefrecventabilul, ar trebui sa inceteze sa se mai lipeasca de PDL caruia nu trebuie sa-i devina dusman, dar la care, deocamdata, in lipsa unei reforme autentice, nu mai e nimic de girat si sa o apuce pe calea lui, cu partidul sau, care sa-i dea si anvergura si independenta, dar si masura adevaratei consistente.

Dar daca tot ce poate si doreste sa ofere este aceasta retorica eleganta, daca singurul efort pe care il accepta este sa se suie palarie peste niste partide pline de bube in cap, mai bine sa nu ne pierdem vremea.

Nici domnia sa crezand ca va mobiliza vreodata cel mai pretentios si dezamagit electorat al Romaniei, nici noi incercand sa gasim ceea ce de fapt nu exista.