Mircea Lucescu este, fara indoiala, cel mai bun antrenor roman din ultimele decenii. Este cunoscut in fotbalul mondial si a castigat trofee, insa n-a facut pasul spre marea performanta. Si asta din cauza lui.
E foarte greu de facut un top all-time al antrenorilor romani pentru ca de fiecare data vor fi discutii despre criteriile folosite. Fie ca vorbim despre trofee, despre rezultatele de ansamblu, despre numele echipelor antrenate, Lucescu se afla de fiecare data intr-un top 5 al tehnicienilor din fotbalul romanesc.
Aflat pe final de cariera, Turcia fiind, foarte probabil, ultima echipa pe care o mai pregateste, "Il Luce" nu a renuntat nici macar acum la discursul care i-a adus cele mai mari prejudicii, din punctul meu de vedere.
De cand am "deschis ochii" in fotbal n-am vazut un antrenor mai concentrat asupra greselilor de arbitraj precum Mircea Lucescu!
In cel mai recent interviu, romanul a scos din joben o conspiratie internationala care a reusit sa elimine Turcia din cursa pentru Cupa Mondiala de anul viitor. Un discurs care mi se pare halucinant, despre spaniolii din staff-ul nationalei Ucrainei care ar fi insistat pe langa arbitrul David Fernandez Borbalan sa treaca in raportul de joc un incindent... Repet, asa ceva mi se pare halucinant.
Si nu este prima data cand Lucescu isi umbreste cumva cariera cu declaratii pe alocuri penibile despre arbitri si arbitraj.
Sigur ca Turcia a fost dezavantajata de arbitri in Ucraina, despre asta putem discuta. Insa un tehnician cu experienta lui Lucescu stie ca asta se intampla in fotbal. Pana in momentul in care vom avea arbitri roboti, fotbalul vine la pachet si cub greselile de arbitraj, iar toti cei care activeaza in acest sport isi asuma si lucrul asta.
Arbitri gresesc. Uneori o fac impotriva ta, alteori te ajuta. Si marturisesc ca nu l-am vazut pe Lucescu la fel de vehement atunci cand el a fost ajutat. Nu l-am vazut alergand spre brigada de arbitri cu telefonul in mana pentru a le arata ca golul marcat de echipa lui nu a fost regulamentar. Pentru ca daca ar fi fost asta, puteam discuta despre "Il Luce" ca despre un naiv principal caruia nu ii plac greselile si care vrea sa le corecteze. Cum nu a facut asta, ma gandesc ca este vorba despre ipocrizie.
Revenind la titlul acestui material, cred ca aceasta atitudine i-a pus cea mai mare piedica in cariera lui Lucescu. Bineinteles ca nu exista antrenor mare care sa nu acuze la un moment dat arbitrajul. Diferenta sta insa in discurs. Mourinho, Guardiola, Conte, Ancelotti si lista poate continua nu se rezuma la a acuza erorile. Dimpotriva, asta este o mica parte a analizei. Marii antrenori observa in primul rand propriile greseli si aici se face diferenta.
Acuzand tot timpul greselile altora, te scuzi si ajungi sa crezi ca tu ai facut totul bine, insa cineva ti-a pus bete in roate. Daca tu, ca lider al unei echipe, iti gasesti scuze, asta vor face si jucatorii tai. De aici si pana la pierderea respectului grupului nu mai este decat un pas foarte mic. Ori ca sa te poti impune la o echipa cu pretentii, ai nevoie ca de aer de respectul colectivului.
Si nu e vorba despre respectul formal, cel ce tine de educatie si de locul in care te afli, ci de cel profesional. Un antrenor bun isi domina jucatorii prin cunostintele sale si, mai ales, prin modul in care reuseste sa transmita aceste cunostinte. Ori daca tu dupa fiecare infrangere iti cauti scuze, nu iti asumi responsabilitatea si nu vii sa corectezi greselile, respectul acesta se duce. Si asa se intampla ca din senin echipa sa nu mai joace nimic.
Mircea Lucescu este un antrenor mare. Nu este la indemana oricui sa aiba o asemenea cariera. Putea fi insa un antrenor de top daca reusea sa se desprinda de aceasta mentalitate de tehnician mic.