Strangerea celor 300 de mii de semnaturi este o reusita remarcabila pentru Monica Macovei. Fara un aparat de partid, fara o sustinere media consistenta, acest succes era, cred, sub un mare semn de intrebare.
Asadar, Monica Macovei s-a aliniat oficial la startul turului I. Are sanse sa intre in turul al doilea?
Teoretic, domnia sa poate antrena la vot segmente diferite de electorat, unele inaccesibile celorlalti candidati. Poate lua si din electoratul PDL care fie nu se regaseste in dl Iohannis, fie este nemultumit de faptul ca partidul nu are un candidat propriu la presedintie.
Poate lua o parte din electoratul lui Traian Basescu pentru care Elena Udrea este o solutie inacceptabila, adica acea parte care l-a sustinut pe presedinte in principal pentru reformele in Justitie.
Si, cel mai important, poate antrena la vot acea parte din electoratul pasiv pentru care absenteismul nu este expresia indiferentei, ci a unei revolte antisistem.
Dar acestea sunt doar premise favorabile. Pentru ca turul I al alegerilor prezidentiale este in mare masura un scrutin al masinariilor de partid. Si nu ma refer aici strict la chestiunea mobilizarii la vot, ci si la mecanismele complicate din sectiile de votare.
Daca nu ai cel putin un reprezentant in fiecare sectie, care sa supravegheze votul si numaratoarea, care sa stea lipit de urne si de buletine, riscul sa fii furat este urias. Se pot duce acolo procente bune.
Pe de alta parte, dna Macovei are de infruntat si teoria votului util. Asta inseamna ca o parte din electoratul anti PSD va avea tendinta sa se replieze spre candidatul cel mai bine plasat impotriva lui Victor Ponta. Chiar daca nu este neaparat cucerit de Klaus Iohannis, il va privi ca solutia cu cele mai mari sanse realiste de a opri instalarea partidului-stat.
Dar cea mai grea intrebare la care trebuie sa raspunda Monica Macovei este legata de eficienta in eventualitatea exercitarii mandatului.
Nu am nicio rezerva sa afirm ca dintre toti candidatii inscrisi in cursa, dna Macovei ar fi cea mai potrivita din punct de vedere moral pentru functia prezidentiala, cea care ar oferi cele mai mari garantii de integritate si verticalitate. Dar de aici pana la un mandat eficient e cale lunga.
Potrivit Constitutiei noastre, situatia presedintelui este ingrata. El este investit cu o uriasa incredere populara, care priveste insa foarte putin prerogativele directe ale presedintelui. Nu stiu cati il voteaza, de exemplu, pentru o buna politica externa sau pentru ca este seful suprem al Armatei.
Cei mai multi asteapta de la el sa traiasca mai bine, ceea ce inseamna locuri de munca, bani mai multi, politici corecte in principalele domenii. Dar indeplinirea acestor asteptari tine foarte putin in mod direct de presedinte si covarsitor de Guvern, care este dat de majoritatea parlamentara.
Pentru ca un presedinte sa poata raspunde acestor asteptari, el trebuie sa se bazeze pe o forta politica puternica prin intermediul careia sa isi puna in aplicare proiectele. Altfel, poate refuza o data sa promulge o lege, pe care insa nu o poate refuza si a doua oara, poate refuza o data sa investeasca un ministru, dar a doua varianta trebuie sa o semneze, desi poate fi chiar mai rea decat prima.
Da, presedintele desemneaza premierul. Dar acesta trebuie sa fie acceptat de majoritatea parlamentara. Sigur ca, in cazul refuzurilor repetate, presedintele are arma dizolvarii Legislativului. Dar si acest lucru poate fi evitat prin acceptarea unui premier care a doua zi sa fie rasturnat printr-o motiune de cenzura si apoi o luam de la capat.
Un presedinte fara o majoritate in spate este un presedinte legat de maini si, de aceea, decalarea alegerilor prezidentiale si parlamentare, pe prevederile constitutionale din Romania, este o greseala, in opinia mea.
Pe ce majoritate s-ar baza Monica Macovei pentru a-si pune in practica proiectele prezidentiale?
Am auzit-o spunand ca Parlamentul trebuie sa asculte vocea poporului. Sigur, asa ar trebui, asa se intampla in democratiile mature si solide. La noi, insa, poporul a votat covarsitor pentru reducerea numarului de parlamentari, iar rezultatul a fost o crestere spectaculoasa a acestuia. Si e doar un exemplu.
Ca sa aiba o sansa, dincolo de cartea de vizita si de bunele intentii, dna Macovei ar trebui sa ofere o perspectiva in aceasta privinta. O misiune cu atat mai grea cu cat se profileaza ca politician antisistem, adica antitot ce inseamna acum politica romaneasca. E frumos teoretic, dar practic exercitarea mandatului se face tocmai prin parghiile detinute de actualul sistem.
La depunerea candidaturii, Monica Macovei a spus ca doreste reducerea cheltuielilor cu 50%, verificarea tuturor privatizarilor din ultimii 25 de ani, vot electronic pentru romanii din strainatate. Suna bine, dar cum anume, concret, pentru ca niciunul dintre proiecte nu tine de atributiile presedintelui. E nevoie de o forta politica sa le sustina. Care?
Va mai dau un exemplu care tine chiar de zona de excelenta a domniei sale: numirea procurorilor-sefi. Ea este in varful stiloului prezidential, dar numai in baza unei propuneri a ministrului Justitiei. Daca de acolo ii vin doar propuneri pe care le considera inacceptabile, tot ce poate face este doar sa blocheze numirile, dar nimic mai mult. Ca sa schimbe mecanismul numirii, tot de o majoritate are nevoie.
Cred ca sansele Monicai Macovei depind in principal de felul in care va gasi rapid raspunsuri credibile la aceste probleme care tin de politica reala si mai putin de pozitiile principiale ale domniei sale, oricat de corecte, in chestiunile cele mai importante ale societatii romanesti.
Dar cel puțin 70%... Vezi tot