Mircea Cartarescu: Avem si azi aceeasi forma de lupta anti-sistem. Politica "culturala" a sarmalutelor a fost abolita Interviu (II)

Autor: Ioana Ene Dogioiu - Senior editor
Joi, 25 Decembrie 2014, ora 12:00
13315 citiri
Mircea Cartarescu: Avem si azi aceeasi forma de lupta anti-sistem. Politica "culturala" a sarmalutelor a fost abolita Interviu (II)

Oricat de diferite ar fi, comunismul si consumismul sunt sisteme impotriva individului si-a libertatii lui interioare. Avem si azi aceeasi forma activa de lupta anti-sistem: cultura, literatura, arta adevarate, afirma scriitorul Mircea Cartarescu.

Consumismul nu se reduce la frigidere, haine de firma si gadgeturi electronice. Nenumarate produse culturale sunt si ele adaptate hiperdemocratizarii societatii de azi, atrage atentia Mircea Cartarescu.

Scriitor, dar si profesor universitar, Mircea Cartarescu s-a referit la evolutia tinerilor in ultimii 20 de ani, dar si la emigrarea romanilor in strainatate, "cel mai important fenomen de dupa decembrie 1989. Zidari, faiantari, zugravi, bone, femei de serviciu si cameriste - nu s-a gasit inca scriitorul care sa descrie aceasta saga impunatoare si trista. Au invatat ce-nseamna sa fii cetatean, care iti sunt drepturile si indatoririle. Nu am destule cuvinte ca sa-mi arat respectul si admiratia pentru acesti oameni care au schimbat fata Romaniei".

Mircea Cartarescu spune ca in urma cu doi-trei ani s-a gandit sa paraseasca Romania, dar Bucurestiul a fost mereu locul in care a tinut sa se intoarca: "Mie-mi place cu adevarat sa locuiesc printre ai mei, scufundat in limba mea materna".

Citeste in continuare a doua parte a interviului acordat in exclusivitate pentru Ziare.com de scriitorul Mircea Cartarescu

Aveti o recunoastere internationala importanta, cartile dvs sunt traduse si publicate in multe tari, sunteti premiat, cel mai recent la Targul de la Leipzig. V-ati gandit vreodata sa parasiti Romania?

Sa pleci din tara era pe vremuri o optiune serioasa. Mai intai, aveai exemplul marilor scriitori si artisti romani care reusisera in strainatate (Cioran, Eliade, Enescu, Eugen Ionescu sau Brancusi) si contraexemplul celor care, la fel de valorosi - Arghezi sau Blaga, de pilda - ramasesera necunoscuti Europei. Te puteai gandi ca ramanand in Romania risti obscuritatea.

Apoi, in perioada comunista, puteai alege exilul ca pe o cale de salvare. Dupa 1989 am calatorit foarte mult, am locuit ani in sir in Occident, avand burse de scriitor si predand la cateva universitati renumite - in Amsterdam, Viena si Berlin -, dar Bucurestiul a fost mereu locul in care am tinut sa ma-ntorc.

Nu mai e nicio problema sa locuiesti acum oriunde in lume - suntem oricum cu totii locuitori ai Internetului si-ai retelelor de socializare - dar mie-mi place cu adevarat sa locuiesc printre ai mei, scufundat in limba mea materna, bucurandu-ma de acel sentiment de legitimitate pe care ti-l da traiul in comunitatea de unde esti, unde toti au copilarit ca tine, au avut experientele tale, intr-un fel iti seamana, in bine si-n rau.

Am vrut serios sa parasesc Romania doar acum doi-trei ani, cand oameni care sunt in clipa asta in inchisoare ma acuzau la televizor ca mi-am varat mainile pan-la coate in banii ICR-ului si ca as fi agent de influenta al "regimului Basescu". Tot zisul regim mi-ar fi fabricat notorietatea in strainatate, publicandu-mi carti nevandabile din banii bietilor pensionari.

Atunci am fost teribil de scarbit, nu in primul rand de calomniile de la Antene si alte televiziuni, ci de faptul ca au fost preluate si amplificate chiar de colegi ai mei scriitori, jurnalisti si caricaturisti, lucru pe care n-am sa-l uit niciodata.

