Editorial: Sa mearga Lucescu la Eurovision!

Tot ceea ce prestam, indiferent ca e vorba despre Guvern, Parlament, scara blocului sau Eurovision, se poate reduce la foarte putine cuvinte: o piesa subtire.

Astfel ca in momentul cand belim ochii la reusita vreunui roman care a traversat granita spre a le castiga increderea altora, daca noi n-am simtit momentul, ne intrebam daca nu cumva e extraterestru.

Conchidem, de fiecare data, ca nu e, prin urmare facem pasul urmator: e o victorie romaneasca! De aceasta data in Turcia, unde Mircea Lucescu a reusit sa castige Cupa UEFA cu Sahtior Donetk. La simpatia pe care a castigat-o, am putea sa-l rugam sa puna niste pile la presedintele ucrainean, poate rezolvam cate ceva si cu Bastroe.

Pana acolo insa, la anul avem un nou Eurovision, si daca suntem destepti, inlocuim sistemul de selectie al pieselor trimise sa ne faca de rusine cu sistemul pur si simplu. Cel pe care Lucescu il cunoaste, si se rezuma tot la cateva cuvinte: sa gadili coarda, dupa ce-ai intins-o, astfel incat sa sune ca o vioara. De la genunchii fotbalistilor pana la productia de pepeni de la Dabuleni.

Sultanul e destept, iar Eurovisionul romanesc e tampit. Se rezuma la incercarea de-a intui aerul proximei competitii, apoi a strange elemente de folclor, disco si balada intr-un singur produs care sa semene cu toate pisele castigatoare. Poate, poate o nimerim. Ne-am apropiat de doua ori, datorita inspiratiei care i-a adus in acelasi film pe Luminita Anghel si Sistem, si gatului fantastic al lui Mihai Traistariu.

Jocul ghicitului atmosferei de la Eurovision ar echivala cu dorinta lui Lucescu de-a cunoaste cati metri vor avansa adversarii dupa lovitura de deschidere, cati newtoni au atacantii in piciorul drept si cat de aproape de faze va fi arbitrul.

Nu ai cum, decat daca esti Dumnezeu. Insa nemurirea nu reprezinta o intreprindere imposibila. Tot ce ai de facut este sa-ti scoti inima din piept in fiecare secunda pentru a-i determina si pe ceilalti sa faca la fel, sa nu-ti carpesti costumul cand se rupe, pentru ca vei capata un aer ingramadit (poate observa cineva), sa fii convins ca poti zbura chiar daca ai aripi de gaina, si sa nu te temi, pentru ca frica te condamna la prabusire.

Dar poate ca atata ne duce capul, de vreme ce insistam pe combinatii de dance cu folclor balcanic muiat in ritmuri din padure fara sa stim ca Ruslana a castigat acum cinci ani cu aceasta reteta.

Nu gasim acea secunda de maretie care sparge lumea in doua si o aduna la loc pentru a te asculta inca o data, nici gleznele din argint care te propulseaza in poarta adversa, si intelegem prin show niste dansuri care amintesc de programele de revelion de dinainte de 1989.

Iar acel "ceva" care face diferenta intre rata si lebada ramane un taram necunoscut, deci ce-ar putea sa schimbe tot ce reprezinta Mircea Lucescu?

Ar scotoci pana ar gasi o piesa ca a norvegianului fara voce, dar cu foarte multa iubire in vine, ar alerga dupa cea mai buna poveste care poate fi pusa pe note, anuntand ca de aceasta data, selectia nationala depinde de stelele din ochi.

Ar convinge ca putem sa rupem gura targului, prin urmare ar stimula orice cap care poate scoate doua masuri geniale sa le puna alaturi de alte doua masuri, din alt cap, ar angaja un regizor care nu experimenteaza, ci calca pe un drum batatorit, apoi ar invata pasarea sa zboare.

... Doar ca genul norvegianului a castigat o data.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...