De ce nu intervine Mugur Isarescu?

Toti romanii cu credite contractate in euro si toti oamenii de afaceri, cu exceptia exportatorilor, privesc cu furie catre Banca Nationala.

De ce nu opreste Mugur Isarescu prabusirea leului, cand de atatea ori a dovedit ca poate face acest lucru, iar rezervele BNR i-ar permite interventia?

Primul raspuns ar putea fi: pentru ca n-a primit sau nu respecta ordinul politic in acest sens. De la cine? Singurii fericiti, din punct de vedere politic, de aceasta prabusire a cursului, care ar putea atrage curand tensiuni sociale majore, sunt liberalii pentru ca se afla in opozitie.

PD-L si PSD ar avea tot interesul sa dea ordinul care sa blocheze caderea leului.

Cat priveste nerespectarea unui eventual ordin, Mugur Isarescu nu ar avea niciun motiv sa saboteze actuala putere (nu a facut-o niciodata), decat, eventual, ca o razbunare pentru ca nu este el premier, ceea ce insa reprezinta o speculatie atat de nesustinuta incat nu poate fi luata in calcul in mod serios.

Mai degraba, nu despre un ordin este vorba, ci despre faptul ca Mugur Isarescu nu prea are ce face, deocamdata, in mod eficient.

Pentru ca de aceasta data nu vorbim despre un atac speculativ asupra leului, asa cum s-a intamplat in toamna anului trecut, cand guvernatorul a actionat spectaculos.

De aceasta data, deprecierea este o consecinta a crizei, dar si a neincrederii sau, cel putin, a suspiciunii investitorilor in privinta profesionalismului actualei guvernari.

In economia romaneasca exista, deocamdata, prea multe necunoscute, dupa cum arata recent Adrian Vasilescu, vocea guvernatorului BNR.

Adica nu avem buget, nu stim la ce curs mediu este conceput acesta, avem niste promisiuni electorale devastatoare pentru economie si nimeni nu stie in ce masura ele vor fi respectate, nu avem un plan anticriza cat de cat inchegat.

Avem in schimb o serie de masuri populiste si controversate care, in loc sa indice o strategie, n-au facut decat sa bulverseze si sa amplifice reticenta investitorilor. Daca adaugam si instabilitatea din guvern, dovedita de cazul Oprea, avem o imagine de ansamblu foarte proasta.

Trebuie sa intelegem ca acest curs de schimb liber reflecta pana la urma starea economiei. Este si o supapa de eliberare a tensiunilor care se acumuleaza in aceasta.

Sigur, Mugur Isarescu ar putea interveni acum masiv pe piata, cum a mai facut-o, si ar putea tine cursul la o valoare aleasa suportabila, sa zicem 4 lei pentru un euro.

Cat timp insa aceste curs ar fi departe de realitate, sub capacul lui tensiunile s-ar acumula devastator si, pana la urma, explozia tot s-ar produce, insa nu printr-o devalorizare lenta, ci printr-un picaj, atunci cand BNR n-ar mai putea face fata.

Banii investiti de BNR in mentinerea unui curs artifical ar fi literalmente aruncati pe geam, ca orice alti bani cu care se incearca o evolutie impotriva economiei de piata.

La sfarsit ne-am putea alege si cu un curs prabusit si cu rezervele valutare ale BNR drastic diminuate.

Si este posibil ca, de fapt, aceasta devalorizare sa fie totusi, cat de cat, imblanzita de Mugur Isarescu. Nimeni nu stie care este cursul real, iar remarca guvernatorului: "Vi se pare mare?" (valoarea euro n.r.) ar putea sa sugereze ca in realitate lucrurile stau sau ar putea sta chiar mai rau.

Solutia nu este asadar in depozitele BNR. Solutia sta in deciziile pe care guvernul nu mai trebuie sa le amane. Cand va exista un buget, un plan anticriza, o actiune guvernamentala coerenta si bine fundamentata, ar putea creste increderea investitorilor si de aici, cu ajutorul BNR, ar veni si redresarea cursului.

De fapt, o strategie guvernamentala serioasa, inexistenta deocamdata, ar face imensa diferenta intre bani folositi eficient sau aruncati de catre Banca Centrala.

In absenta ei, ne place sau nu, banii BNR nu ar fi decat un analgezic care combate simptomele mascand cauzele. Probabil ca de asta nu intervine, deocamdata, Mugur Isarescu.