N-am de gand sa ma expatriez. Nu am probleme cu Romania si comunitatea romaneasca. Dimpotriva, vreau sa contribui, dupa puterile mele, la imbunatatirea imaginii noastre in Europa. Artistii si scriitorii romani au beneficiat din plin de platforma de schimburi culturale a ICR-ului din perioada 2006-2012, institutie distrusa cu cinism de triada Voiculescu-Antonescu-Ponta.

Au circulat in lume si si-au diseminat operele incomparabil mai mult ca inainte. Politica "culturala" a sarmalutelor si dansurilor populare a fost abolita. Suntem azi pe aceeasi frecventa cu tot ce se face in lume in zona artistica.

Peste 3 milioane de romani traiesc acum in afara granitelor tarii. Multi dintre ei sunt tineri cu pregatire superioara, de exemplu medici. Credeti ca, mai ales in cazul elitelor, argumentul exodului este exclusiv financiar?

Emigrarea romanilor in strainatate, in cautare de locuri de munca si de conditii mai bune de trai, mi se pare cel mai important fenomen de dupa decembrie 1989. Nu e vorba aici in primul rand de elite, ci de oamenii simpli, care uneori nici nu iesisera pana atunci din satul lor, care au plecat cu familiile, cu clanul, cu vecinii, reconstruindu-si satul natal in Spania sau in Italia.

Zidari, faiantari, zugravi, bone, femei de serviciu si cameriste - nu s-a gasit inca scriitorul care sa descrie aceasta saga impunatoare si trista. Milioane de oameni care nu mai aveau in tara nici un viitor au plecat in necunoscut, cu un curaj extraordinar, au locuit la comun, in case inchiriate, au muncit cu stoicism ani in sir, s-au calificat acolo, au invatat acolo demnitatea si respectul. Unul dintre ei imi spunea ca prima data in viata i s-a vorbit cu "dumneavoastra" in Spania.

Au invatat ce-nseamna sa fii cetatean, care iti sunt drepturile si indatoririle. Au vazut ca poti castiga bine intr-un sistem bazat pe cinste si respect fata de lege. Emigratia a fost o scoala de civism ale carei roade s-au aratat acum, la ultimele alegeri. Stiu bine despre ce vorbesc: aproape toti cei 11 frati ai sotiei mele au muncit ani de zile in Spania.

I-am urmarit in toti acesti ani si le-am vazut transformarea, deschiderea mintii pe care le-a adus-o experienta strainatatii. Dupa cum se stie, ei au muncit in tot acest timp cu gandul la cei din tara, carora le-au trimis de multe ori tot ce castigau. Visul fiecaruia a fost o casuta in satul natal. Nu am destule cuvinte ca sa-mi arat respectul si admiratia pentru acesti oameni care au schimbat fata Romaniei.

Fireste, exista si o alta fata a emigratiei, cea a varfurilor. Tinerii din intreaga lume aleg astazi universitati din alte tari decat cea natala si adeseori se stabilesc unde au studiat. Studentii romani nu fac exceptie. E foarte bine ca e asa. Trebuie sa ne obisnuim cu gandul ca traim intr-o lume deschisa, globalizata, in care si piata educatiei, si piata muncii te accepta in functie de competentele tale. De ce sa-i tinem pe acesti oameni in Romania?

In definitiv, fiecare dintre ei are azi o cetatenie tripla: sunt romani, europeni si locuitori ai universului. E frumos ca, atunci cand devin celebri, sa nu-si ascunda cetatenia romana, e frumos sa-si invete copiii romaneste. Si sa fie cu adevarat, nu intr-un mizerabil slogan de alegeri, mandri ca sunt romani. Dar nu e obligatoriu. Obligatoriu e doar sa fii om, oriunde ai trai.

Sunteti si profesor universitar cu o indelungata cariera didactica in spate. Cum percepeti evolutia sau involutia tinerelor generatii in acesti 25 de ani?

Noi nu avem nici dreptul, nici nu putem sa-i judecam pe cei tineri. Noi am trait, ne-am dat masura. Acum lumea e a lor. Si e o lume intr-o transformare cum n-a mai fost de acum doua secole si jumatate, de la revolutia industriala incoace. Traim azi o schimbare de paradigma care va transforma din nou omul in mod radical.

Cultural, iesim din galaxia Gutenberg ca sa patrundem intr-o noua lume mediatica si interconectata, o lume virtuala bogata si superficiala in acelasi timp, greu de-nteles pentru noi.

