Vestea ca Stefan cel Mare a fost ales, in urma unei emisiuni-sondaj a TVR, cel mai mare roman, urmata de aceea ca, intr-un sondaj INSOMAR, Mona Musca se bucura de tot mai multa incredere, in ciuda faptului ca a fost politai politic, cu hartie de la CNSAS, mi-a amintit de un raspuns ironic la o carte ce se dorea serioasa. Anume de "Sentimentul paraguaian al fiintei", trimis de Cioran, dupa ce Noica a scris "Sentimentul romanesc al fiintei".
Si, daca am serioase indoieli ca domnitorul moldovean s-ar fi considerat vreodata roman, despre Mona Musca stiu cu certitudine ca se crede un om ce merita increderea noastra, in ciuda faptului ca ne-a mintit. Si vad ca, pentru aproape jumatate dintre romani, chiar este demna de incredere.
V-ati fi asteptat ca Marele Roman sa fie un personaj modern, constient de faptul ca e roman si reprezentativ pentru mai mult decat o perioada istorica sau o provincie? V-ati fi asteptat ca, in locul frazelor din manuale, sa fi contat lucruri ceva mai concrete si mai certe istoric? Sau ca increderea sa fie acordata unor fapte, nu unei imagini? Ei bine, deocamdata, asa gandim, cand ne gandim la noi. Iubim mitul, imaginea, locurile comune si caldute.
Ne dam, in schimb, de ceasul mortii cand cineva vorbeste rau despre noi. Daca maine ar aparea, intr-o gazeta de aiurea, un articol in care sa se spuna ca romanii ii iubesc pe securisti am striga toti, ca unul, ca suntem denigrati. Daca insa, aproape jumatate dintre noi au incredere intr-un turnator, si mincinos pe deasupra, asta e. E vocea poporului.
Sa incerc si cateva raspunsuri auzite impotriva perdantilor concursului "Mari Romani"? Carol I n-a fost roman. Si gata. Eminescu, doar un scriitor, ce-a facut el pentru Tara? Iar corectii politic o sa ne spuna ca era si nationalist si antisemit, deci se exclude. Mihai Viteazu? I-a legat pe tarani de glie, zicea in manualul comunist. Ce daca a unit Principatele, ce daca a fost primul domnitor roman cu apetit de cuceritor, primul care n-a vrut sa treaca istoria peste el, ci si-a dorit - si a si reusit - sa faca el istoria.
Si toate astea se intampla intr-o tara in care, la ore de mare audienta, ecranele televizoarelor sunt invadate de filme pline de minciuni istorice. Si nimanui nu-i pasa. Mi-e teama ca, in infruntarea dintre manualele alternative de istorie si filmele lui Sergiu Nicolaescu, invingator va iesi acesta din urma. Sigur, o sa-mi spuna pedantii, filmele n-au de-a face cu realitatea. Dar, daca vreme de zeci de ani, manualele de istorie comunista ne-au invatat un trecut fals si idealizat, au distrus orice forma de respect fata de monarhia romana, au ridiculizat partidele de dreapta, cele care, totusi, au faurit Romania moderna, cumpana judecatii nu poate sa stea drept.
Trec cu vederea momentele penibile ale concursului de la TVR. La fel cum n-o sa tin cont nici de faptul ca un asemenea concurs poate sa fie irelevant. Pentru ca acolo a votat cine a vrut. Si ma intereseaza, acum, doar romanii care vor. Si care pot, sau se straduiesc sa poata. Or, faptul ca pentru acestia conteaza lucrurile cuminti si caldute, miturile nerumegate, zicerile bombastice si gaunoase, ca pot da note, de la 1 la 9, pentru geniu sau maretie, asta ma intristeaza.
Pentru ca asta ma face sa ma tem. Basescu conduce detasat in increderea electoratului si in intentiile de vot. Iar daca pozitia sa este motivata la fel ca votul pentru Stefan cel Mare, atunci e, intr-adevar, ingrijorator. Pentru ca, daca Basescu e bun, e bun tocmai cand e modern, tocmai cand respecta legile. Si e rau, cum nu se poate mai rau, atunci cand da pe fata apucaturi de Voda, de despot medieval. E bun ca e urat, ca-i sta cravata sui, ca n-are morga, insa e rau atunci cand vrea sa fie popular, cand vorbeste de romanul statistic si ii uita pe romanii reali.
Increderea in imagine, in vocea mieroasa, in poza de "om cu principii" a romanilor, asta e ceea ce ma ingrijoreaza. Lipsa de criterii practice in judecata, fie ca ele privesc morala sau buna guvernare. Faptul ca romanii isi pot da inima si votul unor imagini lustruite, unor oameni ce-l iubesc pe romanul generic, pe romanul statistic, insa au facut, fac si vor mai face rau unor romani reali. Oricare dintre domnitorii medievali putea sa fie un Mare Roman. A fost prima astfel de incercare si a castigat un mit. Mit cu care ne putem mandri.
Britanicii l-au votat pe Churchill, premier in Al doilea Razboi Mondial. Americanii l-au ales pe Reagan, conducator in plin Razboi Rece. Francezii il considera cel mai mare francez pe de Gaulle, iar nemtii pe Adenauer. Toti reali, moderni, cu o istorie verificabila.
Astept ziua in care va fi pretuit un roman real, cu care sa nu ne mandrim. Ziua in care vom pretui ceea ce face un om, nu ceea ce se spune despre el. Ziua in care vom fi mandri de noi, nu de miturile pe care le-am construit. Ziua in care vom sti incotro mergem fara sa ne-o spuna Voda.