
Pe 2 februarie 1993, la un antrenament al lui Bayer Uerdingen, Mișa Klein a decedat subit.
Michael Klein, Mișa cum îi spunea toată lumea, a murit pe 2 februarie 1993, în urmă cu 30 de ani. Chiar dacă la timpul respectiv s-a vorbit inclusiv despre un posibil caz de doping, raportul oficial specialiștilor germani a susținut că nu există niciun mister: Klein ar fi murit din cauza unei boli rare, cardiomiopatie aritmogenă de ventricul drept, care e greu depistabilă la consulturile de rutină, scrie Gazeta Sporturilor.
Mișa Klein a jucat la Corvinul Hunedoara, Dinamo și Bayer Uerdingen. Are 90 de selecții pentru echipa națională a României, în tricoul căreia a marcat și cinci goluri.
IOAN ANDONE: „Mişa era cel mai bun prieten al meu. Nu ştiu dacă-şi poate închipui cineva, dar eram extrem de apropiaţi. Mergeam peste tot împreună, împărţeam totul. Eram ca doi fraţi. Cea mai frumoasă amintire pe care o am cu el e legată de finalul partidei cu Danemarca din 1989, când ne-am calificat la Mondiale. Era extrem de fericit...Am sărbătorit până dimineaţa calificarea. A fost unul din lucrurile pe care şi le-a dorit enorm, să ajungă la un Mondial”.
IONUȚ LUPESCU: „Îmi vine foarte greu să vorbesc despre Mişa. A fost un om puternic. Atât din punct de vedere al fizicului, cât şi din punct de vedere al caracterului. Dar, din păcate, modul în care a plecat dintre noi ne demonstrează că nu există oameni tari pe pământ. După ce ne-am transferat în Germania (n.n. - Klein la Uerdingen, Lupescu la Leverkusen), ne-am apropiat şi mai mult. Din păcate, sportul de performanţă nu e sănătos, iar exemple sunt multiple în ultima vreme. Totuşi, cea mai mare bucurie a sa a fost Dominique. Niciodată nu l-am văzut aşa de bucuros ca în ziua în care i s-a născut fata!”.
DORIN MATEUȚ: „A fost un adevărat idol pentru multă lume, un om foarte puternic, un sufletist mare, un om care îţi sărea mereu în ajutor. Dacă ar vedea acum că fotbalul din Hunedoara a căzut atât de mult, ar fi foarte dezamăgit, pentru că a iubit mult Corvinul. A avut o forţă extraordinară, viteză, era bătăios şi avea un stâng fantastic, centra fenomenal. Ţin minte că în meciul cu Elveţia, din preliminariile Euro '92, el şi-a rupt piciorul în primele minute. Până la urmă, eu am dat gol şi am câştigat cu 1-0. Dar nu ne-am bucurat prea mult. Eram îngrijoraţi pentru el. Din păcate, acela a fost şi ultimul lui meci la naţională”.
MIRCEA LUCESCU: „A avut o carieră extraordinară şi nu merita să sfârşească aşa. Când l-am descoperit era mijlocaş, dar l-am transformat în fundaş stânga. Nu a comentat. Era tenace şi avea o rezistenţă fizică extraordinară. Şi ca om era un caracter aparte. Se dăruia în totalitate atât în teren, cât şi în afara lui, când cineva îi cerea ajutorul. A avut ceva probleme cât a fost la Hunedoara, dar odată transferat la Dinamo s-a cuminţit. L-aş pune în orice echipă a mea. Nu am mai avut de atunci un fundaş stânga ca el. Era la un nivel extraordinar. Tactic, era un fotbalist impresionant, iar şutul său era devastator”.