Tinerii de azi, studentii mei, sunt la fel de inteligenti, de candizi, de luminosi ca si cei de acum 20 de ani. Ceea ce ii diferentiaza e modul de structurare a experientei culturale: cei de-atunci vedeau faptele de cultura ca pe un sistem, cei de-acum le vad ca pe un puzzle.

Studentii actuali nu mai citesc literaturi, cum spunea Calinescu, nu mai sunt atenti la filiatii, influente, diacronie. Ei citesc cate-o carte deodata si o valorizeaza nu printr-un discurs critic, ci printr-un "like". Pentru noi, cei vechi, e o neintelegere si-o catastrofa. Dar noi am fost, pe cand ei sunt. Noi am dat drumul lumii din maini, intr-o stare nu prea buna, s-o recunoastem, e randul lor acum sa faca ceva cu ea.

Inainte de 1989 cultura, in general, si cartea, in special, reprezentau un refugiu, poate cel mai important, in fata agresiunii sistemului politic. Se citea foarte mult. Ce mai reprezinta cartea acum pentru societatea romaneasca?

Eu n-am perceput niciodata cultura ca pe un refugiu, ci ca pe lucrul cel mai important din lume. Nu citeam si nu ascultam muzica in vremea lui Ceausescu ca sa uitam de catastrofa politica, economica si sociala a tarii. Nici nu scriam literatura pentru asta.

Cine-a venit macar o data, pe-atunci, la Cenaclul de luni, sau la expozitia Oglinda, sau la concertele trupei Phoenix a inteles ca oamenii nu se ascundeau, resemnati, ca sa-si rontaie prajiturelele culturale, ci faceau literatura, muzica, pictura cu o libertate interioara pe care o aruncau in fata opresorilor. O faceau pentru ca dezastrul sa nu fie deplin.

Lupta impotriva dictaturii nu s-a facut numai cu manifeste, ci si cu orice act intelectual si artistic liber. Lectura libera era si ea un astfel de act. Oamenii nu citeau operele tovarasului, nici invataturile clasicilor marxismului, citeau marea literatura a lumii si literatura romana contemporana neaservita propagandei comuniste.

Astazi oamenii citesc aceeasi literatura libera, in format clasic sau electronic. Diferenta consta in mult mai marea pondere a literaturii comerciale. Consumismul nu se reduce la frigidere, haine de firma si gadgeturi electronice. Nenumarate produse culturale sunt si ele adaptate hiperdemocratizarii societatii de azi.

Dar avem si azi aceeasi forma activa de lupta anti-sistem: cultura, literatura, arta adevarate. Tot prin ele rezistam si azi, tot prin libertatea interioara a actului scrierii si-al lecturii. Oricat de diferite-ar fi, comunismul si consumismul sunt sisteme impotriva individului si-a libertatii lui interioare.

Cat despre viitorul cartii - trebuie spus ca prin "carte" se inteleg multe. Aparatul de citit facut din hartie probabil ca va disparea, sau va ramane ceva nobil si rarisim asemenea gramofoanelor. Iar scrisul literar se va contopi din nou, ca la-nceputuri, cu celelalte arte, ca si cu unele noi, ce abia se nasc, intr-un nou sincretism, digital si mediatic, ce va furniza continuturi totale pentru animalul flamand pe care-l avem in teasta.

Pana atunci, insa, mi-ar placea sa ne mai bucuram cateva decenii, adica pana la sfarsitul zilelor noastre, de fosnetul paginilor si de gratia poeziei, de "placuta zabava" a lecturii din cartile pe care le-am iubit intotdeauna.

Citeste si:
Ce conduc politicienii care au promovat reducerea prețului la benzină. Mulți dintre ei nu au nici măcar mașină
Ce conduc politicienii care au promovat reducerea prețului la benzină. Mulți dintre ei nu au nici măcar mașină
Prețul carburanților a fost intens dezbătut de coaliția de guvernare, până ce s-a ajuns la soluția compensării cu 50 de bani (inițial fiind vorba de 1 leu). Mulți dintre politicienii care...
Un deputat spune că nu va mai candida la alegerile parlamentare din 2024. ”Pe mine mă încântă perspectiva întoarcerii în privat”
Un deputat spune că nu va mai candida la alegerile parlamentare din 2024. ”Pe mine mă încântă perspectiva întoarcerii în privat”
Un politician român spune că i-au ajuns două mandate de deputat în Parlamentul României și nu mai vrea să candideze pentru această funcție în 2024. Nu se lasă însă de politică....