Ungureanu, spionii si rinocerii (Opinii)

Luni, 13 Februarie 2012, ora 22:32
8779 citiri
Ungureanu, spionii si rinocerii (Opinii)

Desemnarea - si ulterior investirea de catre Parlament - a lui Mihai Razvan Ungureanu in functia de prim ministru al Romaniei a avut asupra majoritatii politicienilor romani, dar si asupra unui segment important din presa romaneasca, efectul care poate fi vazut in documentarele Animal Planet, cand veterinarii si biologii impusca cu doze masive de calmante rinocerii sau elefantii, pentru a se putea apropia de ei.

Atata moderatie in abordari, atata civilitate in alegerea cuvintelor, atata politete si respect fata de autoritate, brusc (re)descoperite, nu pot decat sa bucure si sa insufle un sentiment de optimism. Sunt atitudini care nu pot fi decat salutate si incurajate, caracteristice tarilor normale, conduse de elite responsabile.

Totusi, cunoscandu-ne "marfa" politica si media de dupa 1989, care - lasand deoparte cateva tari din spatiul fostei URSS - se "califica", probabil, la titlul de campioana a grobianismului in Europa, nu putem, practic, sa nu ne punem si o mare intrebare alaturi de constatarea unor evolutii (cel putin aparent) pozitive. Ce are in plus Mihai-Razvan Ungureanu fata de toti ceilalti premieri ai Romaniei de dupa 1989, pentru a genera un astfel de efect, cu atat mai mult cu cat investirea sa vine intr-un moment cand tara este "rupta" politic in doua, iar alegerile bat la usa?

Raspunsul imediat si evident la care am putea fi tentati este ca actualul premier a fost timp de 5 ani seful SIE. Este important acest fapt? Cu siguranta, da, dar ramane de vazut daca va fi si decisiv.

Legendarul sef al spionajului francez din perioada 1970-1981, contele Alexandre De Marenches, povestea in savuroasele sale memorii cum obisnuia sa actioneze atunci cand avea suficiente informatii ca un personaj public de rang inalt (parlamentar, ministru, ziarist de mare notorietate etc.) era implicat in "activitati" de natura sa afecteze, direct sau prin implicatiile lor, securitatea externa a statului francez. Astepta ocazia primei sindrofii politice sau receptii protocolare si, cu un pahar de sampanie in mana, se apropia zambind de persoana in cauza, cand nu era altcineva in apropiere.

Cand paharele se ciocneau, seful spionilor francezi se apleca usor spre interlocutor si rostea cu glas scazut: "stiu totul!". Apoi se indeparta imediat, cu acelasi zambet pe fata. Rezultatul: in cel mult o saptamana, respectivul venea in biroul sau pentru a explica, usor panicat, ca "lucrurile nu stau chiar asa", si pentru a-si expune propria interpretare a problemei. Cazul era, astfel, inchis, fie si pe baza de "indicii preliminare", iar interesele republicii franceze erau asigurate.

Desigur, Romania nu este Franta, in principal pentru ca Armata Rosie n-a ajuns pana la Paris in 1945. La fel de evident, nimeni nu poate "stii totul", chiar daca este sef de serviciu de informatii. Acesta este privilegiul lui Dumnezeu. Dar, daca ar fi ca cineva sa "stie" foarte multe despre "elitele" romanesti de astazi, ce detalii s-ar gasi in aceasta "stiinta"? Privind la starea natiunii dupa 22 de ani, nu este foarte greu de intuit raspunsul, chiar si fara acces la informatii secrete.

Mihai Razvan Ungureanu este un istoric si un diplomat de prima mana. Ca sef de serviciu de informatii este mai greu de spus, fiind vorba de o zona obscura, dar judecand dupa absenta oricarui scandal si relativa ameliorare a imaginii publice a SIE in ultimii 5 ani, ar fi rezonabil sa consideram ca a performat si in penultima sa functie.

Si mai este o comparatie care se poate face: dupa numirea sa ca ministru de Externe, in 2005, nu a beneficiat deloc de aceeasi "gratie" a politicienilor si ziaristilor de care s-a bucurat dupa 2007, cand a trecut la SIE, sau de care se bucura, cu atat mai mult, astazi, cand a preluat conducerea Executivului. Oare de ce?

