In asteptare

Cum filmul,, Interstellar" ne-a facut pe toti niste Einsteini, deci pricepem cat de fluida este curgerea timpului, Comitetul pentru Situatii de Urgenta al capitalei a fost convocat astazi pentru a decide forma sub care se vor desfasura orele in urmatoarele saptamani. Nu vineri, nici in weekend, pentru a da elevilor, parintilor, profesorilor, conducerilor scolilor si autoritatilor sectoriale timp de pregatire, ci luni, la pranz.

Scoala, nu-i asa, e un vas in care versi la gramada copii, familii si educatori, amesteci cu marele linguroi al autoritatii cat fierbe pana aproape sa dea in clocot si in cateva ore e gata zeama. Ca la cantina saracilor spui apoi:,, daca nu-ti place, nu mananci; ia si comanda tu la restaurantul de la privat."

Indiferent de ce parte a catedrei te-ai afla zilele acestea, inevitabil te simti o victima. Copiilor li se livreaza aceleasi ore de 45-50 de minute, cu toate ca nici in clasa nu reuseau sa se concentreze pe deplin atat de mult, iar acum ajunge sa le treaca pisica prin camera pentru ca bruma de concentrare sa fie spulberata cat ai zice,, miau".

Parintii copiilor de ciclu primar soptesc fara remuscari raspunsurile la intrebarile din timpul lectiei, pentru ca nota e tot ce conteaza in toata economia scolii, iar cei ai celor mai mari sunt convinsi ca pornirea calculatorului si a camerei este sinonima cu participarea la ora.

Orele curg in monotona dictare sau incercari de interactiune blocate, fie de lipsa de experienta si de o parte si de cealalta, fie de inapetenta elevilor pentru invatare.

Nici pe partea cealalta a catedrei virtuale lucrurile nu stau mai bine. Blazarea, comoditatea, inapetenta pentru deprinderea unor competente si abilitati noi isi spun cuvantul. Profesorii sunt jenant de stangaci in utilizarea tehnologiei, multi refuza sa faca efortul de a invata cum sa utilizeze numeroasele platforme sau aplicatii educationale, sperand ca ne vom intoarce repede la vechiul mod de lucru.

Profesorii care au realizat deja ca pandemia ne ofera sansa de a moderniza sistemul educational resimt deja sindromul de burnout. Pregatirea orelor pentru online presupune multe alte ore de lucru pentru punerea la punct a jamboardurilor, aplicatiilor tip Padlet, Worldwall, Flipgrid sau Livresque pe care sa fie incarcate materialele pentru lectiile care urmeaza.

Chiar si pregatita, ora nu se va desfasura neaparat impecabil. Nici n-are cum. Pe langa eventualele probleme tehnice, ramane marea problema a implicarii efective a elevilor. Aflati in contact cu dispozitive ce le ofera acces la jocuri, social media, You Tube, copiii rareori rezista tentatiei de a se preocupa mai mult de ele decat ceea ce se petrece in clasa, cu atat mai mult cu cat ora este, cel mai adesea, teribil de plictisitoare.

Oricarui profesor ii este deja foarte clar ca majoritatii elevilor adolescenti prea putin ii pasa de orele online, ca doar aceia foarte motivati, cu teluri precise de atins in viitor isi mentin interesul pentru ore, dar chiar si ei numai pentru acele ore care ii vizeaza direct pentru atingerea scopurilor pe care ti le-au propus.

Dincolo de raspunderea individuala, se intrevede aceea colectiva a celor care ar fi putut si inca ar putea sa aseze lucrurile pe un alt fagas, Ministerul Educatiei, Inspectoratele si Primariile.

Este inacceptabil sa discuti de o ajustare a programelor scolare si adaptare a lor dupa inceputul anului scolar, dupa cum este inadmisibil sa bajbai in privinta sustinerii tezelor sau simularilor examenelor nationale, ba chiar sa ceri parerea profesorilor si parintilor in privinta oportunitatii sustinerii acestora, cum a facut-o Inspectoratul Scolar Cluj.

Tocmai aceasta neasumare a raspunderii intr-un moment de criza, balbaielile penibile si incropelile menite sa peticeasca stofa izita a hainelor scolii romanesti determina o proliferare a neincrederii in orice masura ar fi luata, dar mai ales promoveaza ideea ca avem o generatie de sacrificiu, desi nu ar trebui deloc sa fie asa.

Asteptam acum conferinta de presa a doamnei Anisie, ca de obicei la pranz, intr-o zi de luni; acelasi comportament reactiv, nu proactiv, de parca am trai intr-o falie temporala in care inca nu au ajuns cele mai noi tendinte ale managementului educational.

Asteptam, cum o facem de peste treizeci de ani, o minune, cand, in realitate, nu minunile salveaza, ci doar oamenii organizati, responsabili si curajosi la care visam inca de pe vremea cand eram eu de varsta elevilor mei.

Tot asteptam ca imparatul chiar sa aiba haine noi, in loc sa se fuduleasca numai cu unele, in timp ce toti vedem ca e despuiat, iar copiii striga:,, Imparatul e gol!"

Lacramioara Bozieru este de 25 de ani profesor de engleza intr-un liceu bucurestean. Viseaza la modernizarea invatamantului si crede ca pandemia prin care trecem ar putea avea un singur rezultat pozitiv: digitalizarea sistemului educational.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Declarațiile preotului Nicolae Tănase sunt ”o invitație la viol”. Ministra Justiției intervine

Ministra Justiţiei, Alina Gorghiu a spus, referitor la afirmaţiile preotului Nicolae Tănase de la Valea Plopului potrivit cărora fetele care sunt agresate sexual ar trebui să intre la...

Plângeri la DNA și ANI împotriva lui Cristian Popescu Piedone. USR îl acuză că și-a angajat ”rudele și pilele” la primărie

USR va depune plângeri la Agenţia Naţională de Integritate şi Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva lui Cristian Popescu Piedone şi a caracatiţei cu rude şi pile pe care a...