Indiferent cat s-a chinuit Justitia sa-si traga pe ea izmene curate, sa se spele pe dinti si sa-si puna in turul pantalonilor un petec din doc aspru, prin care nu trec cuiele din scaunele vechi, din setul de mobila stil al istoriei neprimenite, a ramas tot nedespaduchiata.
Din cauza nefericirii pe care Justitia nu numai ca n-o ostoieste, dar o sporeste, butadei de zice ca sa te fereasca Dumnezeu sa ajungi pe mana medicilor i-a mai crescut o surioara, cu trimitere spre magistrati.
In aceasta lume insa, unde adevarul a ramas la definitia lui Mircea Dinescu ("umbla cu capul spart"), in loc sa se caute pana se gaseste leacul la nervii cetatenilor purtati zece ani prin salile de judecata ca sa-si recapete un petec de pamant, se descopera noi metode de-a-i recompensa pe purtatorii de robe pentru nestiinta de carte, reaua-credinta, coruptia si delasarea instalata in fruntile inamovibile.
Judecatorii care nu fac parte din aceasta categorie sa ma ierte, dar impresia generala, de sistem distrugator de destine, e o consecinta a faptului ca ei, cei curati si devotati balantei, sunt putini.
Iar restul, majoritatea, impun imaginea. Si deoarece natiunea trebuie sa le fie recunoscatoare, gaseste noi metode de-a le saruta mainile, oferindu-le lefuri grase si alte beneficii.
Iar ultima demonstratie de recunostinta este decizia celor care dicteaza mersul Justitiei (ministrul, sefa CSM, procurorii generali si presedintele Inaltei Curti si cine i-a facut) ca toti magistratii si personalul asimilat lor, delegati, detasati sau transferati in alte localitati decat cele de domiciliu sa primeasca pana-n 800 euro pentru chirie (in functie de oras), daca nu li s-a gasit locuinta de serviciu.
Potrivit cotidianului "Ziua", decizia isi are originea intr-un ordin nascut in timpul Monicai Macovei, care prevedea ca limitele sumelor se stabilesc de catre sefii sistemului. Iar sistemul, iata, le-a gasit case magistratilor in centrul oraselor, ca nu se facea sa stea la periferie. Aceeasi sursa mai spune ca in 2007, aceste chirii au costat 532.000 de lei numai pentru membrii CSM, dar cum in toata tara mai exista sute de magistrate detasati rezulta ca anual, locul de odihnit mintile ne costa zeci de milioane de euro.
Ce s-a intamplat in acesti ani? Ca sa nu fie tentati sa-si vare limbutele in putineiul cu lapte pus la prins, sa aiba judecata limpede, nealterata si sa nu se planga de faptul ca nu pot sa-si infiinteze firme, judecatorii au privit cu voiosie cum le cresc lefurile. Trebuia compensat cumva faptul ca sunt o categorie defavorizata.
Spre deosebire de alte categorii sociale, insa, magistratii nu sunt culcati in puf in functie de criteriile de performanta. Li se aduna cauzele nefinalizate, li se socoteste gradul de achitare, dar nu-i pune nimeni sa scrie note explicative pentru sentinte.
Nu intereseaza pe nimeni, decat la nivel de declaratii (si le-aud de cativa ani), de ce intr-o cauza, la tribunal se judeca intr-un fel, iar la curtea de apel sentinta se rastoarna, pe baza acelorasi acte din dosar. Si nici de ce cauze trase la indigo sunt solutionate diferit. Poate ca unii trag iarba pe nas, si nu toata iarba e la fel.
Iar daca CEDO condamna statul la daune din cauza nesocotirii dreptului la un proces echitabil, si Ministerul de Finante incearca sa recupereze banii de la judecatorii tampiti, forul lor profesional urla pe toate gurile.
Cred in continuare ca judecatorii trebuie platiti bine, deoarece de ei depinde, in mare masura, sanatatea unei democratii aflate pe drumul consolidarii. Dar pana cand magarii varati in puf vor continua sa distruga vietile unor oameni care nu apuca sa vada dreptatea decat din ceruri, am libertatea de-a vedea lumea ca si cand as fi imbracat in zeghe.
Cristian Mihai Chis
