Cearta la capataiul Romaniei

28 decembrie 2009, Mihai Seitan, ministrul Muncii: "Vom avea 70-80.000 de posturi restructurate din sistemul public".

14 ianuarie 2010, Sebastian Vladescu, ministrul Finantelor: "Nu comentez deocamdata disponibilizarile de posturi. Exista un program de circa 100.000, fiecare institutie va aplica acest program. Grija mea cea mare in acest moment este de a gasi solutii pentru crearea de locuri de munca".

18 ianuarie 2010, Emil Boc, premier: "A fost un exercitiu gresit de inceput de mandat al unor ministri si am atras atentia ca nu exista nicio baza reala sa fie pronuntate astfel de cifre. Mai intai trebuie efectuata o analiza in Guvern, sa se stabileasca exact unde exista surplus si pe urma sa luam decizii".

Ce sa inteleaga omul si pe cine sa creada? Toate cele trei variante pot fi valabile, privite dintr-un anumit punct de vedere.

Ceea ce spune ministrul Finantelor este logic din perspectiva exigentelor FMI, a carei delegatie este de astazi la Bucuresti, cu lupa pe reactia guvernului la conditiile impuse pentru continuarea finantarii. Analistii economici si sindicatele au socotit deja ca reducerea cu 10% a cheltuielilor bugetare ar presupune aproximativ 100 -150 de mii de disponibilizari.

Numarul a fost avansat ca acceptabil inca de la sfarsitul anului trecut inclusiv de liderul Cartelului Alfa, Bodgan Hossu. Mai mult decat atat, Sebastian Vladescu invoca existenta unui proiect de lege care prevede acest numar, fara a preciza insa cate vor fi concedieri propriu-zise si cate reduceri de posturi neocupate, dar bugetate.

Varianta ministrului Muncii, cel mai avizat, teoretic, sa vorbeasca despre acest subiect, pare o forma usor indulcita a celei venite de la Finante, luand in calcul, probabil, faptul ca nu toate posturile desfiintate sunt si ocupate.

Varianta premierului este, teoretic, cea mai corecta. Asa ar trebui sa se intample: orice disponibilizare ar trebui sa fie rezultatul unei analize de cost si eficienta, ar trebui fundamenata printr-o simulare, pentru ca nu sunt acceptabile experimente contabile cu vietile oamenilor.

Dar cu ordonanta privind disponibilizarile din Educatie ce ne facem? Ea exista, iar analizele, negocierile si simularile de-abia acum incep. In plus, analizele pe care, corect (repet), le invoca Emil Boc, sunt cumva gata? Ma indoiesc. Ei bine, daca vrem sa indeplinim conditiile impuse de FMI, care se refera la anul acesta, ma tem ca nici nu mai este timp pentru ele.

Ceea ce invoca domnul Boc este similar tratamentului aplicat unui bolnav al carui diagnostic e pus din timp. Cand ai insa un pacient aproape in coma, nu-ti mai ramane timp decat pentru masuri extreme. Ca sa fie eficiente anul acesta, analizele despre care vorbeste premierul ar fi trebuit facute anul trecut, temeinic, asezat, la toate nivelurile, in toate ministerele.

Ne spune domnul Boc ca e constient de dimensiunea sociala a disponibilizarilor, de faptul ca in spatele fiecarei concedieri stau un destin si o familie. Cum se face atunci ca guvernul condus tot de domnia sa anul trecut nu a gandit din vreme programe de reconversie profesionala, masuri de stimulare a mediului privat care sa absoarba viitorii someri?

Dar sa admitem ca disponibilizarile vor fi, intr-adevar, conditionate de analize miraculoase. Ramane indamisibil faptul ca dinspre guvern vin mesaje contradictorii pe teme atat de sensibile. Cum poti pretinde increderea poporului cand azi ii zici ca o sa fie dat afara, maine ca nu, poimaine te mai gandesti si tot asa? Cum poti pretinde increderea oamenilor de afaceri cand azi zici ca treci la restructurarea bugetofagului aparat de stat, iar maine vorbesti despre analize care nici n-au inceput si tot asa?

Simpla burzuluire a premierului, de la microfonul unei televiziuni, nu ajunge. Ar trebui ca toti cei trei actori implicati in aceasta bulibaseala sa vina impreuna cu o varianta fundamentata si credibila, insotita de un plan etapizat de punere in aplicare, astfel incat viitorul, bun sau rau, sa fie macar predictibil pentru toata lumea. Aerul acesta de amatorism si bajbaiala face mai rau decat orice program de restructurare pentru ca dinamiteaza si dramul de incredere pe care oamenii il mai au in guvern.

Cand doctorii se certau la capataiul sau in privinta tratamentului ideal, Traian Basescu a plecat sa se opereze la Viena. Romanii ce sa faca atunci cand doctorii din guvern se cearta la capataiul tarii muribunde, dupa cum o caracteriza tot presedintele?

AUR se plânge că George Simion nu are acces la comisia de control a SRI. ”PNL-PSD continuă acapararea statului român”

Deputata AUR Gianina Şerban acuză că, de patru luni, Birourile permanente reunite al Camerei şi Senatului refuză, fără nicio justificare, să numească un membru al partidului în comisia...

Florin Cîțu iese la atac după tensiunile din coaliție privind candidatura lui Cătălin Cîrstoiu la Capitală. Variantele propuse de fostul premier

Florin Cîţu, fost premier și fost lider PNL, a anunțat că sunt probleme privind „candidatura coaliţiei toxice” în persoana medicului Cătălin Cîrstoiu la Primăria Capitalei. El a...