Jurnalistul si politicianul

Trecerea lui Moise Guran din presa in politica a reaprins dezbaterea despre acest acest tip de transfer si a aruncat o banuaiala generala ca mai toti jurnalistii nu ar astepta decat momentul oportun ca sa faca la randul lor pasul dintr-o parte in cealalta.

Ca sa fie clar si sa raspund astfel unor intrebari/insinuari, in ceea ce ma priveste nu am nici tentatia, nici intentia sa imi schimb meseria. Dar asta nu pentru ca as condamna trecerea in sine sau as dispretui meseria de politician. Ci pentru ca pur si simplu nu cred sunt potrivita pentru politica, pentru inregimentarea in viata de partid si nici nu ma atrage.

Meseria de politician in sine este cat se poate de serioasa si onorabila strict in functie de felul in care o practici. In orice meserie, de la baza pana la varf, poti sa fii corect, demn si profesionist sau contrariul. Daca noi avem atat de multi politicieni in "categoria contrariu", cred ca asta vine pe de-o parte din exigentele scazute pe care le avem, iar pe de alta din faptul ca si clasa noastra politica este o mostra reprezentativa pentru societate in ansamblu.

Democratie fara partide si politicieni nu exista prin definitie. Fara ele nu exista decat anarhie sau dictatura.

Cat despre trecerea dintr-o parte intr-alta, ma intreb cum ar fi aratat lumea daca Winston Churchill ar fi ramas corespondent de razboi? Si lista "transferatilor" notorii din toata lumea este cu mult mai lunga, desigur. Unul numai ce a castigat zdrobitor alegerile din UK.

Inteleg si resortul trecerii. Ani de zile spui si spui, scrii si scrii, constati si iar constati. La un moment dat obosesti si se instaleaza frustarea neputintei. Unii lupta cu ea, altii se duc sa lupte cu cauzele ei si nu vad nimic ilegitim in niciuna dintre alegeri.

Asa cum eu nu cred ca un jurnalist este un sihastru. Tine de meseria noastra in cel mai inalt grad sa comunicam si sa interactionam, pentru a intelege in profuzime fenomenul politic. In aceasta interactiune, evident ca se cer si de o parte si de alta opinii, analize, informatii, se schimba pareri.

Are un jurnalist dreptul la optiune politica? Cat timp are drept de vot, cu siguranta are si drept de optiune. Este o ipocrizie sa spui sau o naivitate sa crezi ca exista jurnalisti fara simpatii sau antipatii macar ideologice.

Eu as spune chiar ca fiind mai informati, mai pasionati de domeniu, jurnalistii au in general si pozitionari mai radicale.

Aici eu sunt adepta unui sistem pe care americanii il practica de ani de zile. La inceputul fiecarei campanii electorale, marile publicatii fac o analiza detaliata a candidatilor si a ofertelor, apoi isi anunta oficial pozitionarea.

Si atunci unde e linia?

Pe de-o parte, recompensa. Nu cred ca exista jurnalist, mai ales din domeniul politic, care sa nu fi fost rugat si sa nu fi aceptat sa isi spuna opinia despre un proiect politic sau o candidatura, despre cum vede oportunitatea si imbunantirea lor. Si nu vad nimic rau in asta.

A contribui la existenta unui poiect pe care il consideri o sansa pentru societatea in care traiesti mi se pare benefic. Dar numai cat timp o faci din convingere si fara vreo recompensa de vreun fel, doar din dorinta de a impinge lucrurile inainte.

Dar daca o faci pentru bani sau pentru orice alta recompensa, devii mercenar. Apoi cred ca e o foarte mare problema cand te apuci sa promovezi preferential, din postura de jurnalist, proiectul la care ai contribuit, cu atat mai mult pentru care ai fost platit.

Cand mana baga in buzunar banul incasat de la politic in cele mai diferite forme, de la banala mita, la tot felul de contracte de toate felurile pentru sine sau pentru apropiati, iar cuvantul lauda, incompatibilitatea e totala.

Si o alta granita fundamentala este siluirea adevarului, prin toata gama de metode de la manipulare sau eludare la contrafacere, nu doar pe bani, ci si pentru orgoliul de a scoate invingator proiectul in care crezi.

Jurnalismul, asa cum il vad eu, este o profesie de constiinta, iar scopul ei este dincolo de informarea corecta. Acesta este nivelul de baza, sine qua non. Dar mai sus de el este ca obiectiv final binele public. Se contrazic vreodata? Nu. Fara adevar, fara principii, fara memorie, nu poate exista bine public.

Cat timp aceste coordonate sunt respectate, eu cred in jurnalismul implicat, de constiinta, in slujba binelui public. Jurnalismul aseptic este fie o ipocrizie, fie o simpla functionareala.

PNL și PSD așteaptă "clarificări" de la Cătălin Cîrstoiu, "în această săptămână". Când va fi anunțată decizia în privința candidatului la Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a afirmat, joi seară, că, în acest moment, Cătălin Cîrstoiu este candidatul alianţei PSD-PNL, dar acesta trebuie să clarifice public toate aspectele care...

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...