Jos Beuran, sus Beuran! Adevarul o fi la mijloc

Un nou fapt inflameaza de doua zile opinia publica, dornica de stiri senzationale: profesorul Mircea Beuran a fost retinut pentru 24 de ore, iar apoi pus sub arest la domiciliu, dupa ce o doctorita s-a autodenuntat ca i-ar fi dat o mita de 10.000 de euro pentru facilitarea accesului la un post de asistent universitar.

Bineinteles, opinia publica s-a impartit numaidecat. Unii se revolta la ideea ca, in timp ce doctorul Beuran este dus la DNA, tinut acolo in stare de stres 24 de ore, apoi in arest la domiciliu 29 de zile (tot stres!), zeci de bolnavi programati pentru operatie isi continua suferinta, cu sanse tot mai mici de supravietuire.

Altii sunt revoltati cand citesc sumele uriase cu care este remunerat cel in cauza si il blameaza, auzind ca s-a lacomit la cei 10.000 euro ai reclamantei - poate cat venitul lui pe o luna, ca profesor universitar, ca medic de renume, ca presedinte sau membru al unor entitati de prestigiu si inca multe altele, toate in domeniul medical.

Din capul locului, si unii si altii au dreptate, in felul lor. Nu este pentru prima oara cand un chirurg de prestigiu este chemat sa raspunda in fata oamenilor legii, pentru cu totul altceva decat nobila sa misiune legata de salvarea vietilor.

O publicatie din Capitala a avut curiozitatea sa sondeze opinia publica, lansand intrebarea: "Sunteti de acord cu actiunea DNA contra profesorului Mircea Beuran?". Nu stiu cate persoane au raspuns la acest sondaj, dar raspunsurile lor te uluiesc: 2,5% sunt de acord, 95,5% sustin ca doctorul Beuran nu trebuia retinut si ca ancheta este abuziva, iar 2,0% au refuzat sa raspunda.

Nu ma raliez unora, nici altora, dar trebuie sa acceptam ca uneori insasi legea pare mai mult stramba decat dreapta. Hai, sa recapitulam. Procurorii, in baza prevederilor legale si a unor reglementari clare si fara echivoc - caci asa se pretinde a fi orice lege - au stabilit ca se impune arestarea dupa gratii a celui inculpat, trimitand propunerea la judecator.

Judecatorul, in baza acelorasi pevederi legale, respectiv acelorasi regementari la fel de clare si tot fara echivoc, a stabilit ca nu se impune arestarea dupa gratii a celui inculpat, ci doar arest la domiciliu.

Omul simplu de pe strada, fara studii juridice, poate chiar fara studii de niciun fel, isi pune evident o intrebare de bun simt: judecatorul stie sa citeasca mai corect aceeasi lege, pe care procurorul o citeste altfel? Si, apoi, cat de corect este sa tii un om arestat - acasa sau dupa gratii, nu conteaza - in functie de cum a citit legea un jurist, cum a inteles-o altul si, mai ales, in functie de ce a rezultat din contrazicerea celor doi, ambii juristi?

O simpla intuitie - intrucat nici eu nu sunt jurist - imi spune ca, atunci cand unul este de o parere iar altul de alta, cazul se numeste balotaj si ar trebui sa intervna un al treilea care sa hotarasca sau chiar mai multi. Dar nu se intampla asa. Pur si simplu, hotaraste cel de al doilea.

Nu incerc sa-i iau apararea eminentului chirurg, dar observ ca unii pun problema si politic. Nu este un secret faptul ca doctorul Mircea Beuran este membru - sau poate simpatizant, nu stiu sigur - al PSD. Si a devenit la fel de notoriu faptul ca autodenuntul doctoritei pagubite a intervenit abia in 2020, la scurt timp dupa prabusirea guvernului PSD si instalarea celui liberal, nu in 2018, cand s-a savarsit fapta, nici in 2019, cand era clar ca doctorul Beuran nu putea sau nu voia s-o ajute pe cea de la care incasase banii.

Si este de asemenea notoriu faptul ca istoria cu mita intervine la numai cateva zile dupa alta istorie, si asta compromitatoare, cand in sectia condusa de profesorul Beuran a murit o femeie, incendiata pe masa de operatii.

Sunt oare coincidente toate acestea sau acuzatoarea a aruncat o simpla nada, pentru a compromite un reputat chirurg, militant intamplator si pe teren politic?

Nimeni nu va sti sa raspunda la asemenea intrebare pana nu se vor pozitiona organele de ancheta, dar asta dureaza si, intre timp, un medic de renume este tinut in arest la domiciliu, tratat ca orice delincvent de rand, intrucat - corect - toti suntem egali in fata legii.

Dar a propos de noi toti astia, atat de egali intre noi, ma intreb ce s-ar fi intamplat daca medicul respectiv ar fi fost si senator sau deputat.

Fireste, el nu putea profesa chirurgia, angajarea intr-o clinica fiind incompatibila cu demnitatea sa, dar profesor universitar ar fi putut fi. Legea ii permite.