Oricat de inteligent si bun profesionist ar fi Mihai-Razvan Ungureanu (si este), efectul produs de investirea sa ca prim ministru nu poate fi explicat, din pacate, doar prin respectul pe care il impune statura sa intelectuala si profesionala. Daca ar fi asa, ar insemna ca Romania si-ar fi depasit deja problemele cele mai grave, ceea ce nu este cazul. Frica este cea care a determinat rinocerii si elefantii din politica romaneasca sa revina la un limbaj moderat, decent si civilizat, nu caracterul sau buna lor crestere. O frica care se poate exprima intr-o singura intrebare: "Oare ce stie primul ministru?".

Semnificatia profunda a evenimentelor din acest februarie 2012 excede insa caracterul participantilor, precum si spaimele lor secrete, ale caror motive le putem intui relativ usor. Ceea ce s-a petrecut este o premiera in istoria post-1989 a Romaniei.

Dupa eliminarea lui Ceausescu, regula de fier a "tranzitiei" a presupus transferul puterii detinute de acesta spre cei mai "orientati" si bine plasati dintre fostii sai servitori (PCR-DSS). Acest transfer a insemnat si o slabire fara precedent, dupa epoca fanariota, a autoritatii centrale a Statului roman, pentru ca hienele care s-au napustit asupra avutiei nationale nu doresc, evident, sa fie deranjate in timp ce-si sfasie prada.

Pe parcursul a doua decenii de "tranzitie", putine parghii si putine institutii au ramas sub controlul ferm al autoritatii centrale a Statului roman. Recent, Victor Ponta a nominalizat 2 dintre acestea - SRI si SIE - in contextul anuntarii listei institutiilor de ai caror sefi nu se va "atinge" daca va ajunge la putere in Romania.

Coroborand cu discursul sau din Parlament, la investirea Guvernului Ungureanu, dar si cu faptul ca a fost invitat in SUA fara Crin Antonescu, putem deduce ca Victor Ponta a inceput sa aiba strafulgerari strategice. Mai bine mai tarziu decat niciodata.

Investirea Guvernului Ungureanu a inseamnat, de aceea, un mare pas inainte in directia punerii de acord a sistemului politic din Romania cu sistemul de putere. Puterea centrala si anticorpii statului isi asuma doar, mai direct, rolul constitutional. Iar intr-o ierarhie, reducerea gradului de ipocrizie institutionala si reducerea numarului de intermediari in pozitiile cheie, reprezinta mai mereu un fapt pozitiv.

Vaicarelile de mironosita ale lui Crin Antonescu cu privire la "grozavia" investirii unui premier "din randul serviciilor" este nu numai absurda, dar probabil si diversionista. Daca inainte de 1989, Romania a fost condusa, de fapt, de Securitate (PCR fiind un manechin de doi bani), dupa 1989, avand in vedere ca doar Ion Iliescu mai crede ca a avut loc o "revolutie", oare cine a condus ceea ce a mai ramas din puterea centrala a Statului roman? Extraterestrii? Liderul PNL ori nu este, de fapt, prea inteligent, ori este suficient de panicat incat sa faca declaratii publice tampe.

Rinocerii si-au incetinit cursa, se regrupeaza, si adulmeca nelistiti. Au simtit prezenta unui vanator periculos.

Horia Constantinescu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, renunță la funcție
Horia Constantinescu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, renunță la funcție
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Horia Constantinescu, renunţă la funcţie după ce a devenit candidatul PSD la Primăria Constanţa. El precizează că...
Alegeri 2024. Cine sunt favoriții în viziunea lui Victor Ponta: “Oricine intră în turul doi cu George Simion, îl bate” INTERVIU VIDEO
Alegeri 2024. Cine sunt favoriții în viziunea lui Victor Ponta: “Oricine intră în turul doi cu George Simion, îl bate” INTERVIU VIDEO
Conflictele din Alianța PNL-PSD continuă deși a mai rămas puțin timp până la primul test al alegerilor. Unii candidații care și-au dorit să intre în cursa pentru Primăria Capitalei nu...
#Mihai Razvan Ungureanu SIE, #Ungureanu SIE, #MRU SIE , #SIE