Cand Cristian Preda, Monica Macovei si Sever Voinescu au propus, la inceputul anului,
un dus moral in PD-L, transpus in statut, greii partidului doar ca nu le-au spus, direct: "stati cuminti, copilasi"!
De atunci si pana astazi, Monica Macovei mai putin, Cristian Preda mai mult, nu s-au ferit sa dezaprobe apucaturile PD-L, inclusiv actul de guvernare, in totalitatea sa.
Lui Sever Voinescu i-a fost mai dificil sa se manifeste, traind in mijlocul valtorii din Parlament. L-am vazut usor siderat de magia Robertei Anastase de la votul Legii pensiilor, data de la care Voinescu nu a mai aparut in spatiul public. O fi incercand totusi o jena de intelectual ce se afla.
Nu spun ca lepadarea de naravurile PD-L trebuia neaparat urmata de demisia din partid. Pesemne ca si in cazul lor nevoia de a trai foarte bine transcende onoarei.
Problema este alta: daca si-ar da demisia, la care partid sa mearga? Oamenii de felul lor, la care poate as mai adauga un Cristian Diaconescu, un Mircea Diaconu, un Marian Saniuta, o Renate Weber, nu sunt foarte doriti in lumea politica.
Mai exact, sunt utili atata vreme cat aduna voturi, gratie numelui lor, dupa care sunt tinuti mai in spate, sa nu incurce, cu zvacnirile de corectitudine, cuibareala aceasta imposibila pe banul public.
Ei nu stiu nici sa faca bani multi pentru partid, indiferent cum s-ar chema acesta, nu ar accepta ca pozitia lor publica sa insemne distribuirea de favoruri financiare, nu ar agrea ascensiunea incompetentei etc.
Ori, in Romania, pentru imensa majoritate, a intra in politica exact asta inseamna, capatuirea, apartenenta la un cerc de interese, capusarea bugetului statului, accesul in functii publice de conducere pe care altminteri nu le-ar obtine.
In schimbul acestor avantaje, fiecare va livra partidului bani pentru cumpararea voturilor, in campanile electorale.
De la cea mai mica primarie si pana la nivel inalt partidele asta fac, grupuri de interese, inclusiv atunci cand intorc bugetul sub forma de asfalt, informatizare, scoli, gradinite, spitale, sali de sport, locuinte ANL etc.
Manifestari de enclavizari politice in baza interesului financiar au existat dintotdeauna, dar ele au capatat dimensiuni aproape nationale dupa anul 2000.
PSD a fost primul partid care a introdus tupeul in politica, fara pic de rusine. A tratat tara ca pe propria mosie. Iar societatea civila a tacut.
PNL si apoi PD-L au prins un curaj nebun. Cine sa-i pedepseasca, daca politia era si este a lor, justitia a lor, procuratura a lor, institutiile ale lor?
PD-L a dus la perfectiune acest sistem clientelar, sa zicem, folosind un termen prea bland, de a domina resursele si de a face cine si ce vrea cu tara. Si nu va faceti griji, este mereu la intrecere cu PSD. Sau, dupa caz, cu PNL.
Toate partidele au o astfel de osatura. Parca ar fi constructii cu trupul coruptiei in zid. Deci imposibil de schimbat, cel putin astazi si acum. Doar daca ar fi demolate din temelii.
Vreme indelungata s-a crezut ca politicianul tanar este cel care va inlocui viciul cu integritatea morala. Ce avem astazi? Discipolii si-au intrecut maestrii.
Cu exceptia celor cateva persoane - mai sunt si altii, dar putini - care nu au nicio sansa sa moralizeze clasa politica, nici acum si nici in urmatoarea perioada, din pacate.
Partidele, in complicitate cu o parte a mediului de afaceri si cu institutiile statului, au pus atat de bine mana pe Romania, incat nu-i vor da drumul cu una, cu doua. Poate doar atunci cand populatia va vrea sa se scuture de acest gen de totalitarism.
Fiindca a confisca resursele unei tari este echivalentul instapanirii ei cu dogma politica de care am scapat acum 20 de ani. Sa nu ajungem vreodata sa spunem ca am fugit de dracu' si-am dat de tata-su'!
Ce moralitate a canut.PORUMBACU cand l-a... Vezi tot