Un scuipat mediatic pentru Mircea Diaconu? (Opinii)

"Ministrul Culturii scuipa jurnalistii" - acesta a fost titlul sub care postul de televiziune B1 TV si-a intrerupt programul de emisie normal si s-a ingalbenit in breaking news.

Stirea era (va dati usor seama) despre Mircea Diaconu, care se apucase sa scuipe jurnalistii la Sibiu. Nu unul, nu doi, ci toti jurnalistii la gramada.

Aproape ca iti era imposibil sa iti imaginezi, dupa titlu, de unde gasise actorul resurse pentru a trimite cate o astfel de "atentie" fiecarui ziarist. Pentru asa eveniment, la asa imagini cu ministrul Culturii, trebuie sa existe un breaking news, nimic de spus.

Imi pare rau, o spun de la inceput, ca presa nu inceteaza sa doboare frontiera dupa frontiera intr-ale lipsei de deontologie. Sa revenim la stirea bomba despre scuipatul lui Mircea Diaconu. Daca privim imaginile de la B1, nu vedem nicio flegma. Daca ascultam sunetul atasat imaginilor (si alea filmate cu camera ascunsa!), auzim un reporter cum spune la un moment dat: "e si Agerpresul, adica nu trebuie sa scuipati".

Si atat. Nimic altceva. Niciun scuipat nu trece prin camera, nici o flegma nu se vede macar dupa incident, nu se aude niciun sunet specific actiunii de "a flegma".

Cand a intrat in direct, timorat, balbait si incurcandu-se in propriile cuvinte si senzatii, reporterul de la Sibiu, care transmisese sefilor sai ca fusese inundat de umorile ministrului Culturii, nu a fost in stare sa spuna nimic mai mult decat ca "ministrul a facut un gest de genul: B1 - ptiu!" Si atat, asta era toata dovada.

Deci, un gest, nu un lichid. O grimasa, nu o avalansa de scuipat. Ce este incredibil in presa romaneasca e tocmai puterea si capacitatea de contorsiune morala a unor jurnalisti.

Acelasi moderator, Andrei Badin, pe vremea cand lucra la Antena 3, vitupera impotriva lui Traian Basescu, amenintandu-l si provocandu-l sa isi recunoasca nu stiu ce "fapta mizerabila" din tinerete, altfel va aduce el dovezi care sa-l acuze definitiv pe presedintele candidat. Probabil va dati seama ca nu a mai urmat nimic.

Tot el, cand se desfasura, in 2009, episodul filmuletului cu palma lui Traian Basescu aplicata unui copil, infiera si il stigmatiza pe presedinte mai ceva ca un inchizitor medieval.

Dar despre ce vorbim? De ce vedem oare mereu paiul din ochiul celuilalt, dar niciodata parul din fata ochilor nostri? Ca unii jurnalisti executa, indiferent de probe si dovezi, pe oricine dicteaza interesele trustului, doar pentru a suge un leu in plus de la sursa, e una. Dincolo de asta e interesant cum, totusi, unii nu au vazut si nu au crezut niciodata in palma unui presedinte din niste imagini clare si limpezi ca lumina zilei, dar sunt gata sa simta si sa se stearga de scuipatul invizibil si mut al unui ministru, doar pentru ca face parte din plutonul de executie al actionariatului.

Daca asta se cheama dreptate morala, daca asa se judeca etic un comportament social al indiferent carui politician, daca asa se reflecta realitatea in presa "deontologica" (altfel) din Romania, atunci eu nu mai am nimic de spus.

Adevarata problema a lui Mircea Diaconu

Revenind la principala problema a ministrului Culturii - urmarirea penala declansata de Parchetul General, pentru mai multe conflicte de interese - ea poate deveni ghiuleaua care sa-l scufunde pe unul dintre putinii politicieni care au demonstrat ca pot avea si bun simt, pe langa o cariera si un nume demne de tot respectul.

Asta fiind tara si astia fiind oamenii, mai afectati de tonul nervos al unei virgine decat de o bataie luata de la o curva, cred ca Mircea Diaconu greseste si isi face rau cu fiecare zi care prelungeste situatia delicata in care a ajuns.

Incompatibilitatile si conflictele de interese ale lui Diaconu, pentru care este urmarit penal, se pot comenta si interpreta intr-o mie de feluri. Daca asta e marele succes al ANI, institutia de unde a plecat scandalul in cazul lui Diaconu, asa sa fie!

Dar asta in sine e o mare nedreptate, o batjocora la adresa romanilor si o insulta adusa memoriei recente. Unde sunt marile conturi, marile averi si miliardele ascunse peste care ANI ar fi trebuit sa dea cercetand secretele ascunse ale politicienilor romani? Mircea Diaconu e singurul dibuit? Atunci, sa plateasca!

Sa aiba curajul sa renunte la fotoliul de ministru si va demonstra ca are acel ceva care lipseste majoritatii politicienilor romani. Desigur, nu il obliga nimeni sa demisioneze. Iar procurorii care nu au gasit in cazurile Udrea (dosarul ALRO) sau Anastase (votul la Legea pensiilor) niciun motiv ca sa inceapa urmarirea penala sunt un si mai slab motiv care sa incurajeze catre un gest de onoare.

Si, totusi, in ciuda tuturor, Diaconu ar putea sa intuiasca ocazia uriasa pe care o are in politica mare. E doar una in viata.

Citește și:

Fermierii români vor primi compensații mai mari de la Comisia Europeană. Promisiunea, făcută de Ursula von der Leyen lui Klaus Iohannis SURSE

Comisia Europeană va reveni asupra fondurilor alocate fermierilor români, după ce preşedintele Klaus Iohannis a prezentat situaţia dificilă în care se află aceştia, au declarat joi seară,...

Propunerile ministrului Justiției pentru șefia DNA și a Parchetului General au ajuns la Klaus Iohannis. Cătălin Predoiu nu renunță la Alina Albu

Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a anunţat joi, 23 martie, că a transmis preşedintelui Klaus Iohannis propunerile sale privind numirea lui Alex-Florin Florenţa în funcţia de procuror...