Scriitorul si filosoful Mihai Sora a revenit, dupa o pauza pe Facebook de trei luni, cu un mesaj in care vorbeste despre discursul lui Churchill la BBC si apelul lui Charles de Gaulle din 18 iunie 1940.
Mihai Sora nu a mai scris pe reteaua de socializare din 24 martie, atunci cand si sotia sa Luiza Sora a publicat un mesaj controversat, fiind interpretat, in contextul epidemiei de coronavirus, de toti cei care au comentat, ca un anunt ca atat ea, cat si sotul sau ar fi fost diagnosticati cu Covid-19.
"Pozitivi, amandoi. Si doar Dumnezeu, in mare mila Sa", a scris atunci Luiza Sora pe Facebook.
"Iar, la un moment dat, s-a auzit: "LIBRE".
Era intr-o zi de marti, dupa stirile de la ora 18. BBC anuntase deja, pentru seara aceea, discursul lui Churchill, incat toata echipa tehnica din studio era concentrata pe interventia acestuia. Deloc surprinzator, asadar, ca nimanui nu i-a trecut prin minte atunci, in apasatoarea atmosfera de la Londra, sa inregistreze si Apelul unui general de brigada francez, adresat poporului sau. Nu era decat un necunoscut in uniforma; sobru, caci vremurile nu te incurajau sa fii vesel, un om care, pe culoarele institutiei britanice, atragea atentia doar prin accentul puternic si cei aproape doi metri: inaltime neobisnuita chiar si printre militari, o carcasa care facea ca gesturile sa para mai ferme, pasul mai apasat, bustul rigid precum un soclu unde trona, invariabil, acelasi chip deprins sa-si stapaneasca perfect orice emotie.
Ar fi putut foarte bine sa ramana in tara lui, ascultand (si executand) ordinele Maresalului Petain (ba chiar sa urce inca o treapta sau doua din pozitia de subsecretar de stat). In fond, Maresalul era marele erou al primului razboi, ofiterul care - pe buna dreptate - isi castigase respectul printre civili si soldati. Ar fi putut, desigur, sa stea cuviincios intr-un birou la Vichy, sprijinindu-l pe Maresal in dorinta de pace si crutare a unor vieti omenesti; ca un bun soldat, ar fi putut sa-l salute, la randu-i, pe Hitler, sa frecventeze varfurile din Wehrmacht: solda, casa, masa, intalniri oficiale, Armistitiu, saloane... Ori sa se gandeasca, intai de toate, la ai sai - la familia cu cei trei copii, unde soarta il lovise deja: Anne, fetita nascuta cu trisomie, avea, la cei doisprezece ani ai sai, mai mult ca oricand, nevoia unui tata.
Ar fi putut...
Apelul Generalului Charles de Gaulle este actul fondator al ideii insesi de onoare pentru francezi, intr-o vreme intunecata; punctul inaugural, cand rezistenta devine Rezistenta. Pe o coala de hartie, un soldat patriot a asternut cateva randuri; sunt multe taieturi, reveniri, reformulari, caci fiecare cuvant conteaza, fiecare propozitie are o greutate covarsitoare, de care el singur, in clipa aceea, printre straini, despartit de familie si de tara, este constient. Randurile atent cantarite le va citi in direct cateva ore mai tarziu, la BBC, in seara zilei de 18 iunie 1940. N-au fost multi cei care l-au auzit atunci, in acea seara; neinregistrat, Apelul nu a putut fi preluat ulterior. Dar textul a circulat in presa clandestina franceza, iar de Gaulle l-a recitit si inregistrat cateva zile mai tarziu, in acelasi studio de la BBC. Vocea lui de Gaulle avea sa devina, in lunile urmatoare, cea mai cunoscuta si asteptata voce radiofonica printre rezistentii de pe teritoriul francez".
Sora isi incheie postarea cu mesajul: "Bine v-am regasit, dragi prieteni! Sa ne intoarcem la lucrurile esentiale. Mi-ati lipsit".
Vive le Socialisme Libre, alors!!!!! Vezi tot