Asadar, ce s-ar fi intamplat daca eminentul doctor ar fi primit 10.000 euro de la o doctorita care stie ca altfel nu poate ajunge la ravnitul post si despre care - evident - isi da seama si el ca n-are alte sanse decat numai cu spert? Ar mai fi fost, oare, retinut pentru 24 de ore si arestat la domiciliu pentru 29 de zile?

Nu va dau raspunsul, va las sa-l ghiciti singuri, reamintind ca, pentru sume mult mai mari in joc, Parlamentul l-a ascuns recent sub mantia imunitatii pe Tariceanu, iar mai demult pe Plumb, pe Vosganian si inca multi altii.

Pe scurt, cand este vorba de coruptie, un chirurg de renume este tratat intr-un fel, iar un parlamentar cu totul altfel, desi una peste alta, suntem cu totii egali. In ce ma priveste, stau in banca mea, nu cartesc, dar observ.

Mintea ti se incurca insa gandind nu numai la cel acuzat de primirea mitei, ci si la autodeuntatoare, o doctorita, subalterna a doctorului Beuran, pe care unii o catalogheaza ca victima, iar altii ca pe o persoana cel putin naiva.

Victima, intrucat a iesit pagubita cu o suma frumusica si si-a compromis reputatia in fata colegilor, a pacientilor si a intregii opinii publice. O stie lumea ca pe un cal breaz.

Dar a iesit si naiva, dupa ce a aratat lumii ca nu poate conta pe propria pricepere de a castiga cinstit un titlu in profesia sa si este nevoita sa compenseze contra cost propria incapacitate profesionala.

Ma gandesc la pacientii domniei sale si ma intreb retoric: cine si-ar incredinta sanatatea sau chiar viata pe mana unei persoane care recunoaste ca sta prost cu propria profesie?

Mergand si mai departe, as intreba: oare persoana care a incercat sa plateasca astfel doritul titlu universitar o face pentru prima oara? Oare n-a platit si cu alte ocazii, alte titluri, eventual ca sa dobandesca doctoratul (fara doctorat nu putea pretinde titlul de asistent), masteratul (fara masterat, nu are acces la doctorat) si tot ce presupune practicarea nobilei profesii pe care si-a ales-o?

Asemenea intrebari nu pot fi evitate, daca tinem seama de faptul ca ne aflam in tara unde s-au emis intr-un timp record cele mai multe diplome de doctorat in diferite domenii si unde s-au constatat cele mai multe lucrari plagiate din lume, fara sa fi sanctionat cineva din cei ajunsi "doctori", vreunul din conducatorii de doctorat sau institutiile ajunse sa fie etichetate in presa drept "fabrici de diplome".

Daca la asta mai adaugam si cazul unor universitati (private) acuzate de vanzarea titlurilor academice ca la taraba si ca nimeni n-a avut curajul inca sa taie raul de la radacina, ramai stupefiat.

Cine sa taie raul de la radacina, cand in Parlament - institutia suprema a statutui - colcaie tehnicieni de diverse specialitati recalificati brusc in juristi, ori persoane care nu indraznesc sa explice in CV cand si unde si-au obtinut diplomele?

Sa nu ne ascundme dupa deget. Cine intra in spatiul virtual al Internetului si cauta "lucrari de diploma" se cruceste vazand ce gaseste acolo. Nenumarati ofertanti - chiar societati - sunt gata sa intocmeasca fara nicio jena orice lucrare de orice nivel si orice grad, contra cost.

Citez, aleatoriu: "Poti avea o lucrare de diploma intr-un timp record si la un pret foarte mic. Avem un raport calitate/pret foarte bun". Altcineva pune la dispozitia amatorilor o lista de 5.000 lucrari de diploma de toate felurile si in toate specialitatile, pentru ca respectivii amatori sa aleaga ce le trebuie.

Nu ma sperie stirea ca o doamna doctor specialist si-ar fi mituit seful, ca sa ajunga dansa asistent universitar. Daca se va dovedi ca cele sustinute in autodenunt sunt adevarate, faptul va constitui un vot de blam nu numai la adresa profesorului Beuran si a reclamantei, ci a tuturor celor care vad si tolereaza, fiecare cu musca lui pe propria caciula.

Chiar daca se va dovedi ca autodenuntul este fals, blamul ramane blam. Nu faci asemenea acuzatii la asemenea nivel, daca nu stii precis ca incercarea a reusit deja altadata, ca o practica si altii, ca a ajuns o cutuma si ca n-ai facut altceva, decat sa extrapolezi la nivel de concurs cunoscutul plic, strecurat, ca din greseala, in buzunarul halatului.

In ce-l priveste pe doctorul Beuran si pe colaboratoarea sa, am toata increderea ca justitia va face lumina, dar nu pot neglija nici intelepciunea batranilor, care au lasat invatatura ca niciodata nu iese fum fara foc.

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...